Plangaretii

Am cunoscut o astfel de persoana plangareata...am incercat sa o fac sa inteleaga ca prin acest tip de comportament nu face altceva decat sa-i inlature pe cei din jurul ei...nu m-a inteles niciodatata...
Si uite asa m-a inlaturat inclusiv...pe mine.
Probabil sunt multi plangareti care tin prea mult la propriul ego...si nu renunta asa usor...cu siguranta au mult de pierdut...
it's just me

"Si cum ii faci pe acestia sa inteleaga ca pur si simplu nu-i mai suporti." Pai daca nu-i mai suporti se cheama ca esti si tu plangaret ;-).

Poti sa constati chestia asta la tine si sa incerci sa te controlezi (ca tot nu te ajuta la nimic daca iti plangi de mila), sau sa o constati la altii (si sa nu te bagi sa-i controlezi ca tot nimic nu rezolvi) :-).

Care e culmea lamentarii ? Simularea sinuciderii! Odata ce decizi ca esti atat de nenorocit incat 'asa nu se mai poate', nimic de facut decat sa incerci o sinucidere (cu cat mai multi martori, si care nu are nici o sansa sa aibe succes)!

Azi dimineata veneam la servici cu tramvaiul, cand vad ca acesta se opreste intre doua statii, unde nu era nici macar semafor. Ce sa fie ? Culmea: o femeie tânara, asezata in iarba intre sinele de la tramvai, cu scopul declarat de a se sinucide. Era imposibil sa nu fie vazuta, era in plin soare si nici macar o tufa n-o ascundea privirii. Tramvaiul in care eram si eu s-a oprit la cativa metri de ea (oricum, merge incet in zona aceea), dar ea nu se dadea dusa de-acolo. Trecatorii incercau s-o convinga sa se traga la o parte, de vreme ce isi 'ratase' sinuciderea, dar ea nu si nu, urla din toata puterea 'lasati-ma in pace'. In cele din urma au ridicat-o un gardian de la primarie (ca era pe-aproape) si doi trecatori mai vanjosi, dar ea tot furioasa ca de ce n-au lasat-o sa moara.

Ma intrebam - oare ce-o fi in capul ei ? Daca chiar voia sa moara, se putea aseza pe linie intr-unul din locurile pe unde metroul-tramvai merge pe sub pamant, prin tunele. Acolo e intuneric, sunt curbe cu vizibilitate redusa, si viteza e mai mare. Nu mi se pare ca asa ar proceda un sinucigas cu simt practic. Mai degraba cred ca voia sa isi planga de mila in deplina justificare, argumentand ca 'am incercat chiar sa ma sinucid' = sunt intr-adevar nenorocita!. Si cu cat mai multa lume imi plange de mila, cu atat mai bine ! Dar instinctul ei de conservare a indemnat-o sa se puna intr-un loc unde aproape sigur va fi vazuta, si 'sinuciderea' va esua. Mi s-a parut mai degraba o comedie decat o tragedie.

De fapt cunosc si eu cateva persoane care se lamenteaza - cu sau fara justificare pentru altii. Problema cu acestia e ca - in momentul in care chiar sufera, nimeni nu-i mai crede. Cand nu-i mai suporti pe acestia, le-o zici clar, ca te-au obosit cu lamentarile lor. Eventual iti iei o 'vacanta' de la prezentza lor. Trebuie sa stie si ei ca rabdarea si toleranta au o limita, si uneori ajungi pana la ea daca le folosesti prea intens.

Daca descoperi tu insuti ca esti un 'plangaret' si iti displace asta (unora nu le displace sa se stie asa) trebuie sa iti schimbi un pic stilul de viata. Iesi in natura cand e soare, danseaza, cânta, gaseste-ti ceva sa te ocupe (de exemplu fa menajul sau calca), fa sport, mananca un ardei iute, uita-te la comedii si gandeste-te la lucruri care iti creeaza senzatii pozitive. Fa un foc si aseaza-te langa el, privindu-l, gandeste-te la alti oameni care au trecut prin incercari mai mari si au invins. Cel mai sigur insa e râsul, gaseste pe cineva care te face sa râzi.

Desdemonovici

De obicei demonstratii gen"'a te pune in fata tramvaiului" facem si noi adesea cu cei din jurul nostru pentru a atrage atentia, pentru a fi pentru cateva momente in centrul ei si in centrul preocuparilor celor vizati. E un fel de surogat al unor sentimente de afectiune pe care nu le primim si dupa care tanjim. E ultima solutie a unui om singur sau pe cale sa devina singur sau a unui om slab care nu vrea sa lupte sa-si castige in mod cinstit afectiunea celuilalt(celorlalti)
E alegerea ta sa fi un om slab sau puternic. E usor sa te uiti la femeia intinsa pe jos si sa-i spui: LUPTA! Poate fi intradevar o victima inchipuita sau poate..nu.
Am vazut adesea pe strada oameni ai strazii vorbind singuri sau certandu-se cu fantome ale trecutului. Ei au trecut de faza tramvaiului si sunt in cea a nebuniei. Nu sunt de condamnat. Ba dimpotriva. Noi nu putem decat sa ne dam cu parerea in privinta lor. Iar parerea noastra poate avea sau nu vreo legatura cu realitatea.

In privinta plangaretilor din jurul nostru sunt de acord cu tine.

R.B.

Plangaretii ii impart in doua categorii: cei care au subiecte comune de nemultumire cu mine - cu astia as sta la discutii toata ziua si nu m-as mai satura sa ne aprobam si sa ne compatimim reciproc - si cei ce se plang pe alte motive - astia ma plictisesc si ii evit.

Dar mult mai enervanti ii gasesc pe cei care se plang de plangareti - ei isi contrazic in propria lor doctrina. Sa rabde in tacere daca asa li se pare de bon-ton.

as zice mai repede oameni fara curaj, fara curajul de a lupta pentru a obtine ceea ce vor...
oameni fara incredere în ei, care au timp de pierdut, care se dau batutzi înainte de a tenta ceva...

pe mine ma enerveaza, fac totul ca sa-i evit...
dupa ce incerc sa-i conving mai intâi ca pierd vremea si mai bine ar face sa lupte eficaciu, sa se bata pentru a înlatura cauza nemultumirii lor...

pe unii îi poti ameliora cu un sfat, dar altii tin mai repede de domeniu obsesional si persecutif... ca sa nu spun paranoiac...
imposibil sa schimbi.. atunci eviti.