Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Rada (5)


de juli la: 07/06/2009 19:09:41
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Aşa cum am cunoscut-o pe Rada în anii de liceu, nimic nu m-ar fi dus cu gândul c-ar fi trecut printr-o astfel de dramă, care din nefericire pentru ea, nu avea să fie singura. Povestea rar despre familie şi ai ei. Nu mi se părea nimic nefiresc, ştiam, intuiam că, nu-i place să o descos, de aceea mă mulţumeam cu puţinul pe care mi-l dezvăluia. Firea-i veselă, deschisă – credeam eu atunci - uşurinţa de-a pătrunde anumite aspecte ale vieţii, cumva, nefiresc de matur pentru acea vârstă, le puneam pe seama faptului că citea cu mult mai mult decât oricare dintre noi. Nu bănuia nimeni că viaţa ei era cu mult înaintea noastră-n trăiri şi evenimente ce-n loc să o dărâme, i-au întărit caracterul, amplificându-i pofta de viaţă. Niciodată nu se grăbea să pună „etichete” colegilor şi atunci când o făcea, nu se sfiia să o aducă la cunoştinţă persoanei. Evita stările conflictuale, răspundea scurt şi tăios oricărei provocări, indiferent din partea cui ar fi venit, profesori or’ colegi, nelăsându-se umilită rezolvând problema pe loc.
Râdea cu poftă, în hohote, chiar şi-n timpul orelor de curs, ca un copil, molipsindu-ne pe toţi de o potrivă cu râsul ei sincer, spontan, atunci când cineva spunea o trăsnaie. Nu suporta bârfa şi răutăţile gratuite, în schimb participa la toate şotiile puse la cale. Gândirea ei era un amestec ciudat de înţelepciune şi naivitate. Răspundea solicitărilor, credea în buna credinţă şi sinceritatea celorlalţi. Era de o simplitate înspăimântătoare, ţinea capul sus fără semeţie, avea un soi de graţie princiară, nimic din felul de-a fi nu te ducea cu gândul că-ar fi trait vreo dramă. Băieţii îi dădeau târcoale însă ea-i trata camaradereşte, se făcea că nu ştie, sau poate nu ştia ce sentimente era-n stare să stârnească-n ceilalţi prin felul de a fi.
Îmi amintesc de profesorul de româna, pedant, tânăr, înalt, de care eram toate amorezate-n vremea aceea în ciuda faptului că era un adevărat zbir. La el doar Rada reuşise să obţină note de zece. Nota cu cel mult şapte şi avea o plăcere diabolică să dea nota doi. Ne privea cu ochii de un verde metalizat, micşorându-şi pupilele a ironie spunând:
- Brava, ai luat zece împărţit la cinci. Felicitări brav utecist!!! Tu esti viitorul... cu voi, prin voi se construieşte socialismul… patria are nevoie şi de braţe de muncă în fabrici, pe şantiere…
Colegii din clasele paralele ne întrebau nedumeriţi:
- Ce-are băi Rada, chiar aşa de tocilară este? Nu-i oră de româna în care să nu fie dată exemplu. Ori „Dumi cel mult şapte”-i amorezat de Rada-fata cu pletele-n vânt?
- Ce-aveţi măi!? Aţi înnebunit?! Nu ştiţi ce vorbiţi!
- Păi, atunci cum mama noje şi tata brebenel de i-a dat zece?
- Dar voi de unde ştiţi?
- Nu v-am spus? Nu-i ora să nu o aducă-n discuţie, el ne-a spus. Ne face capul mare că nu citim suficient…că: „Rada, uite, citeşte , învaţă… ea de ce poate? a luat zece!”
- Si citiţi cât ea?
- Păi la ăsta, oricât ai învăţa nu-i suficient, găseşte el ceva să te încuie.
Participasem fără să vreau la câteva discuţii de genu’ şi am încercat să o fac atentă, iscodind-o.
- Rada ce crezi de „Dumi cel mult şapte”?
- Ce-ţi veni Ilinco!? Ce să cred? … să nu-mi spui că te-ai îndrăgostit şi tu de el!!?
- Da’ ce tu te-ai...?! Hahaha
- Fii serioasă! Ai înnebunit?! E profesor, tu!!!
- Şi ce dacă? Chiar nu-ti place?...
- Ca om, da. Îl respect, ştie să se facă temut… da-i prea mare, prea bătrân.
- Rada ţi-e frică de el?
- Nu. … dar n-aş vrea să-l prind în pasă proastă.
- Adică?
- Păi… la internat, când îl aud pe coridor mi se ridică părul pe mine. Are ceva milităros în el, parcă n-ai şti, răcneşte dacă cearceaful şi pătura pe pat nu-s întinse ca la cazarmă …vorbesc fetele că nu se sfiieşte să-ţi tragă câte una după ceafă ori să-ţi lungească urechile de eşti în zonă şi ai patul răvăşit ori dormi când ar trebui să fii în sala de meditaţii.
- Am auzit şi eu, cine dracu’ l-o fi pus responsabil de internat? Da-i frumos tu! Chiar nu-ţi place deloc, deloc? Un pic măcar…
- De unde vrei să ştiu? Las-o baltă, dă-l încolo de gând idiot… mai bine spune-mi nu vrei sa mergem la teatru? Am auzit că se joacă o piesă nouă.
- Nu Rada, îmi pare rău, am alte planuri, merg pe munte cu Dan, Lili si Vio. Hai cu noi daca vrei.
- Bine, nu-i nimic. Am sa-l rog pe Emil, e băiat de treabă, îi place teatrul şi, cu el, cel puţin voi fi scutită de declaraţii stupide.
- Dar tu, chiar nu ştii!?
- Ce să ştiu Ilinco?!
- Păi, te iubeşte… toţi ştim. Cum de nu-ţi dai seama!?
- Vorbeşti prostii!!! Ilinco, ori te-ai tâmpit, ori esti tu îndrăgostită şi nu ştii cum să-mi spui. Hai, dă-i drumul, cine-i fericitul, Dan? Spune odată nu mă mai zăpăci.

O urmăream cu câtă uşurinţă râde şi glumeşte, părea că ea nu ştie ce-i suferinţa, privea cumva egal, prin noi, pe lângă noi… copilă, adolescentă şi matură de o potrivă. Mi-era ciudă, mă intriga comportamentul ei. Aveam momente în care simţeam că o urăsc, îi uram calmul şi detaşarea, uşurinţa de a trece nepăsătoare peste lucruri care mie-mi păreau de o importantă crucială. Pentru că nu reuşisem să o descos am început să-i urmăresc mai atent reacţiile, să pătrund cumva acel univers tainic al ei. Speram, bănuiam că-i îndrăgostită de cineva şi nu vrea să-mi spună, cum altfel putea rămâne impasibila la atenţia care i se acorda? Alteori bănuiam că se joacă cu sentimentele noastre, a tuturor. Avea aceeaşi privire deschisă, limpede ce mă descumpănea, doar uneori ochii-i scânteiau când vorbea cu „Dumi cel mult şapte”. Aşa s-a întâmplat şi-n ziua aceea când întârziind, am alergat ţinându-ne de mână pe coridorul lung pentru a ajunge la clasă şi profu’ a apărut cu catalogul sub braţ. Ne-am aşteptat la o săpuneala zdravănă, asa cum ii era obiceiul, dar el a privit-o pe Rada, ochi-şi pierduseră culoarea tăioasă, devenind blânzi, zâmbitori.
- Bună ziua, tovarăşe profesor… ştiţi am întârziat, n-o să se mai întâmple, am şoptit cu teama.
- Buna ziua… stai aşa puştiule. A rezemat catalogul pe pervazul ferestrei şi, şi-a scos piaptănul din buzunar trecându-l prin părul Radei. Aşa... să te văd acum, puştiule… împleteşte-ţi tu cosiţa cealaltă… asta o împletesc eu… eşti frumoasă, nu cred că ştii. Uitase de mine, cred că nici n-a văzut că aşteptam la doi paşi.
Mă uitam prostită. „Dumi cel mult şapte” zbirul, ne-a prins alergând pe coridorul şcolii, în întârziere şi nu zbiera… ba-i împleteşte părul Radei.
- De ce-mi spuneţi puşti, tovarăşe profesor? Nu sunt! Mă cheamă Rada. Roman Rada, nu pustiule…stiţi, îmi displace.
- Bine puştiule, fugi la clasă.
- Nu-mi mai spuneţi aşa, vă rog! De ce-mi spuneţi puşti? De ce nu pe nume?!
- Hai fugi… n-am să-ţi spun când vei creste.
- Am crescut, am un metru şaizeci, nu cred să mai cresc de-acum.
- Las’ că ai să creşti tu, pustiule...mai spuse râzând, apoi s-a întors aproape fluierând şi a întrat în sala de clasă unde avea cursuri.
Radei nu i se păruse nimic deplasat, pentru ea totul părea firesc de parcă „Dumi cel mult şapte” ar fi fost oricare dintre colegii care-i făceau curte si ea nu vedea, nu ştia, n-o interesa.

Alung amintirile şi reiau jurnalul Radei a nu ştiu câta oară. Lacrimi, regrete, un soi de remuşcare, de vinovăţie îmi inundă fiinţa fără un motiv anume. Citindu-i caietele îmi dau seama că viaţa m-a ferit de greutăţi. Cu toate acestea, nu mă sfiiesc, mă lamentez, pierd din vedere că am fost scutită de a-nvăţa de una singură, cu aripi frânte, zborul…

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


juli - de Honey in the Sunshine la: 07/06/2009 19:46:57
tu de fapt nu scrii rau deloc, dar povestirea asta are asa un aer scolaresc si complet neverosimil.
nu te supara pe mine, dar pare genul "Povestea mea".
#448520 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey... - de juli la: 07/06/2009 21:05:09
n-am de ce sa ma supar. Multumesc de trecere. Te astept si altadata :)

rolia

#448560 (raspuns la: #448520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
juli - de Honey in the Sunshine la: 07/06/2009 21:22:54
si ca sa nu se creada ca am citit doar ce nu mi-a placut :)) adaug ca e foarte faina scena profului care ii impleteste cozile Radei.
#448584 (raspuns la: #448560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Rolia - de Baby Mititelu la: 08/06/2009 12:30:18
Pe mine ma intereseaza mult cum continua viata Radei, in ce s-a transformat toata suferinta ei.
Te rog scrie! :)
#448767 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
acum am descoperit si episodul 5 - de AnAmIca la: 08/06/2009 14:53:14
si ma repet, de-abia astept sa citesc continuarea :)
#448793 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey ... - de juli la: 08/06/2009 15:33:19
vezi, tot ti-a placut ceva, sa nu zici ca ti-ai pierdut timpul degeaba. :)))
#448816 (raspuns la: #448584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby M - de juli la: 08/06/2009 15:37:53
multumesc inca o data.
voi posta pe masura ce scriu, nu stiu cand. Sper sa fii prin preajma.

rolia

#448818 (raspuns la: #448767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
AnAmIca - de juli la: 08/06/2009 15:39:13
si eu repet, multam! :)

rolia
#448819 (raspuns la: #448793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: