Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu

23 August - a sarbatori sau a nu sarbatori? (MARIA BUCUR)


Trebuie sa incep cu o marturisire - am o slabiciune deosebita pentru
23 august. Anul trecut - probabil avand oarecare cunostinte in
privinta studiilor mele despre istoria aniversarilor nationale -,
micul meu baietel, Elvin, a decis sa-si faca aparitia in lume pe
aceasta data. Asa ca in ceea ce ma priveste, 23 august este o data
duios memorabila. Dar in privinta memorabilitatii istorice a acestei
date, impartasesc intru totul reprosul adus de colegul meu, Liviu
Rotman, protestelor facute recent in presa impotriva acestei
aniversari.
O zi nationala este evident un simbol, si ca atare este legata numai
partial de evenimentul istoric comemorat la acea data. In privinta
aceasta, regimurile comuniste au fost foarte dibace si au operat
obsesiv asupra memoriei colective. A ne face sa uitam si sa inlocuim
ceea ce ar fi putut fi o memorie alternativa a unor evenimente
istorice era o preocupare constanta a politicienilor si servitorilor
lor culturali, de la poetii de curte, Vadim Tudor et al, pana la
istoricii/cronicarii de curte, Musat, Ardeleanu et al. Rezultatul
imediat al acestei obsesii a fost crearea contra-memoriilor colective
ca forma de rezistenta impotriva acestui tip de violenta
intelectuala/culturala. Dar ce s-a format ca rezultat? Un mit la fel
de puternic a ceea ce insemna sa rezisti comunismului sau sa operezi
printr-un sistem de valori morale si etice superioare comunismului.
Tot ceea ce era impotriva "lor", trebuia, prin definitie, sa fie
superior "lor". Lasam la o parte definitia aceasta a "noastra" fata
de "ceilalti" - Gail Kligman si altii au scris mult si bine despre
problema duplicitatii in societatile comuniste. Vreau numai sa pun
accentul pe tipul de valori care s-au ridicat la suprafata ca
superioare comunismului prin crearea acestei dihotomii intre memoria
oficiala si contra-memoriile care au existat in paralel cu aceasta.
Pentru unii valorile democratiei, ale tolerantei (religioase,
politice, etnice etc.), ale pluralismului au fost ceea ce s-a
sacralizat ca mitologie anti-comunista.

Pentru altii, au fost valorile "adevaratului" nationalism, ale unui
crestinism cu nuante pronuntat xenofobe si antisemite, ale unui
monarhism desuet sau ale unui xenofobism in primul rand anti-maghiar
si anti-rus. Aceste contra-memorii este clar ca nu se pot reconcilia
usor, decat ca forme de opozitie impotriva regimului comunist asa cum
a existat el, cu definitiile sale specifice asupra memoriei
colective. Dupa eliminarea acestui inamic comun, contra-memoriile
noastre si-au luat zborul intr-un spatiu public in care nu mai era
clar deloc cui apartineau atuurile morale. Dezbaterile asupra a ce
semnificau anumite date istorice, si pe care dintre aceste date
trebuie/ar fi bine sa le comemoram, continua. Sarbatorirea unei
anumite date poate deveni o victorie importanta, dar profund
instabila, a unui regim politic, pentru ca aceasta data are o
potentiala rezonanta foarte adanca in sufletul electoratului. Desi
majoritatea dintre noi nu am fost acolo pe 23 august 1944 si desi
nimeni din actualii cetateni ai Romaniei nu a asistat la adunarea de
la 1 decembrie 1918, fiecare persoana pe care am intervievat-o intre
1997 si 2002 intr-un lung sir de interviuri despre sarbatorile
nationale are o opinie asupra acestor date. Si pentru ca romanul este
nascut istoric, mai degraba decat poet, politicienii se apleaca cu
grija sa inteleaga care ar fi semnificatiile cele mai avantajoase de
pus in evidenta. Deocamdata, a fi anti-comunist pare sa fie in
continuare la moda, fara mari diferentieri de nuanta in privinta
alternativelor simbolice oferite. Etno-nationalismul insa este clar
inca o pozitie universal acceptata: 1 Decembrie este in continuare
sarbatoarea nationala a Romaniei, desi este o data cu semnificatii
profund ambivalente in privinta tolerantei si a democratiei.

Dar ce se poate spune despre 23 august? Este adevarat, si o stim cu
totii deja, ca participarea comunistilor a fost o farsa impusa dupa
instaurarea regimului comunist la putere. Ce ramane din aceasta data
fara absurdele pseudo-evenimente narate intre 1948 si 1989? D-l
Serban Radulescu Zoner vede aceasta data ca un moment de umilire,
prin prisma instaurarii regimului comunist si a dominatiei sovietice.
Desi ar vrea sa se aplece in fata actului de curaj al regelui, nu
poate sa se desprinda de consecintele pe termen lung ale acestui act.
Acesta este un tip de a scrie istoria - desi nu este clar deloc de ce
acest moment in mod deosebit este legat de venirea la putere a
comunistilor, si nu multe alte momente. Interpretarea aceasta
teleologica pana la urma nu face decat sa confirme viziunea oficiala
a regimului comunist - inevitabila victorie a comunistilor. Ca
istoric, eu nu pot face cu onestitate intelectuala nici un fel de
afirmatie de genul "daca ar fi stiut ce urma sa se intample, ar fi
procedat altfel". Aceasta se numeste istorie contra-factuala sau, in
cazul de fata, artificiu politic. Faptele istorice se pot considera
in abordarea practicii de istoric din perspectiva nu atat a
rezultatelor neprevizibile, cat a problemelor cu care se confruntau
la acel moment personajele ale caror actiuni incercam sa le
intelegem. In aceasta privinta, d-l Rotman a explicat deja foarte
clar semnificatia istorica a lui 23 august. (Observator Cultural, nr.
233)

Avand in vedere aceasta explicatie istorica mai restransa si mai
adecvata, ramane insa intrebarea: ce se poate "sarbatori" pe 23
august? Adevarul este ca problema ramane spinoasa. Putine sunt
momentele acestui razboi in care victoria nu a insemnat violenta in
masa impotriva unor persoane inocente, asa incat, in privinta datelor
legate de 23 august, problema se pune nu atat a ce sa sarbatorim, ci
cum sa comemoram anumite evenimente istorice si semnificatia lor pe
durata lunga, de natura politica si morala. Singura sugestie pe care
mi-as permite sa o fac in aceasta privinta este de a privi aceste
acte de comemorare cu o mai adanca responsabilitate civica si morala,
de a ii invata in primul rand pe cei care sunt tineri despre nevoia
de a intelege trecutul in mod critic, de a trece dincolo de dihotomii
simpliste intre victime si calai, si in acelasi timp de a avea
curajul responsabilitatii morale de a spune "am gresit" fata de
populatiile inocente care au fost ucise - in primul rand populatia
evreiasca a teritoriului sub controlul guvernului Romaniei. Desi
ultimele propuneri de mai sus par contradictorii, ele nu sunt. Multi
indivizi au fost si victime, si calai in acest razboi. Acest fapt
trebuie inteles si prezentat mult mai nuantat in discursul
memorialistic al razboiului. Insa inocenta unor populatii civile
trimise la moarte prin diferite metode - trenuri, lagare, epidemii
netratate, malnutritie - nu poate sa fie considerata ca un eveniment
secundar sau dubios in acest razboi. Atata responsabilitate avem fata
de trecut, si aniversarile legate de al doilea razboi mondial sunt
momentele cele mai prielnice pentru a incepe sa dezvoltam un alt
discurs, mai putin celebratoriu, si mai decent, mai responsabilizant
fata de tragicele evenimente ale acestui razboi.



© copyright Revista 22

Nu stiu de ce dar mie imi seamana acele evenimente cu "puciul" de la Bucuresti din primele zile ale revolutiei romane. Oricat as vrea de mult sa fac diferenta intre aceste doua evenimente fundamentale ale istoriei Romaniei, parca nu fac altceva decat sa le ingemanez, sa le pun pe seama acelorasi mascarade politice la care s-au facut partasi o seama de politicieni corupti si fara constiinta viitorului unei natiuni.

Sigur ca vor veni aici destui sa ne spuna despre evenimentul 23 August- ca a fost un act justificat sau nu. Vor fi istorici sau iubitori de istorie care se vor stradui sa dea ce-i mai bun din ei ca sa demonstreze "pe viu" in ce conditii s-a operat si s-a amputat la acea perioada un madular al tarii, un lider care probabil fara voia lui a devenit unul din cele mai controversate personaje ale Romaniei postbelice. Speram sa aflam mai multe de la ei si in acelasi timp sa nu fim partinitori.

Din ce am citit pana acum (si mult s-a mai scris) n-am putut intelege, sa-mi fie cu iertare, filmul evenimentelor si semnificatia lor fiindca, vedeti domniile voastre, filmul acesta trebuie sa se debaraseze intai de surplusuri si retusuri subtile si nu doar sa placa publicului, ci trebuie sa confirme realitatile existente atunci. Eu personal, sincer va spun, vad acest scurt-metraj ca pe unul ce "trebuie" sa aduca audienta si implicit foloase unora, nu putini la numar. Istoria nu este literatura, domnii mei, este matematica timpului. Ea face operatii complicate folosindu-se de adunari, scaderi, inmultiri, impartiri, iar rezultatele ei nu au voie sa fie egale cu zero.

Subiectul acesta m-a fascinat intotdeauna si am cautat in decursul timpului sa vorbesc cu tot felul de oameni care au trait, in direct sau indirect, "fenomenul Maresalul Antonescu". Am auzit tot felul de explicatii, acuzatii, critici, apoi unele pareri subiective si/sau obiective in functie de persoanele care faceau comentariile. Cert este ca nu putem scoate din context pasajul care il cuprinde pe maresal. E ca si cum am da o interpretare unui citat biblic scotandu-l din context si dandu-i o cu totul alta insemnatate. Ori asta n-ar trebui s-o faca bunii nostri istorici.

S-au omis cu buna stiinta unele aspecte extrem de importante din firul evenimentelor ce au precedat executia lui Antonescu. Din acest pdv cred ca procesul sau ar trebui revizuit si complet refacut dupa rusinoasa lui, zic eu, asasinare. A fost un act politic nejustificat si nedrept, oricum am da-o noi: ca a fost antisemit, antinational, antidemocrat s.a.m.d. Daca vreti putem sa justificam la nesfarsit actele lui, asa dupa cum le putem si califica. Ce ma sperie pe mine este gandul ca dam verdicte fara a cunoaste in fond adevarul celor intamplate. Acest adevar a fost ascuns destul de bine si firavele incercari de restabilire a lui au dus inevitabil la suprimarea "oficiala" a persoanelor ce s-au ocupat de subiect fiindca, nu-i asa, n-a convenit "autoritatilor" si evreilor implicati in "afacerea" aceasta. Orice afacere isi are castigul ei, cel putin teoretic. Dar uneori trebuie platit si un pret pt. asta.

Revenind la o idee anterioara, pt. mine, omul simplu pasionat de istorie si de nevointele neamului romanesc purtat de ici colo in lesa de unii "carturari" travestiti, asadar pt. mine ca si pt. multi altii aflarea necunoscutelor din ecuatie pare relativ simpla la prima vedere. Cum asa? Pai daca punem in balanta relele lui Antonescu si bunele savarsite de el si le agatam de axa contextului istoric de atunci, mi se pare ca e extrem de usor sa aflam cine a fost tradator si cine a fost erou. Caci, sa nu fie cu suparare, regele Mihai nu pare a fi fost erou nici macar in ochii propriilor suporteri, nemaipunand la socoteala pe oamenii simpli care si acum il reneaga. Atunci cine este eroul si cine e tradatorul? Daca Antonescu a fost tradator si criminal de razboi, inseamna ca regele si clica lui au fost pe nedrept alungati si ei poarta cinstea de eroi. Daca nici ei nu sunt eroi, atunci poate sunt fratii nostri pravoslavnici?! Sau tatuca Stalin?!

Antonescu a fost intotdeauna judecat prin prisma raspunderii ce a avut-o fata de evreii deportati. Nu la fel s-a intamplat cu liderii altor tari care au fost sub ocupatie germana si nu s-au opus exterminarii evreilor. De ce? Nu suntem toti egali in fata legilor? Nu toti dispunem de acelasi cod etic, moral? S-a gandit cineva vreodata la MOTIVELE pe care le-a avut maresalul cand a acceptat conditiile impuse de al treilea reich? De ce anume s-a ferit si a incercat sa scape pe poporul sau? Si unde au fost toate acele cotofane din parlament si din partidele politice cand s-au luat acele decizii? Isi pregateau pumnalul, poate, ca sa junghie pe la spate?

Am vorbit de conjunctura istorica. E bine de stiut intai ca partidele politice traditionale de la noi nu i-au prea dat suportul necesar si s-au asmutit unele asupra altora intr-o perioada asa tulbure cand ar fi trebuit sa faca front comun si sa lupte pt. tara, nu pt. ele insele si capital politic. N-au inteles atunci contextul, asa dupa cum nici in ziua de azi nu pot sa faca reforme viabile datorita frictiunilor si mancarimilor de tot felul. Conteaza imaginea, nu stomacul sau inima romanului. Apoi noi am fost, din pacate, in chiar centrul tuturor intereselor marilor puteri. Agresiunea lor fata de Romania, in locul suportului de care aveam nevoie, a dus in final la ceea ce se cheama o pata pe obrazul tarii, o pata pe care ne-o reamintesc cu sadism de ori de cate ori le vine la indemana: sunteti tigani, va vindeti pe nimic si nu ramaneti niciodata fideli propriilor principii enuntate mai inainte. DA, asta e adevarul, am stat cu fundul in doua luntrii si ne-am udat poponetul iar acum inca avem pelincile mucegaite, si nu ne prea convine. Mai mult decat atat suntem facuti antisemiti pe fata si ni se reproseaza lucruri oribile la care am fi luat parte, insa se omite sa se vorbeasca in prealabil despre relele pricinuite de altii inainte- si uite-asa aplecam capul in piept, ne caciulim si ne mosmondim in semn de iertare la judecata nedreapta ce ni se face.

A fost Antonescu un tradator? La aceasta intrebare pe care am pus-o de nenumarate ori, toti au raspuns ca nu, ca dimpotriva, a fost un aparator al tarii si un lider cinstit ce a dorit sa-si protejeze tara. Dealtfel cum ar fi putut Romania, o tara mica si fara resursele necesare, sa poarte un razboi direct cu Germania, cand alte tari mai titrate si mai puternice i se inchinasera deja? Pana si rusii au fost la un pas de a pierde razboiul. Nu-l mai aveam pe Stefan cel Mare sa se opuna invaziei imperiului, nu-i asa? Insa chiar daca ne-am fi opus, cred ca asta ar fi insemnat o moarte subita si definitiva a Romaniei care ar fi fost distrusa inevitabil. Ori maresalul tocmai asta a prevazut si a facut ce facuse mai inainte cu cateva sute de ani ilustrul lider moldovean: a platit tributul cerut de "poarta" (nemti) numai sa nu cadem in mana "fratilor" pravoslavnici care dovedisera ca au tendinte si expansionite si anticrestinesti deopotriva. Prevazuse in felul lui prin ce avea sa treaca Rusia bolsevica si a vrut sa ne apere de ceea ce dealtfel s-a si intamplat mai tarziu. Daca nici aceasta n-o mai intelegem, atunci nu vad ce rost mai au alte comentarii.

Eu cred ca Antonescu a dus o lupta pe doua fronturi, lupta ce aproape fusese castigata cand s-a pus la cale executia lui. Numai ca miza a fost prea mare, chiar si pt. el. Totusi, un gand nu-mi da pace: ce-am fi pierdut daca am fi mers pana la capat cu nemtii? Dar asa ce-am castigat in afara de oprobiul lumii intregi? Asta ca sa nu mai pomenesc de datoria covarsitoare ce a trebuit platita lipitorilor comuniste de dincolo si de aici. ...si de tezaurul furat cu atata usurinta, pe mana noastra.

In alta ordine de idei, e destul de simplu sa vezi care a fost scopul tuturor evenimentelor ce au adus tara noastra in pragul deznadejdii si al unei morti economice fara precedent. Nimeni n-avea nevoie de o tara puternica in regiune, o tara care dealtfel dovedise intr-un timp relativ scurt ca poate sa fie fruntasa Europei, o tara care a avut moneda nationala atat de puternica incat concura cu alte monezi de schimb international. Cine a castigat acum? Clica oligarhica cocotata la putere si care slujeste interese straine de ale neamului nostru romanesc, clica ce ne-a bagat la datorii pe gat incat nu vor mai putea fi platite decat, poate, cu pretul vreunui alt Ceausescu ce va pune tara sa munceasca doar pt. straini- aluzie la faptul ca la revolutie Romania nu mai avea nici un leu datorie externa.

A fost Maresalul Antonescu un erou? Gura lumii zice ca da. Si stim noi vorba romaneasca: "gura lumii numai pamantul o astupa"! Asta se si preconizeaza, sa se astupe toate gurile "rele" cu praful timpului. Dar si arheologia a mai evoluat, nu putem sa nu vedem vestigiile trecute. Aceste vestigii pomenesc despre acte de caritate savarsite de regimul Antonescu, despre dreptate si adevar pretuite, despre comunicate precum "Va ordon sa treceti Prutul!", despre dragoste de neam si tara, despre lupta impotriva boierilor moderni, despre tradare si despre comunismul impus cu forta. Cine desconsidera toate acestea si face pe istoricul este vinovat de tradare atat fata de istoria in sine cat si fata de propria natie.

In incheiere mai zic ca Antonescu a fost un om manat de curaj si de ambitia de a castiga un meci la care n-au fost invitati nici occidentalii si nici rusii. Pretul pe care l-a platit a fost in mod sigur razbunarea unora care se simtisera lezati in perioada cat el a condus tara. Stiu ei bine cine sunt, ca doar ei s-au intronat primii si au facut cele mai grozave vanzari in spatele liniei frontului. Daca nici asta nu mai e adevarat, cand aceeasi istorie am auzit-o din zeci de guri de oameni ce au trait pe viu acele evenimente de dupa intoarcerea armelor la 23 august, atunci Dumnezeu si voi sa ma iertati. Insa nu pot sa cred ca grozaviile ce au avut loc (acte de barbarism si cruzime nejustificate, violuri cu sutele sau cu miile, deposedari de averi, impuscari fara judecata, injosirea si batjocorirea militarilor romani prin ruperea epoletilor si apoi obligarea de a-i inghiti, subterfugiile prin care posturile cheie ale noii guvernari erau obtinute...), dupa spusele acestora, sunt niste inventii.

P.S. Despre rege... S-a cam judecat singur. E de ajuns sa spunem ca nu s-a remarcat prin nimic bun in timpul cat a condus EL tara. Sa fie bucuros ca nu l-au sfasiat oamenii pana acum si ca poate savura o zi insorita pe meleagurile ce l-au adoptat.

So far, so good.

Destul de curios si controversat destin a avut in rastimpul acestor sase decenii actul de la 23 August 1944!

Numit pe rand:
cand ?mareata noastra sarbatoare nationala?;

cand ?prologul rusificarii Romaniei?;

cand ?fapt energic,de vointa al intregului popor?;

cand ?ziua unei odioase lovituri de palat?.

Actul de la 23 August isi asteapta inca o analiza documentata,atenta, riguroasa si mai cu seama,nepartinitoare,care sa-i defineasca locul si sa-i descifreze semnificatiile profunde si complexe in istoria neamului, ca si in viata politica internationala.

Cert este,insa,un singur lucru:

indiferent de caracterul partizanal al interpretarilor si omeneste vorbind, limitat si subiectiv al documentului memorialistic, el ramane un eveniment de importanta deosebita.

Tocmai de aceea, din sirul lung de posibile definitii pe care le-a primit si le va mai primi actul de la 23 August, putem retine cu certitudine aceasta formulare a istoricului englez John Erickson :

"?23 August 1944 s-a dovedit a fi una dintre zilele decisive ale intregului razboi?."

Oare numai,ale intregului razboi???!!!

O prima problema este cea legata de motivele intrarii, participarii, dar si ale iesirii Romaniei din alianta de razboi cu Germania fascista.

Astazi nu mai este un secret pentru nimeni, ba este un adevar qvasiunanim-acceptat de istorici si politicieni, faptul ca Antonescu s-a angajat in acest razboi si a angajat armata si tara insasi in conflagratie nutrind increderea nestramutata ca, dupa castigarea razboiului de catre germani, Romania, ca aliat, isi va recapata teritoriile strabune rapite prin Dictatul de la Viena si respectiv,prin ultimatumul lui Stalin.

Asa se si explica de ce la inceput a existat un larg si cuprinzator caracter de masa, de entuziasta si sincera sustinere populara, care, insa, pe parcursul razboiului, dar in mod inexorabil dupa victoriile URSS si ale aliatilor, cand victoria germana parea tot mai indepartata si mai incerta, aceasta stare de spirit colectiva a inceput sa se diminueze, ajungand la sentimente diametral opuse. De disperare,refuz de a lupta, mergand pana la impotrivire fatisa.

Il putem denumi ca:un prim avrtisment al istoriei...

Poporul imbratiseaza cu entuziasm si spirit de daruire o cauza,este dispus sa mearga pana la sacrificiul suprem,dar cu o conditie decisiva - sa i se ofere o motivatie clara luptei sale,sa i se spuna cinstit pretul pe care trebuie sa-l plateasca,dar si scadenta ferma a actiunii.

In nici un caz el nu va accepta la nesfarsit demagogia, minciuna, promisiunea neonorata. O cauza,oricat de generoasa ar fi ea initial,daca nu este acoperita de rezultate, sfarseste prin a fi urata si tradata chiar de cei mai infocati sustinatori.

Un alt avertisment al istoriei il avem dat de modul in care partide politice,in primul rand cele astazi definite cu un termen generic si cam vag,partide istorice?, scoase de Carol al II-lea prin ?lovitura de palat? in afara vietii politice,dar mentinute si de regimul Antonescu in aceeasi situatie,au reusit sa catalizeze protestul societatii civile,al maselor nemultumite.

Deci: adevarul, dreptatea sociala, cauza nationala nu pot fi infrante si nu mor; mai mult, ele pot si trebuie sa invie din propria cenuse.

In fine, dar nu si in ultimul rand, actul istoric de la 23 August 1944 a fost, prin complexitatea si profunzimea implicatiilor sale, o foarte sugestiva ilustrare a raporturilor reale dintre politica interna si politica externa intr-un stat national si suveran.

Cu titlu de exemplu, desi Romania era, teoretic, aliata,deci egala cu Germania,in realitate,autoritatile Wermachtului,dar in primul rand, ambasadorul Killingger,dar si trupele germane,se comportau fata de autoritatile romanesti si fata de societatea civila ca niste adevarate autoritati si forte de ocupatie.

Aceasta a si facut ca, pe fondul ororilor razboiului,a pierderilor de vieti omenesti,sacrificiile si privatiunile de tot felul sa se acumuleze crescand si sa ia forma unei revolte antihitleriste de masa,cu un tot mai pronuntat caracter politic.

Nu este mai putin adevarat ca, in pofida tuturor asigurarilor date inca de la 2 aprilie 1944 de catre V.M. Molotov, (si anume ca guvernul sovietic ?nu urmareste scopuri de dobandire a vreunor parti a teritoriului romanesc, sau schimbarea regimului social din Romania si ca intrarea armatelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitatile si de continuarea rezistentei de catre armatele adversarului?) in aprilie 1945, cu prilejul unei discutii cu o delegatie iugoslava condusa de Iosif Broz Tito, I.V. Stalin avea sa declare fara echivoc:

"Acest razboi nu este ca acela din trecut. Oricine ocupa un teritoriu, impune si propriul sau sistem social".

Ceea ce nu face decat sa intareasca,fara nici o putinta de tagada, istoricul ?pumn in masa? trantit de A.I. Vasinski direct in fata Regelui Mihai I,atunci cand acesta incerca sa se apere,citand in mod iluzoriu ?Declaratia privind Europa eliberata? adoptata la Conferinta de la Yalta din 4-11 februarie 1945: ?

"Yalta sunt eu!?."

Bibliograph:

Marturisiri ale istoricului englez John Erickson;
Istoricul Florin Constantiniu;
WilhelimTaciturnul;
Dr.FI Dworschak.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Ce s-ar fi intamplat daca n-ar fi existat 23 August?
-rusii n-ar fi ocupat Romania si in consecinta comunistii n-ar mai fi ajuns la putere?
-am fi recuperat Basarabia si Bucovina de Nord,ni le-ar fi facut cadou rusii drept premiu pt principialitatea cu care am rezistat alaturi de germani?
-Ardealul de Nord ar mai fi revenit Romaniei,in urma semnarii tratatului de pace de la Paris?
-daca este unanim acceptat ca Antonescu a fost criminal de razboi(si nu vad cum se pot justifica pogromul de la Iasi,deportarea evreilor si executiile de la Odesa),nu s-ar fi ajuns oricum la condamnarea lui,chiar in conditiile in care ar fi semnat armistitiul cu rusii(a nu se uita ca nu acceptau dacat capitulare neconditionata)?
N-ar trebui judecat acest act prin prisma pragmatismului sau si nu sub imperiul unor patimi de conjunctura ?

dl profesor GH. BUZATU este competent si obiectiv.Rusii in preajma lui 23
august nu ar fi acceptat nici un armistitiu cu Antonescu,pentru ei era clar: capitularea Romaniei.Regele si consultantii sai au inteles clar ca singura posibilitate de ameliorare a situatiei este arestarea celor responsabili de dezastrul Romaniei.

Acest comentariu desigur va da nastere la idei pro si contra maresalului Ion Antonescu.

Intentia mea este de a aduce in discutie faptele reale,conjunctura de moment,personajele "cheie"pozitia si actiiunile lor.

Daca ne dorim sa ne recapatam Istoria,adevarata istorie,in numele adevarului sa analizam fara partinire.




Memoria istoriei.

La 22 iunie 1941, maresalul Ion Antonescu, aliat al lui Hitler, declara “razboi sfint” URSS-ului.

“Sfint” pentru ca, politicianul si propagandistul Antonescu, spera ca astfel sa reintregeasca România macar cu Basarabia si Bucovina, teritorii cedate rusilor de Carol al II-lea, cu un an in urma.

Spun spera, intrucit refacerea României mari era si singura sansa pentru Conducator de a se umple de glorie ca erou al neamului.

Spun spera, pentru ca, in epoca, politicieni lucizi, rationali, deprinsi sa cumpaneasca la jocuri geostrategice, au prevazut colapsul Germaniei naziste cu mult inainte ca el sa devina realitate.

Inca la inceputul anului 1941, Rene de Weck, ambasadorul Elvetiei in România, isi exprima convingerea in falimentul politicii lui Hitler.

Dupa rebeliunea legionara din ianuarie, el isi nota in Jurnal :

”Antonescu a pus in jocul sau doua carti pe care a mizat: Legiunea si Germania. Insa evenimentele de saptamina trecuta i-au demonstrat ca primul sau atu nu valoreaza nimic. In privinta celuilalt, dovada va veni mai devreme sau mai tirziu, cind cel de al III-lea Reich, sortit infringerii totale, nu va putea decit sa se inmorminteze sub ruinele tuturor celor care au crezut in el. Cum a putut acest om, fara geniu,dar cu bun simt, sa creada intr-o astfel de aberatie? Am o singura explicatie: orgoliul nemasurat si ambitia nesapinita l-au facut pe Antonescu orb in fata sensului real al fenomenului Hitler si i-au inspirat o dorinta irezistibila de a urma in tara lui exemplul acestui model execrabil” .

La rindul lui, Mitita Constantinescu, economist si reputat om politic liberal, membru delegat la Conferinta de pace de la Paris din 1946, afirma in mai 1941:

“Noi continuam sa ne lasam amagiti de germani. Guvernantii nostri incearca sa ne convinga de faptul ca Hitler ne va ajuta in curind sa recapatam Basarabia. Cei care cred asta sint niste imbecili, iar cei care o proclama pot fi considerati niste idioti. Fuhrer-ul lasa sa se vada clar, in ultimele sale discursuri, ca prietenii sai adevarati sint Ungaria si Bulgaria. In consecinta, ne putem astepta sa pierdem mai degraba restul Transilvaniei decit sa recistigam Basarabia” .

In primele zile de razboi, sovieticii bombardeaza orase precum Iasi, Galati, Constanta, Bucuresti. Armatele germana si româna nu reusesc o strapungere in forta astfel incit, spre sfirsitul lunii iunie, nu intrasera in Chisinau sau Cernauti. Atmosfera in Iasi, aflat in spatele frontului, in imediata apropiere a granitei cu URSS, era tensionata.

O data cu “razboiul sfint” se declanseaza si operatiunile de deportare a evreilor dintre Prut si Siret.

Citeva mii de evrei din zonele rurale ale Moldovei de nord au fost transportati in lagarele de la Tirgu-Jiu, Craiova, Caracal, Turnu Severin.

Aceste masuri faceau parte din strategia de “curatire a terenului” aplicata de statul român in zona de razboi.

In acele zile, in România, a fi evreu insemna a fi “strain”, “bolsevic”, “tradator”. Politica antisemita a lui Antonescu se indrepta cu pasi repezi inspre virful de sarcina: crima in masa.

Bibliography:
Alexandru Florian,Istoria decojita.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Daca tot vorbesti de "patimi...de cojunctura", sa nu uitam ca motivul principal pt. care Maresalul Antonescu nu a fost condamanat si executat de rusi nu afost nici pe de parte acela al deportarilor evreilor!

Tarile agresoare din Europa

-caderea imperiului tzarist al tuturor Rusiilor aflate dincolo de fruntariile adevaratei Europe, nu a insemnat diaparitia sa ptr. totdeauna. Revolutzia care se baza pe principiile filozofului mozaic Karl Marx, reelaborate si cpmpletate ptr. aplicarea lor in practica, dupa faza de inceput a lichidarii singeroase a conducatorilor precedenti, a trecut la o noua organizare, cu concentrare de putere, foarte asemanatoare cu cea tzarista, dar cu nume schimbat, acela de comunism sovietic.

- reorganizarea si fortza crescinda a germaniei, ramasa fara posibilitatzi de afirmare, fie in Europa, fie incolonii, strinsa in chingi de aliati dupa tratatul de la Versailles, fara drept de inarmare, aduce la putere, in ianuarie 1933, pe noul lider, Adolf Hitler, care curind va institui o forma dictatoriala absoluta. identificind gresit ca problema capitala ptr. renasterea Germaniei inlaturarea comunitatzilor evreiesti, bine stabilite in Germania si legate nu numai financiar, economic, ci si prin cultuira lor, dezlantzuie o mare campanie antisemita. Aceasta polotica se extinde si in alte tzari, paralel cu reorganizarea germanilor de origine, care ridica creasta in Cehoslovacia, Jugoslavia, Ungaria, Romania. Ca "marca germana orientala", Austria a fost anexata Reichului german.

-In raport cu totul disproportzionat cu numarul lor, Cazarii din Romania ocupau pozitzii dominante in toate domeniile. economie, finantze, comertz, industrie- exercitind totodata un subtil si permanent control al opiniei publice. Influentza lor politica se exercita toate nivelele oficiale si oculte, dar mai ales la Palatul Regal, unde tronau siderurgistul Max Auschnitt si cincubina neincoronata, Elena Wolf- Lupescu
......................................................................................

Pe acest fundal, cele doua mari fortze politice si militare aparute la orizontul pacific al Europei nu au intirziat sa intre mai intai in acord, iar apoi in conflict iremediabil. Rusia sovietica evolua sub comanda celui mai dur dictator, Stalin, Germani nazista devenise cea mai mare putere militara din lume, sub conducerea lui Hitler. La aceste doua superputeri se alaturasera Japonia si Italia, pentru a nu lipsi de la noua masa verde a pacii.

La initziativa Italiei, se alatura cu mare convingere Ungariaimperialista a amiralului Miclos Horty, care, in entuziasmul sau si al intregului popor, imbratziseaza in intregime nazismul, de care a ramas legat pina in ultimele ceasuri, si prin aceasta, aplica programul de exterminare hitlerist, ducind la moarte intreaga populatzie mosaica de pe propriul teritoriu, ca si de pe teritoriul Transilvaniei ocupata prin diktatul de la Viena. In aceasta postura a ajuns in contradictie flagranta cu insasi structura maghiarismului. De acea, masurile lui Horty au constituit o mare tradare fatza de o populatzie strins inrudita si un dispretz de neintzeles fatza de atasamentul Evreilor, care preferau limba maghiara chiar si in Transilövania romaneasca, unde la recensaminte se declarau maghiari.

Practic, cel deal doilea razboi mondial s-a declansat la 1 Sept.1939, odata cu dubla invazie a trupelor sovietice si naziste in teritoriul Poloniei. In baza tratatului de garantzie a teritoriului , acordata de Frantza si Anglia, peste citeva zile, acestea declara razboi Germaniei , nu si Rusiei, cu care se vor asocia apoi , ducind la o aliantza absurda, prin care principalele tzari europene au sustzinut si intarit comunismul in Europa. Distrugerea nazismului antisemit a devenit principal obiectiv al conflagratziei mondiale, uitindu-se marele pericpol al sovietizarii Europei.

Centrul European de cercetari istorice Venetia-1986

...va urma...







SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Hello SB one,

Am citit ce ai postat,interesant si imi doresc ca tot mai multi de pe acest forum sa vina cu materiale comentarii si idei personale pe acest subiect.

Nu am inteles (de fapt am inteles insa nu sunt sigur...)ce sens ai acordat acestei fraze:

"-Si apropos culoare: Rosu, Galben, Albastru. Incearca sa le combini si vezi ce iese."???

De ce intreb?

Mi-a fugit gandul la tricolor...iar amestecand aceste culori...(am studiat culoarea...)ar iesi...

Astept precizarea ta.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

Citat:
" cu o lipsa de previziune greu de explicat, Roosevelt pomisese Rusilor in scris, la 20 Feb. 1943, prin sefii delegatziei sioniste internatzionale( care se ducea la Moscova, pentru a obtzine acordul lui Stalin in vederea intemeierii statului Izrael): un port la Mediterana, mina libera de expansiune in Europa, << recuperarea>> tuturor teritoriilor pierdute de <<biata Rusie>>-Basarabia, Nordul Bucovinei, parte din Polonoia, Tarile Baltice-, etc.Scrisoarea - angajament purtind antetul Casei Albe si depozitata la arhivele Ministerului de Externe al Spaniei, a fost publicata in anul 1951 in ziarul Figaro din Paris.

Winston Churchill, nelasindu-se mai prejos, la 9 Oct. 1944, la Moscova, a facut propunerea creerii <<zonelor de influienta>> , prin care se ofera lui Stalin 90 % di Romania, 75 % din Bulgaria, 50 % din Jugoslavia, 50 % din Ungaria, iar Polonia si Tarile Baltice nefiindnumite, sint subintelese 100 %.. Pentru o mai buna cunoastere, <<Memoriile>> lui Churchill arata fara rezerva, cu un cinism care infioara, modul in care a propus vinzarea Europei.

Centrul European de Cercetari Istorice Venetie/1986/pag. 50-51


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

RSI si SB_one , permiteti-mi sa ma refer la invinovatirea cum ca evreii ar fi adus comunismul in Romania .
M-am referit la chestiunea aceasta intr-un alt forum acum 3 luni si cred ca asist aici la o anumita periodicitate a intrebarilor (si a raspunsurilor) .
Nimic de facut , de bine sau de rau , chestiunea evreiasca contribuie la o mare parte din subiectele discutate pe oricare forum .
Si spun asa :
"Soarta Romaniei a fost hotarata la Yalta, nu de catre evrei, ci de catre conducatorii de atunci ai omenirii - Churchill, Roosevelt, Stalin".
Citatul asta nu-mi apartine , dar sunt intru totul de acord cu el .
Cu sa fara comunistii evrei , rusii ar fi cucerit Romania in virtutea Conventiei de la Yalta . Si odata in Romania fiind , ce regim politic ar fi instaurat , domnii mei ?.
Asta e o intrebare retorica .
Daca Antonescu s-ar fi alaturat aliatilor si nu Germaniei ...Daca .
Speculatii , e adevarat , dar poate ca soarta Romaniei ar fi fost cu totul alta .
Cat despre evreii comunisti de la conducerea partidului . Ei erau o minoritate din randul evreimii , RSI a spus-o . Ca evreu am suferit ca toti ceilalti cetateni de pe urma comunistilor .

Si atunci cine i-au adus pe comunisti ?. Poate Antonescu prin hotarirea lui de a se alatura Germaniei .
Pacat ca nu l-a intrebat pe Charlie Chaplin (filmul "Dictatorul" din 1940) . Ala stia ca Hitler va pierde razboiul .

[Mi-a fugit gandul la tricolor...iar amestecand aceste culori...(am studiat culoarea...)ar iesi...]

-a fost numai un raspuns la "apropoul" culorii celor scrise de mine. Nu cred ca cele trei culori trebuiesc amestecate neaparat. Ptr. noi sint bune asa cum sint...
Iar tema actuala e "actul 23 August"...daca sa uitat cumva...:-))


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Citez:

[Numai cine e pus sa aleaga raul cel mai mic stie ce greu e sa tii pe linia de plutire o tara ca Romania, in mijlocul rechinilor care abia asteptau s-o sfartece!]
(incognito...:-)))

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

"a fost numai un raspuns la "apropoul" culorii celor scrise de mine. Nu cred ca cele trei culori trebuiesc amestecate neaparat. Ptr. noi sint bune asa cum sint...
Iar tema actuala e "actul 23 August"...daca sa uitat cumva...:-))"

Thanks! de raspuns, nu am dorit sa fiu un trollii pe tema,dealtfel am si venit cu un comentariu.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"..............................................
dar regii prefera roscatele.
Intr-o seara, Mihai a intilnit-o pe Dolly Chrissoleghos. Era in vara anului 1942, la o chermeza, in gradinile palatului regal. Printr-o ironie a soartei, Dolly era roscata ca Mgda. roscata alba, cu ochii mari, verzi, de zeita greaca. avea 20 de ani, era in plina stralucire.
-Cine-i? intreba Mihai.
-Aeste sotia unui mare traficant. S-a maritat la 16vb ani; el, pe atunci, functionar la telefoane si( cu voce joasa) comunist. Cistiga mult cu nemtii, o bate, ea are un amant, colonel de cavalerie, ea...
-Numele?
-Dolly Chrissoleghos.
La putzin timp dupa aceea regele o numea Dodo, poporuö o chema Lulu, in amintirea Magdei Lupescu.. Mihai a instalat-o in parcul Filipescu, venind s-o vada in fiecare zi. Se dezlantzue o pasiune care dureaza cinci ani. Nici nemtzii, nici Antonescu nu gaseau in aceasta aventura ceva nepotrivit. Elena s-a alarmat, dar fiul nu voia sa auda de nimic. In plus, nimeni nu banuia ca frumoasa roscata ar fi urmarit alte scopuri decit placerea si dragostea.

Dar, intr-o noapte de februarie, in 1943,cineva a batut in geamul lui Dolly. Cu gulerul ridicat, cu caciula pe achi, un barbat astepta. ea l-a recunoscut imediat.
-Tu? Intra, tovarase!
-Am fost parasutat in faptul serii. Ascunde-ma!
-Bine, tovarase Bodnaras.
-Regele e nebun dupa tine. Bravo, fa-ti datoria!
Intr-o zi, Mihai insusi l-a primit pe Patrascanu, alt om al Moscovei.
-A sosit momentul! ia spus el regelui. Dupa Stalingrad soarta s-a schimbat. Maniu si Bratianu merg cu noi. Vorbitzi mamei Elena.

Elena asculta, este in acelasi gind cu favorita, aproba. Amindoua femeile il atzitza pe tinarul barbat. La 23 August, Dodo il indeamna pe amant:
-Porneste, Mihaita!
Regele il invita pe Antonescu la palat, il aresteaza.
......................................

-Nu s-a facut totul, micutzo! i-a spus vechea sa prietena, Ana Pauker.
-Iubeste-ti regele! Fa-te iubita de el...
............................
Patrascanu devine ministru al justitziei, Bodnaras secretar de stat si sef al politziei secrete. Maniu, sef al national-taranistilor, este arestat si judecat. Maniu facea parte dintre sprijinitoerii regelui. regimentul de garda este dizolvat. Ajutorul americat refuzat, se doreste alianta cu Tito.
Regina mama se decide sa sfiraeasca ceea ce in ochii ei apare ca

Din revista Cavalcade, nr. 93 din 15 ianuzarie 1948.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Spune-mi si mie, te rog, de unde ai scos "bucata" asta, de pe ce site (daca se gaseste). Vezi tu, asta explica f. multe, chiar daca arata mai degraba a roman de aventuri.

Ma tem ca n-o sa le placa unora de pe aici. Ai sa-ti aprinzi paie-n cap. Esti gata sa duci lupta cea dreapta?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Destin si SB_one, he, he, he... ce ar iesi combinând aceste culori??
in pura colorimetrie? culoarea maron, cenusie...
a cui naiba o mai si culoarea maron? :)
nu va este frica de strigatelor cuiva la sacrilegiu?
de romane întregi si teorii sa va dovedeasca contrariul, ca Rex ar fi un erou??

23 august 1944? o zi de rusine pentru români, iar Rexy = unul dintre tradatorii tarii si înca unul dintre cei mai mari...

cred ca daca sunt rexisti pe aici si au chef sa tzipe, sa aiba cel putin curajul sa se identifice, nu sa scrie sub acoperirea anonimatului...

SB_one, subiectul este destul de fierbinte, o sugestie: sterge mesajele insultatoare anonime...

Se spune ca cele 3 culori principale sunt rosu, galben si albastru. Sunt considerate fundamentale pentru ca impreuna re-alcatuiesc albul. Depinde (desigur) cum le amesteci. In pictura albul mai greu iese, in locul lui aparand cele mai variate nuante de gri (in functie de cantitatea de culoare si tipul vopselelor). Insa in optica se poate demonstra asta, in felul urmator: Se ia un disc de carton, se imparte in e zone egale, si se coloreaza fiecare zona cu una din culorile mentionate. Apoi discul se roteste foarte repede in jurul centrului sau. ceea ce se vede e alb (si aici depinde de nuanta culorilor folosite).
Mai sunt triplete de culori fundamentale : in grafica pe calculator prin tripletul de baza e prin conventie rosu albastru verde.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Desdemonovici

carapiscum
...dupa cum vezi: [Din revista Cavalcade, nr. 93 din 15 ianuarie 1948.]

...eu abia in august "scoteam nasu"...asa ca nu-mi ramine decit sa cred. Sigur ca multe au cu totul alta explicatzie!

- Nu vreau sa duc nici-o lupta; va pun la dispozitzie niste articole (dupa parerea mea) interesante.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

[SB_one, subiectul este destul de fierbinte, o sugestie: sterge mesajele insultatoare anonime... ]
-nu vreau sa insult pe nimeni. E istoria romanilor si cred ca avem dreptul s-o stim. Crezi ca e ceva jignitor pe aici?
(bucuros de sugestii...:)))

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

in legatura cu combinatzia culorilor "nu-mi vine " decit una auzita la serialul "Adio Europa" pe tvri:

-"curva-i curva pina moare si marxistul pina-l doare"!

...eu aleg albul.

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

"Regina mama se decide sa sfirseasca ceea ce in ochii ei apare ca o "politica a lui Dodo".
.............................................
Ana cistiga cursa logodnicilor.
Anne, Charlotte de Charlotte de Bourbonne-Parme, verisoara lui Mihai, mai mica cu trei ani.
.................
Dupa ce-l consulta pe tatal sau, Carol,care-i spune: "intoarcete in tzara si cere cel putzin o pensie" si pe Churchill( nu trebuie sa cedezi...exclama batrinul) Mihai se intoarce cu Ana in Romania.
Ce s-a intimplat la Bucuresti, in ultima intrevedere cu Dodo, nimeni nu si-a luat libertatea s.o spuna, daca o fi stiut-o. Mihai s-a gasit fatza in fatza cu Ana Pauker. N-a vrut s-o vada. A fost nevoit sa-i primeasca pe oamenii ei.
La Sinaia, la miezul noptzii, la 30 decembrie, telefonul a sunat amenintzator. Douasprezece ore mai tirziu, in palatul impresurat de trupe comuniste, Mihai a semnat actul de abdicare, pe care il va declara ilegal, odata ajuns in Elvetzia.
Cel care a primit demisia regelui a fost Bodnaras, parasutistul din 1943, venit s-o invetze pe metresa lui Mihai cum sa faca dintr-un flacau clorotic un adevarat soldat bolshevic. Si tot el a fost acela care i-a inminat lui Mihai primul pasaport romanesc cu stampila republicii populare, dindu-i drumul sa porneasca spre exil si spre dragoste...
[Din revista Cavalcade, nr. 93 din 15 ianuzarie 1948]


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Când vorbeam de mesaje insultatoare, ma refeream la mesajul scris de un anonim, care te trimitea la învatare, etc.. :)
cred ca mesajul anonimului este insultator pt tine.
Autorul nici n-a avut curajul sa se identifice...
asta spune multe despre rex-isti..., cum Rex, asa si adeptii

iti dau mesajul mai jos :

"Departe
#21008, de un anonim la Sat, 04/09/2004 - 13:37

Sunteti departe de adevar. Iar articolul este jenant de prost facut si de prost documentat. Nu reprezinta decat pareri personale foarte subiective si jenante pentru autor. Mai cititi, mai invatati istorie si in primul rand GANDITI! "

-mesajul de mai sus l-am lasat "de exemplu"; tipii astia "i-si dau singuri palpe" , nu trebuie facut nimic ptr. descalificarea lor; o fac singuri si asta foarte eficient.
Restul mesajelor "program" -cu referiri la culori etc.-le-am sters (ptr. ca ieseau din subiect).

Interesant cum stiu altzii mai bine istoria Romaniei; iar istoria e soarta (trecuta a) neamului pe care avem dreptul sa o aflam -buna sau rea( macar o parte si din alte "prviri"). Cred ca e mai bine ca fiecare "sa-si ingrijeasca" istoria proprie.

Multzam ptr. sugestii, Jimmy. Nu ai "noutatzi" ptr. subiectul asta? Ma intreb daca sa mai scriu ceva; din "multzimea" comentariilor, am senzatzia ca nu prea intereseaza(poate numai ca birfa)

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Te asigur, cel putin in ce ma priveste, ca barfa asta chiar ma intereseaza- desi de obicei nu aplec urechea la barfe. Apoi gandeste-te ca la romani e ceva genetic ce tine de barfa. Pai daca istoria n-o putem noi schimba in nici un fel, macar barfa despre ea sa ne mai ramana.

Cand ma gandesc la batranii aia care stateau sarbatorile in poarta si povesteau despre "ispravile" razboiului la care luasera parte activ..., parca ma apuca plansul cand vad acum pe unii ce-si aroga numele de savant in istorie- savant din carti, deci nu din experienta!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Apropo, tu scrie in continuare, lasa textele/citatele/sursele sa vorbeasca in locul tau. Iti dai seama ca una din cauzele pt. care multe dintre raspunsuri au fost postate de anonimi este aceea ca subiectul ramane unul f. controversat, asa ca nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea pt. eventualele greseli de informare sau interpretare. Asta numesc eu fatarnicie, nu cumva sa-si intineze pseudonimele.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

[Eu cred ca Antonescu a dus o lupta pe doua fronturi, lupta ce aproape fusese castigata cand s-a pus la cale executia lui](carapiscum)

................................
Telegrama
Biroul statistic Militar Iasi
catre
Marele Stat Major
sectia II-a

Raport contrainformativ nr. 1784 din 30.IV. 1940

1) Orasul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineata zilei.
2)Batalionul 2/Regt.39 Inf. a fost dezarmat in gara Balti de trupe sovietice, in ziua de 29.VI.Soldatzii evrei si basarabeni opriti. Unii ofitzeri degradatzi. Maiorul Voicescu C-tin comandantul batalionului prins de rusi i conditzii necunoscute. Populatzia evreiasca a jutat la dezarmare.
3) Intreg personalul CFR din statzia Drochia(exclusiv) si Baltzi a derutat trupele din trenuri colportind stiri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Seful garii Baltzi, Dumitrescu(refugiat ulterior in Moldova), nu a dat nici-um concurs ofitzerilor fiind inexistent.
4) Evreii din Soroca inarmatzi au atacat camioanele destinate evacuarii strinse de CFR impiedicind evacuarea functionarilor si familiilor militarilor.
5) La Soroca au fost impuscat comisarul Murafa de catre avocatul evreu Flecsor.De asemenea admnin. financiar Gheorghiu, av. Stanescu, Cpt. Georgescu de la CFR. Cpt. Buruiana s-a spinzurat.
6) Comitetul terorist din Soroca este format din avocatzii Flecsor si Pisarevschi Brazuli, etc.
7) Nu s-a reluat circulatzia intre Pirlita si Ungheni intrerupta din cauza ciocnirii produsa aseara.
8)Inainte de retragerea trupelor din Balti, numeroase avioane faceau evolutzii lansind manifeste si foi din ziarul Libertatea cu contzinut comunist.
9) Ciocniri intre populatzia evreiasca si refugiatzi si trupe au avut loc la Ungheni in cursul noptzii. sint si victime.
10) In gara Iasi se gasesc multzi evrei care vor sa se refugieze in Basarabia.
11) In Orasul Iasi populatzia evreiasca in majoritate simpatizanta comunista arata pe fatza bucuria vecinatatzii rusilor la Prut si are o atitudine sfidatoare. Aceasta atitudine nemultzumeste si ingrijoreaza populatzia romaneasca care vede o agravare a situatziei in viitor.
Pentru mentzinerea ordinei este necesar a se da in garnizoana Iasi o noua trupa activa intrucit elementele aflate la PS nu sint in masura a face fatza nevoilor. Pina in prezent nu s-au luat masurile dictate de starea de mobilizare in ceace priveste paza orasului.

Eventualitatea unor manifestari comuniste, impune masuri de sigurantza urgente.

Seful Biroului Statistic Militar Iasi
Lt. Colonel Palade



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Intr-un forum paralel (EvZ) mi s-a raspuns cu un citat asemanator , subiectul principal fiind de fapt Holocaustul evreiesc in Romania . Cu o alta ocazie s-a ripostat cu un astfel de citat pt. a justifica marele pogrom din Iasi din Iunie 1941 . Comparatia nu-si are rostul. Diferenta dintre numarul victimelor in aceste doua feluri de evenimente este prea mare pt. a justifica una prin cealalta .
Apropo , in ce context vine postarea ta , SB one ?.

"Romania, in perioada conducerii lui Antonescu a furnizat regimului nazist german petrol, griu, produse industriale, in majoritatea cazurilor fara a cere vreo compensatie sau plata. In plus, cotributia cu trupe a Romaniei a fost enorma, prima dupa Germania insasi si mai mult decit toti ceilalti aliati ai Germaniei la un loc din acea perioada a razboiului."

"Dupa caderea Garzii de Fier, regimul Antonescu a continuat politica de opresiune a evreilor, si secundar a tiganilor, in teritoriile romane rasaritene. Numarul celor omoriti este disputabil, dar chiar estimarile cele mai mici se ridica la 250 mii (si circa 25 mii tigani), in regiunile Moldovei si Basarabiei, in timp ce evreii din Transilvania (in numar de 120 mii din cei 150 mii de evrei transilvaneni din aceea perioada) au fost exterminati de regimul Horty-st maghiar.(Comentariu: despre aceste exterminari ale lui Horty...comentariile sunt destul de zgircite peste tot!)
Totusi, in accentuat contrast cu celelalte tari Est si Central Europene, majoritatea evreilor romani (referire la cei din teritoriile romanesti aflate sub controlul autoritatilor romane) au supravietuit razboiului (De subliniat!). Chiar daca Antonescu facuse initial planuri de deportare in masa, ele nu au fost duse la implinire. Si pentru aceasta istoricii disputa atitudinea lui Antonescu, punind-o fie pe seama influentei colegului si vechiului prieten a lui Antonescu- Wilhelm Filderman- care era evreu, fie pe rationamentul just a lui Antonescu ca nu era intelept sa se sacrifice contributia financiara si de afaceri a evreilor la economia romaneasca din acea perioada dura, fie pe seama unor taraganari datorita faptului ca deportarea evreilor nu reprezenta o prioritate, ci prioritatile in acea vreme erau cu totul altele, fie chiar pe faptul ca atit mama vitrega, cit si prima sotie a lui Antonescu au fost evreice."

"Chiar daca Romania a avut pierderi militare uriase urmand trupele Aliate sovietice in Ungaria si Cehoslovacia,prin Tratatul de pace de la Paris Romaniei i se refuza sa i se recunoasca statutul de tara co-beligeranta, in plus Romania pierde in favoarea URSS Basarabia si Nordul Bucovinei"


Cit despre anonimi...SB, da-mi voie sa-ti spun ca subiectul tau e excelent, iar multe din informatiile pe care le-ai postat cred ca sunt putin cunoscute! Da-i bataie si nu te lasa influentat!
...As fii vrut sa vad cum "gindeste" anonimul acela, sincer!

sali.

Cunosc pe cineva, nu zic cine, persoana importanta mon-cher, parol pe-onoarea mea de familist, persoana ce-ar putea aduce la lumina o multime de dovezi despre acele zile tulburi care mai tulbura viata inca si a unora de azi. Daca ar avea curajul sa marturiseasca ce si cum a fost, pt. ca a participat efectiv la evenimente, totul s-ar putea lamuri in cateva clipe. De ce n-o face? Fiindca ar mai pierde odata Romania, de data aceasta definitiv si iremediabil, fara drept de apel. O fi prostimea proasta, dar nu i-a suferit niciodata pe vanzatorii de tara si, pe care cum l-a ginit, l-a si tras in teapa. Ori, domniile voastre, tremuriciul de care vorbesc se teme de teapa mai ceva decat de moartea in sine.

In alta ordine de idei, nu rareori ma intreb de ce o fi fost mai criminal Hitler decat Stalin, spre ex., sau cu ce-o fi fost mai bun Horty (ca tot s-a amintit de el) decat Antonescu? Pai daca facem ierarhii, atunci sa le facem dupa aceleasi principii pt. toti, nu judecam pe unii dupa niste legi si pe altii, pt. aceleasi incriminari, dupa alte seturi de legi. De ce totusi se vorbeste despre Romania mai rau decat despre alte tari europene la fel de partase la exterminari? Fiindca in tara noastra evreii au dus-o mai bine decat oriunde in lume. Asta n-au, desigur, curajul sau bunul simt s-o spuna.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

1943,
Noi, 28- Dec, 1

Conferinta de la Teheran.
Presedintele Roosewelt nu este gazduit la Ambasada USA( cum ar fi normal) ci la Ambasada Uniunii Sovietice. De acord cu asasinii ofiterilor polonezi de la Katyn, Presedintele american cere, pe deasupra, asasinarea a inca 40.000 de ofiteri germani dupa victorie. Admite toate pretentiile teritoriale ale Uniunii Sovietice. Cere insa ca aceste concesiuni sa ramina secrete pina dupa alegerile prezidentiale din USA, ptr. a nu pierde voturile milioanelor de de cetateni originari din tarile vecine cu uniunea Sovietica.
La Ankara, Eden(ministrul englez de afaceri externe)
informeaza pe omologul sau turc cu privire la mana libera care se va da Turciei in Balcani-

Dec. 24
Incep negocierile secrete intre trimisii Maresalului Antonescu si Ambasada Sovietica la Stockholm.(nici macar Antonescu nu pricepuse imposibilitatea unei intelegeri intre rusia Sovietica si vecinii ei fara de o incorporare a acestor tari intr'un teritoriu dominat de comunisti)

1944
Martie 17

iuliu Maniu si Dinu Bratianuil trimit la Cairo pe Barbu Stirbei, cu aprobarea regelui Mihai, ca sa discute in mod secret conditziile unei paci separate sau a unui armistitiu cu puterile Occidentale. eroarea Regelui si a politicienilor era aceeasi ca a Maresalului Antonescu: in politica si in intentiile sefilor occidentali nu exesta nici urma de solidarit1943,

Noi, 28- Dec, 1
Conferinta de la Teheran.
Presedintele Roosewelt nu este gazduit la Ambasada USA( cum ar fi normal) ci la Ambasada Uniunii Sovietice. De acord cu asasinii ofiterilor polonezi de la Katyn, Presedintele american cere, pe deasupra, asasinarea a inca 40.000 de ofiteri germani dupa victorie. Admite toate pretentiile teritoriale ale Uniunii Sovietice. Cere insa ca aceste concesiuni sa ramina secrete pina dupa alegerile prezidentiale din USA, ptr. a nu pierde voturile milioanelor de de cetateni originari din tarile vecine cu uniunea Sovietica.
La Ankara, Eden(ministrul englez de afaceri externe)
informeaza pe omologul sau turc cu privire la mana libera care se va da Turciei in Balcani-

Dec. 24
Incep negocierile secrete intre trimisii Maresalului Antonescu si Ambasada Sovietica la Stockholm.(nici macar Antonescu nu pricepuse imposibilitatea unei intelegeri intre rusia Sovietica si vecinii ei fara de o incorporare a acestor tari intr'un teritoriu dominat de comunisti)

1944

Martie, 17
iuliu Maniu si Dinu Bratianuil trimit la Cairo pe Barbu Stirbei, cu aprobarea regelui Mihai, ca sa discute in mod secret conditziile unei paci separate sau a unui armistitiu cu puterile Occidentale. eroarea Regelui si a politicienilor era aceeasi ca a Maresalului Antonescu: in politica si in intentiile sefilor occidentali nu exesta nici urma de solidariate anticomunista.
Martie, 18
Stirbei este informat de catre reprezentantii Occidentului ca:” Se pot trata numai detalii operationale referitoare la rasturnarea regimului Antonescu si uinlocuirea lui cu un govern pregatit sa accepte fara discutii conditiile impuse de invingatori.

Aprilie, 18
Telegrama lui Hrriman, ambasadorul SUA la Moscova, catre secretarul de Stat American: “ In conversatia mea de ieri seara cu Molotov, acesta mi-a spus ca trupele romane inca se bat impotriva armatei Rosii si ca nu se predau decit dupa batalie. In Crimeea, rezistenta a fost deosebit de puternica din cauza ca trupele romane e acolo sint alcatuite din elemente extreme de bine antrenate”. Intre timp, iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Regele Mihai cereau sa se efectueze o rapida ofensiva sovietica cu o debarcare in Dobrogea, precum si bombardarea citorva orase din Romania!

Mai, 12
Presedintele Roosewelt trimite o scrisoare tinarului rege al Iugoslaviei, care incepe cu “Draga Petrica”, ii porunceste in termini foarte amabili sa-l destituie pe Generalul Draga Mihailovici( eroul rezoistentei iugoslave contra nemtilor) sis a-l inlocuiasca cu comunistul Broz-Tito la Ministerul de razboi.

Iunie, 1
Emisarii romani la Cairo sint informati ca, “a continua discutiile nu are nici un rost si ca Dl Maniu ar trebui sa urmeze sfatul ce I s-a dat , de a trimite un ofiter ptr. A lua contact direct cu Armata Rosie direct pe front”.

Iunie, 6
Debarcarea anglo-americana in Normandia

Iunie, 29
Sosit la Cairo la 25 Mai, C-tin Visoianu, noul emisar al lui Maniu, este investit cu puteri superioare celor ale lui Stirbei. Spre deosebire de cum se negociase pina atunci la Stockholm si chiar la Cairo, Visoianu paraseste orice effort de a obtine garantii ptr. Romania. Accepta in numele lui Iuliu Maniu o capitulare fara conditii, “sperind” numai ca aliatii nu vor impune masuri prea severe. Transmite aliatilor planurile si propunerile lui Maniu:” schimbarea de govern va avea loc simultan cu o afensiva sovietica masiva”. Maniu cere pe deasupra o debarcare sovietica in Dobrogea, bombardamente aliate asupra oraselor romanesti precum si parasutarea a 2000 de soldati aliati; “daca acestoi soldati vor fi Anglo-Americani sau Rusi. Sa decida Inaltul Comandament Aliat”!!! Frontul Democrat Patriotic este pe deplin de accord cu aceste propuneri. In acest “Front democratic si Patriotic” intrasera , bineinteles,pe linga partidele politice traditionale, si membrii Partidului Comunist.

Iulie, 2
Consilierul politic American Robert Murphy comunica la Washington: “Aliatzii sunt informati ca nici o intelegere nu este posibila cu Antonescu”. Maresalul negocia cinstit, sustinut de armata, iar politicienii preparau dezarmarea armatei, sechestrarea Comandantului ei Suprem si predarea lui si a Romaniei Rusilor.

Iulie, 9 August, 7
Maniu repeat de patru ori propunerile lui catre Aliati.


August, 20
Conform propunerilor lui Maniu si a celorlalti politicieni, incepe Marea Ofensiva Ruseasca in Nordul Moldovei.

August, 21
Maresalul Antonescu, informat de esecurile tratativelor de la Stokholm, propune organizarea unei puternice linii de rezistentape directia Focsani-Namoloasa-Galati. Este tradat in intentiile lui de generalii Aldea, Racovita, sanatescu si Steflea.

August, 23
Maresalul Antonescu si Ministrul Afacerilor Externe sint chemati la Palat de catre Regele Mihai. Sint sechestrati si livrati spionului communist Bodnaras.

August, 23, orele 22
Proclamatia Regelui Mihai catre Poporul Roman. Regele declara ca un Armistitiu a fost semnat cu comandamentul Rusesc. In consecinta ordona Armatei sa inceteze orice rezistenta.
In realitate nu se semnase nici-un Armistitiu. Rezultatul acestei minciuni catre Poporul Roman si Armata Romana a fost capturarea si trimiterea in Rusia si Siberia a saisprezece Divizii Romane, fara sa mai socotim multimea nesfirsita a abuzurilor, violurilor si tilhariilor la drumul mare la care s-au dedat soldatii rusi pe pamintul romanesc.

August, 24
Considerind ca Guvernul de la Bucuresti a comis un act de tradare fata de poporul Roman prin arestarea Maresalului Antonescu si predarea lui unor agenti sovietici, Horia Sima si legionarii care se aflau atunci in Germania au decis sa continuie lupta contra celui mai mare dusman al Tarii noastre, cu toate mijloacele ce le aveau la dispozitie. Incepe imediat organizarea unei Armate Nationale Romane formata din voluntari, legionari sau nelegionari carora li se vor alatura multi soldati si ofiteri romani care luptasera impotriva Uniunii Sovietice.

August, 30
Noul Guvern de la Bucuresti, in care intrasera si comunisti. Urmind exemplul putin glorios al Italiei, declara razboi fostului aliat, Germania.

August, 31
Jefuind, distrugind, omorind si violind, Armata Rosie ocupa Romania intreaga si intra in Bucuresti. Deoarece nu se semnase nici-o conventie de armistitiu, soldatii sovietici se considera in teritoriu inamic ocupat.

Septembrie, 13
“Conventia de Armistitiu”, mincinos anuntata cu 21 de zile inainte, este semnata la Moscova de catre delegatii romani, fara ca acestia sa poata negicia sau discuta macar conditiile ei. Este vorba de o capitulare fara conditii care puneintreaga Romanie si intreg Neam Romanesc la discretia Rusiei lui Stalin.

Decembrie, 10
Constituirea la Viena, a Guvernului National Roman, format din 5 legionari si 3 ne-legionari.

1945
Feb.,7-11
Stalin, Roosewelt si Churchil se intilnesc la Yalta. Puterile Occidentale sint controlate de Harry Hopkins si Alger Hiss,, condamnati mai tirziu in USA ca fiind spioni sovietici.
Polonia este sacrificata. Europa impartita. Opt tari europene sint predate Sovietelor, impreuna cu o treime din Germa