Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Rada (1)


de juli la: 06/06/2009 20:16:45
voteaza:
Am cunoscut-o pe Rada în toamna anului 1976. Eram amândouă proaspăt intrate la liceu, boboci. La vârsta aceea prieteniile se leagă uşor. Ceva m-a făcut să-mi doresc prietenia ei, avea un aer aparte, un mod straniu de a privi, întreaga ei fiinţa te ţinea la distanţă şi în aceiaşi măsură te atrăgea ca un magnet, nu de puţine ori am avut impresia că privea prin cei din jur.
M-am aşezat cu ea în bancă. Sporovăiam nimicuri în pauze, fleacuri, acel gen de discuţii care se poartă când doreşti să cunoşti pe cineva. Vorbeam mai mult eu. Mă asculta cu interes. În acei ani, ne-a legat o prietenie destul de strânsa. Am crezut că o cunosc. Era o fire veselă, spontană. Reuşea să se facă îndrăgită de toţi. Spunea lucrurilor pe nume fără teama că i-ar putea prejudicia. Fiind o fire voluntară, nu prea ţinea cont de reguli şi convenienţe. Pentru ea totul părea uşor. Nu de puţine ori, spre ruşinea mea, în adâncul fiinţei o invidiam. Trecea foarte uşor peste eşecuri sau succese. În anumite situaţii avea o maturitate extraordinară, în altele, o naivitate excesiva. În toţi acei ani nu m-am întrebat care era liantul prieteniei noastre. Eu cochetam cu scrisul, scriam chestii naive, specifice adolescenţei, Rada citea enorm, săptămânal venea cu braţele încărcate de cărţi de la bibliotecă. Nu am ştiut niciodată cum reuşea să-şi facă timp pentru lectură, nu-şi neglija nici temele, lecţiile. Spunea mereu: „ Un om are nevoie de hrană spirituala. Unii se hrănesc spiritual socializând ,alţii citind tot ce le pică în faţă.”
Viaţa ne-a despărţit cărările. Mulţi ani nu am ştiut nimic despre ea. Nu am bănuit că prietenia din anii de liceu, pentru Rada a însemnat o încredere imensă.
Am reîntâlnit-o după douăzeci de ani întâmplător, pe stradă. Nu-mi venea să cred cât de puţin s-a schimbat. S-a maturizat, avea mici cute în jurul ochilor, aceeaşi privire stranie, doar surâsul obosit. Suplă, având o frumuseţe naturală, ochii îşi schimbau culoarea în funcţie de dispoziţie. Părul de un castaniu închis cu reflexe arămii. Nu avea fire cărunte, nu avea nevoie de farduri ori mici trucuri pentru a arăta bine. Nu m-am putut abţine să nu o invidiez. Cu un firesc natural, de parcă cei douăzeci de ani nu ar fi existat, făcând o punte peste timp, m-a invitat la o cafea. Ne-am dus la o terasă, preţ de o oră am depănat amintiri, trecând în revistă tot ce am făcut în anii când nu ne-am văzut, fără să-mi dau seama că ea mă asculta ca altădată. Ne-am dat numerele de telefon, adresele, cu promisiunea de a ţine legătura. Prinsă cu problemele cotidiene, timpul s-a scurs. Nu am căutat-o, la fel ca în trecut, deşi mă gândeam, din comoditate am aşteptat un prim semn din partea ei. După câteva luni am încetat a mă mai gândi la ea.
Nu mă aşteptam, am crezut că uitase şi ea, dar am primit un colet şi o scrisoare.

Draga mea,

De la ultima noastră întâlnire, m-am gândit la tine mult. Ştiu, nu am fost cinstită cu tine, deşi te-am iubit mult, am lăsat să cunoşti doar o anume parte a caracterului meu. Cea superficială, faţada. Nu o lungesc, iţi trimit câteva caiete în care este viata mea, să mă cunoşti.
Iţi apartin, sper că te-ai lecuit de febra de a deveni scriitor. Îţi încredinţez taina vieţii mele. Trebuia, simţeam nevoia să o fac pentru a mă elibera.

Rada

Am citit şi recitit caietele Radei. Nu-mi venea să cred a fi verosimil conţinutul lor.
Mi-am dat seama cât de puţin o cunoşteam. Citind o regăseam şi totuşi alta, am descoperit acea parte misterioasă care o făcea diferită. Nu ştiu de unde a avut puterea de a trece prin atâtea încercări. Prin ce minune a reuşit să ţină totul în ea. Nimeni nu a bănuit drama prin care a trecut. Multe colege, uneori, am fi dorit să fim în locul ei. Nu trecea neobservată, nu trebuia să facă nimic, avea un fel de magnetism, de care nu era conştientă, se implica în orice cu o uşurinţă uimitoare, părea că totul este o joacă pentru ea, erau puţini cei care nu o agreau. Pe aceia-i ţinea la distanţă, nu erau compatibili, oricât s-ar fi străduit să-i câştige simpatia, îi ignora şi pornea înverşunarea împotriva ei. Nu se purta altfel decât noi, doar că era deosebită. Nu ştiu cât conştientiza asta, îmi amintesc, profesorii nu o pedepseau foarte aspru, îi acceptau anumite "lucruri" care pentru oricare altul ar fi însemnat un dezastru. Avea o uşurinţă de a ieşi din impas, pe care puţini o au. Nu ştiam atunci multe. Caietele aveau să-mi desluşească complexitatea caracterului Radei.
După frământări, iată-mă aşadar în faţa calculatorului. Nu am veleităţi de scriitor. Dacă nu era ea, nu aş fi scris niciodată. Nu am mustrări de conştiinţă relatând aceasta poveste.
Caietele Radei m-au bulversat. Mă simt măruntă şi egoistă. Am considerat-o ani în şir superficiala.

Fragmente din caietele Radei*

Mijlocul lunii februarie, este o dimineaţă senina şi rece, duşmănoasă, nu prevesteşte nimic bun . Zăpada s-a topit de mult, s-a dus odată cu sărbătorile de iarna luând cu ea parcă şi bucuria copilăriei. În odaie focul arde jucăuş în sobă, pe plită o oala cu apă la încălzit pentru spălat rufe, în alta fierbe mâncarea, tata-i în curte taie lemne, mama deretică prin casă iar Maria se joacă pe mormanul de rufe, pregătite pentru spălat. Stau la masa de lângă geam, îmi pregătesc lecţiile, temele pentru şcoală. Am nevoie de un caiet, mi s-a umplut cel vechi. O rog pe mama să-mi dea bani să cumpăr altul. Îmi răspunde cu gândul aiurea.
- Cere-i tatălui tău ...nu vezi câtă treabă am!?
Vreau să ies .Tata tocmai intră aducând un braţ de lemne. Mama aplecată deasupra sobei s-a ridicat făcându-i loc.
- Dă-i bani Radei, să-şi cumpere caiete ... mânca-le-ar focul, vrea să devină filozof, toaaată ziulica cu nasul în cărţi. Parca nu este alt rost în viaţă! Să mă ajute cu ceva, de acum e mare.
Încep să plâng, tata s-a întors lovind-o cu palmele peste faţă.
- Nu mai blestema femeie! …gata cu blestemele... să nu te mai aud, că nu ştiu ce-ţi fac !!!
Tata a ieşit, mama după el purtată parcă de un duh rău. Îi aud cum se ceartă, cum îşi aruncă vorbe grele ... linişte, întră amândoi, mama-mi dă bani.
- Du-te de-ţi cumpără caiet, fuguţa că-i frig. Eu am să mă odihnesc, sunt obosita.
A luat-o pe Maria în braţe aşezându-se pe pat.
Mă stăpâneşte un sentiment ciudat, o linişte sinistră, pe care nu am mai perceput-o nici o dată, un fel de sfârşit şi nou început, mă îmbrac cu gândul la teme şi plec. Tata iese odată cu mine. Are şi el un aer ciudat, nu ştiu cum, un fel de presimţire rea, pare îmbătrânit, sfârşit, cumva parcă zădărnicia a pus stăpânire pe pământ. Alerg la magazin, însoţită de o senzaţie nedefinită că e pe cale să se întâmple ceva.
Ajung acasă, nimic nu s-a schimbat. Tata stivuieşte lemnele tăiate, mama cu Maria în pat, pe jos maldărul de rufe. Mă cuprinde un soi de îngrijorare, timpul parcă s-a oprit în loc … şi liniştea care nu prevesteşte nimic bun, se aude doar clipocitul apei care fierbe, mă aşez cuminte la masă, gândind: mă apuc de lecţii, totul va reveni la normal, voi scăpa de acea stare nedefinita, acel ceva ce pluteşte parcă în jur.
Nu ştiu cât timp a trecut, o aud pe mama strigând:
- Raaadaa… du-mă afară!!!... ochii!... ochii mei ...nu mai văd. Cheamă-l pe tata.
M-am speriat de moarte, ceva din vocea mamei îmi spune că nu e bine, e şi ea stăpânită de o spaimă grozavă, cum nu mai simţisem nicicând. Maria a începe să plângă, tânguindu-se:
- Mama ....maamaaa...vleau maamaaaaaaa…
Tata intră ca o furtună - auzise sau doar simţise chemarea mamei - o ajută să meargă afara. O aşează pe pământul îngheţat, întrebând-o cu vocea gâtuita de spaimă şi tandreţe:
- Ce te doare femeie, ce te doare?
- Rada, adu o pătură, ceva, orice să nu răcească.
Alerg în casa şi apuc la întâmplare prima haină găsită, neţinând cont de lacrimile şi ţipetele Mariei cu tânguirea ei jalnica, parcă aducătoare de moarte. Afară, mama… tata o mângâie cerându-şi iertare, luându-şi la revedere în acelaşi timp. Este prima dată când văd lacrimi în ochii tatălui meu.
…îşi revine, mă chemă:
- Rada, să fi cuminte, să asculţi de tata, ai grija de Maria şi băieţi. Eşti mare acum… să fi cuminte!
Simt în glasul mamei atâta amărăciune cât poate cuprinde o viaţă de om, este un soi de îmbărbătare amestecată cu vină, ştia că ne părăseşte…
Urmează clipe cât o veşnicie, se aşterne iar liniştea. Linişte care ne cuprinde pe toţi, un soi de împăcare amestecată cu speranţă că răul a trecut, că a fost doar un duh rău care ne-a bântuit fâlfâindu-şi aripile deasupra casei.
- Mă simt bine …să intrăm în casă… sunt doar obosită… obosită, atâta doar… obosită.
Tata o sprijină cuprinzându-i umerii cu braţele. Ne îndreptăm spre intrare gândind, ce bine că a trecut! Nu trecuse, în uşă mama scoate un urlet neomenesc.
- Mor, copiii mei !!! .... tu - adresându-se tatei - tu ... să ai grijă.
Atâta durere cuprinde acel ţipăt încât mi-e teamă că n-am să-l uit niciodată. Sunt paralizată de spaimă, picioarele nu mă ascultă. Rămân buimacă. Simt doar spaimă. O frică nesfârşită pune stăpânire pe mine. Nu mai aud, nu mai văd nimic. Nu ştiu de cât timp stau aşa. Tata mă trimite la un vecin.
- Du-te la vecina, roagă-o să cheme doctorul, … spune-i că îi este rău mamei…
Nu plâng, în ochi nici o lacrima, sufletul mi-e paralizat de grozăvia ce se întâmplă. Acţionez ca o maşinărie, golită de gânduri şi simţăminte, spun întruna:
- Moare mama… moare mama… moare mama…
Medicul chemat constată decesul - comoţie cerebrala!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


*** - de juli la: 06/06/2009 20:17:47
text rescris.
#448306 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 07/06/2009 10:47:42
Puternic emotionant.:(
#448376 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/06/2009 09:57:13
'manuscrisul gasit' e un pretext, sau ii real?
#448715 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: