-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Rada (2)


de juli la: 06/06/2009 20:21:39
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Vestea s-a răspândit. Urmează forfota, întrebările, bârfele şi adevărul spus, pe jumătate, de babe în colţul gurii.
- El a omorât-o ...
- Aseară n-a avut nimic, poate doar o presimţire rea ...
- Da, dar spunea că nu ştim când închidem ochii... poate mâine ...
- Hee!...daaa …

Mă cuprinde ciuda şi neputinţa. Îmi vine să le strig :
- Ce aveţi de câştigat!? ... Cunoaşteţi voi care este adevărul !? Dacă merge la închisoare cu noi cum rămâne? Va învia mama!? Nu…
Am să le-o spun? Nu. N-am să o fac niciodată.

Jalea a pus stăpânire pe întregul nostru univers.

Înmormântarea… a venit tot satul, rude din satele vecine, pe mulţi nu-i cunosc… străini curioşi ce-au plecat urechile la bârfe, au venit să-l vadă pe cel ce şi-a ucis soţia.
Tata-i pierdut, îmbătrânit peste noapte. Duce în suflet o vină şi o spaimă imensă. Mă priveşte cu rugă parcă:
- Tu ştii că nu am vrut, .... nu am vrut asta.
Ştiu . Simt, de aceea nu spun nimic . Nu am nici un drept să judec ce s-a întâmplat. Povara faptelor, trebuie să o poarte singur până ce Dumnezeu îi va cere socoteală.

Ceea ce a urmat a fost o adevărată aventură. Am părăsit satul, paradisul copilariei apuse şi tot ce am întâlnit sau trăit după aceea, nu se poate compara cu starea de bine şi împăcare din acel loc şi acei ani. Mi s-au smuls rădăcinile, am fost transplantată într-un sol din care nu-mi mai puteam trage seva.

Călătoria a durat două zile, autobuzul, apoi trenul. E prima dată când văd, călătoresc cu trenul. Simt în nări mirosul greu de cărbune din gările unde schimbăm legătura. Forfotă, lumea pestriţă, grăbită şi gălăgioasă mă uimeşte şi sperie, nu semănă cu nimic din ce cunosc până acum. E dimineaţă devreme, ajungem în oraşul în care locuiesc fraţii noştri. Sunt sleita şi înfrigurată. Ceaţă şi umezeală, vântul şuieră duşmănos spunându-mi:
- Ce cauţi? Locul tău nu-i aici! Întoarce-te! Nu ştii nimic despre aceste locuri şi oamenii lor.
Legănarea tramvaiului hodorogit, zgomotul roţilor pe şine, mirosul greu, lume grăbită. Coborâm undeva la marginea oraşului. Trebuie sa ajungem la o fermă din apropiere.
Cu toată amorţeala pe care o simt, mă uimeşte peste măsură locul unde am ajuns. O întindere imensă, nici un deal sau mică denivelare, nu-mi vine să cred. Crescută intr-un loc de basm, înconjurat de dealuri împădurite şi poiene fermecate, acest loc străin e rece, neprietenos.
Îmi vin în minte frânturi din timpul călătoriei.
- Rada, ai grijă de Maria! Rada nu te îndepărta… vezi să nu te pierzi.
- Bine, am grijă – nerostit - vă simt starea de îngrijorare. Văd întrebarea mută din ochii fiecăruia "Oare cum ne vom descurca? Ce vom face cu ele?” Văd ochii răi, mustrători ai Florei ce mă urmăresc cu ciudă. „Voi îmi lipseaţi! …am eu copilul meu”

Diferenţa de vârstă considerabilă, ne face oare cumva străini? Suntem fraţi, ne iubim. Ori poate că ştiind asta, ceea ce simţim, credem ca e iubire. Poate, sentimentul că aparţinem aceleiaşi "livezi", purtăm acelaşi nume, ne curge acelaşi sânge-n vene, ne va ajuta să depăşim greutăţile pentru început.
Viata îşi va urma cursul. Maria-i prea mică să ştie ce se întâmplă. Nu cunoaşte pe nimeni. Plânge chemând-o pe mama. Ea nu vine să o alinte, luând-o în braţe să-i alunge spaimele. Maria mă chemă:
- Ada , Adaaa blaţe.
Realizez că nu am vărsat nicio lacrimă.Trebuie să fiu tare. Simt că dacă descătuşez baierul lacrimilor, nu mă voi putea opri din plâns. Nu este nimeni responsabil pentru ce se întâmplă, nu cer socoteală nimănui.

Cred că au greşit când au hotărât să ne aducă aici, nu au fost pregătiţi pentru asta, se descurcă greu şi fără noi, dezrădăcinaţi şi ei, încearcă să se adapteze acestor locuri, poate s-au simţit datori. Irimia-i mai mult plecat la muncă, este şofer pe maşina directorului de la fermă. Flora, strigă, vorbeşte repezit, încearcă să pară prietenoasă, se amăgeşte lăsând impresia că se descurcă cu doi copii mici. O ajut cum pot, îmi fac temele cu Maria în braţe dar asta nu-i destul pentru ea, suntem o povară, orice fac o scoate din sărite, mă urmăreşte cu privirea încărcată de reproş.

Irina stă-n vecini, este însărcinată, poate de aceea nu locuim la ea, ne aduce mâncare şi dulciuri, când este singură ne cheamă la ea. Mergem însoţite de Flora şi Dorin, verişorul nostru, un copil anemic, râzgâiat şi rău, cu doar câteva luni mai mare decât Maria . Irina-i mereu tristă, ascunde că-i bătută de Valer, soţul ei, o brută ticăloasă ce aduce cu un urs, mic, îndesat, păros, cu ochii injectaţi şi respiraţia şuierătoare, mirosind veşnic a alcool. Nu-mi place, încerc să nu-i stau în cale, mi-e frică de el. Deşi Irina o duce greu ne priveşte cu milă, reproşându-şi, ascunzând neputinţa de a ne fi de ajutor. Zilele trec, sunt deja câteva luni de când suntem aici, cumva m-am acomodat, m-am obişnuit cu certurile dintre Irimia şi Flora. Încep să intuiesc răbufnirile şi atunci o iau în braţe pe Maria, ne ascundem într-un ungher să nu le stăm în cale.

Îmi lipseşte atmosfera caldă a casei noastre, mi-e dor de acel ceva ce domnea chiar şi atunci când tata şi mama se certau, cumva ca o zi senină de vară în care nori şi tunete aduşi de vânt întunecă cerul încărcând atmosfera dar ştii că odată cu ploaia norii şi tunetele dispar iar soarele străluceşte parcă şi mai puternic după furtuna iscată.

Încep să înţeleg, între Flora şi Irimia e acel amestec ciudat de iubire-ură, se ceartă din ce în ce mai des, zilnic, nu vor să recunoască dar ştiu că eu şi Maria suntem cauza neînţelegerilor.

Sunt din ce în ce mai puţine zilele bune în care Flora nu are toane şi pot şi eu să învăţ, să citesc liniştită, atunci se duce-n vecini şi Maria se joacă cu Dorin alergând prin casă.

S-a întâmplat, n-a fost vina nimănui. Maria în fugă şi-a atins coapsa de soba încinsă, o sobă artizanală, confecţionată din tablă, râsul s-a transformat în ţipete şi plâns:
- Auu, Adaaaa!!!… Adaaa mă doale! Vleau mama… hî, hî ,hî maaama… Ada, doale lău…
Sar speriată, nu înţeleg pentru început ce s-a întâmplat, îl prind de antebraţ pe Dorin, strângându-l cu putere:
- Ce i-ai făcut?! Spune diavol cu ochi! Ai lovit-o… muscat-o? Vorbeşte!!! … Maria, ce ţi-a făcut?...
Tu nu ştii să te joci frumos… eşti plin de răutate ca vrăjitoarea de maică-ta. Vă urăsc!!! … Maria haide, spune-mi tu, ce ţi-a făcut? Unde te doare? spune Radei… trece, las că trece… arată-mi Maria, nu mai plânge!!!
Maria printre sughiţuri de plâns îmi arată bucuţa stângă, acolo unde pantalonul dintr-un material supraelastic i s-a lipit de piele. Nu ştiu ce să fac, caut înfrigurată o foarfecă să decupez pantalonul şi încerc să-i curăţ rana cu apa oxigenată, aşa cum am învăţat la şcoală la lecţiile de prim ajutor.
- Dorin, nu sta… şi nu începe să urli diavol ce eşti, ştiu că tu ai împins-o! Fugi de o cheamă pe maică-ta, spune-i ce ai făcut.
- Nnu, n nu eu… Ada nu celta… p’ec mama, u’ mama?
- La tanti Veronica, fugi nu te mai smiorcăi!
Într-un târziu, după clipe ce mi se par o veşnicie, apare Flora ca un taifun şi-şi revarsă veninul şi toată răutatea asupra mea:
- Rada ce-ai păzit!? Nu eşti bună de nimic… mi-aţi picat pe cap ca o pacoste!!! Toată ziua citeşti, nu faci nimic… măcar de soru-ta să ai grijă! Da’ tuuu! Nu. Stai cu ochii în cărţi. Degeaba copilă proastă! Eşti orfana, cine crezi că te va ţine la şcoală? Eu? Noi??? Nu. În nici un caz… avem noi pentru cine ne zbate, nu eşti tu aceea!!! Ta’c-tu, socru’ s-a spălat de voi pe mâini după ce a omorât-o pe soacra. Crezi că nu ştiu? Dacă taci… crezi că lumea nu vorbeşte? Phi drace, în ce neam de criminali am intrat!!!

Mă terfeleşte şi nu pot să articulez nici un cuvânt. Mă uit la ea cum îşi revarsă veninul. Mă doare, cuvintele ei mă străpung ca nişte cuţite înroşite, ocările… modul în care sunt rostite, cu ură şi răutate, mă descumpănesc.

Sunt hotărâtă, îi spun lui Irimia că a venit vremea să plecăm acasă.
Uită de orgoliu, simte şi el că nu se mai poate, după această întâmplare la ruga-mi repetată îl chemă pe tata.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


*** - de Baby Mititelu la: 07/06/2009 10:57:31
Am citit si aici,mai incet si mai greu, printre ochelari si lacrimi literele abia se vad.
#448377 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: