snobul din mine

Aruncat in patru scanduri,
locul n-are loc de mine
Ma ridic iar dintre ele
sa dau tonul unui cantec.
Treziti-va cu toti la viata
cei ce-ati murit fara lumina,
cei ce-aveti piatra din piatra ce suntem
sa inlemnim in noi curajul,
o noua zi sa ne cuprinda
pe noi enumerand sperante,
pe dracul rastignit de ape,
sa ne mai ploua ochii iara
dupa un ceas de spovedanie
langa un preot surd si beat
sa ne mai plangem iar necazul,
sa ne-nchinam ca alta data,
spre al nostru singur, Dumnezeu
Sunt inclestat in note mute,
vorbesc, ma-ascult, ma scriu cu numele mic
intr-o carte neagra inramata ca biblie
sa fiu Ion sa fie Vasile
sa fiu un sfant intre sfintii istoriei de maine,
ilustrat pe o pagina oarecare,
dansand tangoul orizontal in franceza,
un ultim gest de eleganta tradus in latina,
iar grecii sa-mi placa doar cat mai cred in zei.