Nu-s nici pe departe mama corectitudinii, dar o rudă apropiată cred că-i sunt.
Cred că ar trebui să primesc ceea ce dau şi ceilalţi aşişderea – conştientă, totuşi, că în foarte multe situaţii lucrurile nu se vor nici măcar apropia de „ar trebui”.

Ieri mi-am dat licenţa, laolaltă cu alţi vreo 70 de studenţi între care câţiva colegi.
Despre colegi vă pot spune cu certitudine că nu (prea) au învăţat (citez din spusele lor), iară una o fost dată afară din examen fiindcă „bipăia” în ciuda interdicţiei de a avea telefonul mobil asupra ei; alta a scăpat cu tot cu divaisul din ureche.

Când m-am aşezat în bancă (respectiv cu o oră înainte de începerea examenului) tipa de lângă mine îl lovea destul de puternic cu pixul pe cel din banca din faţă - omul era impasibil, cred că voit impasibil. După o vreme o aud repetând obsesiv: „Îmi spui şi mie ceva, da? Îmi spui şi mie...”; mi-a trebuit un pic să realizez că vorbea cu mine. Mă întorc spre ea şi zic: Ce anume? Păăii, la examen. Zic: Şi dacă ne alegem subiecte diferite, ce-ţi spun? Se uită la mine ca la o casă în flăcări. Habar n-avea că poate alege dintre mai multe subiecte. Am privit-o cu fundul şi a priceput mesajul.
Începe examenul, dă-i şi scrie şi scrie, cam peste 20 minute se instalează panica şi fojgăiala implicită. Când din stânga, când din spate, când din dreapta: zi si mie despre Icsulescu, ce ai scris acolo, ce categorii de flori cu perje mai exista în afară de ăstea etc. Ok, mi s-a întamplat şi mie - poţi avea trac, blanc, black, whatever, nu-ţi aminteşti o chestie, două (pe două tipe care erau în preajmă le-am ajutat), dar când stai aproximativ două ore din patru şi tragi de mânecile celor din jur zi şi mie zi şi mie, e clar că eşti pulbere.

Ce m-a blocat este până unde merge tupeul ăsta al furtului intelectual la examene.

La bere, după „distracţie”, colegii îşi exprimau deosebita stupefacţie vizavi de faptul că „disperatele” din faţă, stânga etc îşi strângeau paginile deja scrise la un loc pentru ca cei din zonă să nu poată copia.

No, eu sunt o astfel de disperată şi nu văd nimic anormal în astfel de gest, în condiţiile în care aproximativ două luni de zile abia dacă am avut trei seri în care să nu fi învăţat minim trei ore: subliniază, vorbeşte singură, fă-ţi conspecte, reţine după majuscule (tehnică de care habar n-aveam până deunăzi, dar care m-a ajutat foarte), panichează-te că ai uitat tot, urlă la toată lumea să facă linişte, disperă-i cu dramele tale etc.

Aşadar, întrebarea este: de ce să ia putoarea de Vasile/Vasilica Fombleu licenţa pe cârca mea?!

(Opţional: Ce-o să mai ia putoarea pe cârca mea, dacă îi permit să ia licenţa pe cârca mea?)