-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ea a murit - 8


de modigliani la: 03/08/2009 00:42:54
modificat la: 03/08/2009 00:50:08 arata originalul
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:


M-am procopsit cu ăsta, murmură cu profunde intonaţii autoironice în voce şi privind spre Comisar, moartea şi într-adevăr aşa este, strada, în afara Comisarului şi a celei moarte, cu tot cu lumina care tot mai greu se lasă sechestrată sub stratul vâscos de soluţie improvizată în acest scop, este cum foarte potrivit, destul de banal totuşi, s-ar putea spune, cu desăvârşire pustie. Nu o să oferim prea multe explicaţii asupra acestor absenţe nejustificate din peisajul nu cu mult timp în urmă foarte populat, să ne amitim că doar soldaţii au fost două mii, fără să-l mai socotim şi pe colonel, cum a fost posibil ca într-un timp atât de scurt locul să fie evacuat, ancheta încheiată, cazul clasat într-unul din sertarele instituţiei abilitate, câte alte echipaje de personal medical, agenţi de poliţie, ori, din nou, obscuri la început, procurori, au fost necesare pentru derularea în bune condiţii a procesului de evacuare, sau dacă toate acestea s-au petrecut şi daca nu s-au petrecut de ce nu. Cei preocupaţi de aceste amănunte, trebuie să accepte ideea, chiar dacă niciodată validată empiric, că odată ce se implică, atât de conştiincios într-o problemă, moartea îşi face ireproşabil treaba. M-am procopsit cu ăsta, scrâşneşte din dinţi moartea, fără să realizeze că această inutilă repetiţie i-ar afecta credibilitatea, oamenii da, se pot repeta la nesfârşit, sunt chiar datori să o facă în numele ideilor pe care vor să le promoveze, dar plăsmuirilor de sorginte extraumană, cum ar fi de pildă moartea, cum ar fi diavolul, duhurile bune sau rele, ori chiar bunul dumnezeu, nu le le sunt permise astfel de rateuri manageriale, deşi se poate invoca foarte bine faptul că deliberat au apelat la aceste trucuri şi bineînţeles sunt doar trucuri, nimic altceva, pentru a sugera componenta lor umană. M-am procopsit cu ăsta, răcneşte cât o ţin plămânii moartea, cu toate oasele din componenţa craniului transfigurate, putem să ne gândim şi la câteva fire imaginare de păr zburlite cât se poate de tragic, iată, când este cazul ştie să se facă foarte bine auzită şi dacă absurdul gândului nu ar fi evident am putea spune că pe lângă faptul că-i obosită, moartea este şi inadmisibil de iritată. Despre o moarte obosită, inadmisibil de iritată şi după cum s-ar putea crede dotată cu plămâni, neatentă la crearea de precedente - absolut păcătoase în raport cu sobrietatea de care trebuie să dea dovadă şi care afirmă fără echivoc că vocea morţii, atunci când se aude, trebuie să transmită mesajul o singură dată, clar şi răspicat, fără posibilităţi de interpretare, evaluare, cuantizare - s-ar putea spune că este prost portretizată, uşor hilară şi foarte puţin credibilă. Cu alte cuvinte, s-ar putea crede că moartea astfel zugrăvită nici nu există în relitate. Nu o să încercăm acum imposibilul, să pătrundem în însăşi esenţa unui mister, privând-o pe moarte şi de aura pe care acesta i-l aşează în jurul osului frontal, mai exact în frunte, unde străluceşte aproape la fel de puternic ca lumina din ochii lui Jeanne, cea mai bună dovadă că ea există totuşi, este prezenţa ei în stradă, cu o expresie de totală stupoare a feţei, amintind de cea a cavalerului tristei figuri - dacă ar fi să adaptăm această celebră metaforă, ea ar suna cam aşa, doamna tristului craniu, nu o facem din dorinţa de a fi cât mai originali cu putinţă şi pentru a nu părea o satiră usturătoare şi nemeritată la adresa tristei doamne - cu înfăţisarea-i aparentă de exotică fostă asistentă a unui fost colonel, de acum, cu toate acele atribute, iritare, oboseală, repetitivitate, specific umane şi care-i induc în cele din urmă o absolut previzibilă stare de obnubilaţie, lucrul cel mai important, pentru că asta ne permite să-i urmărim mai uşor gândurile. Înainte de a apuca să facem noi asta, indubitabil, moartea este mai perspicace decât ori muritor, o face ea înseşi, nu trebuie să fii un geniu pentru a realiza că este mereu cu un pas înaintea noastră, ar fi o copilărie să credem că în cadrul acestui proces psihanalitic nu suntem în egală măsură la rândul nostru analizaţi, la fel cum ar fi fost cât se poate de naiv să nu ne dăm seama că, fulgerător, morţii-i va trece direct prin osul parietal, pătrunzându-i direct in creier, ideea că preluând atât de multe din atributele oamenilor riscul să devină, într-un viitor foarte îndepărtat, prin asimilare, la rândul ei, un om, este considerabil. De aici, urmând firesc etapele unui silogism elementar, moartea trage două concluzii de o logică ireproşabilă, o dată că devenind un om va trebui ca inevitabil la un moment dat să moară şi aici morţii i se face frică de moarte, neplăcută conjunctură existenţială, al dracului paradox, să fii moartea şi să realizezi că-ţi este frică de tine însuţi când teama ta ar trebui să fie total nefondată pentru că doar tu eşti în măsură să-ţi curmi firul vieţii nimeni altcineva, şi apoi moartea realizează că singurul responsabil de toate aceste neplăceri personale este evident Comisarul, singura fiinţă care mai trăieşte şi singurul de la care ar fi putut prelua prin contagiune toate acele atribute specific umane care, tot logica impecabilă i-o spune, sunt imposibil de eludat şi care într-un viitor, îndepărtat ce-i drept, o vor transforma într-o femeie oarecare, poate chiar într-o aiurită asistentă personală a unui colonel mort deja. Şi ca într-o apoteoză, un raţionament se naşte din altul, moartea trebuie să admită că, în egală măsură îl urăşte pe Comisar şi-i este frică de acesta. Evident ştie, înainte de a simţi, că ura o poate ucide, nu mai explicăm încă o dată rudimentarul mecanism prin care orice atribut uman o apropie de momentul straniului avatar care o va transforma în, nu scapi de ce îţi este frică, exotica asistentă personală a unui colonel mort, dar zarurile au fost cum se spune aruncate şi dacă moartea a visat vreodată o activitate mai puţin plictisitoare, ceva care să o scoată din rutină, visul morţii a devenit realitate.




comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


*** - de lafemme la: 03/08/2009 11:22:09
ei da... mi-ar placea ca moartea sa urle de durere atunci cand m-o lua.
#468633 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de adina.petre la: 03/08/2009 11:31:35
A inceput sa-mi placa prea mult calatoria pentru a-mi mai dori finalul ei, ceea ce ma pune in pericol, deoarece, atunci cand se va termina totusi, voi suferi crunt.
#468636 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 04/08/2009 07:54:27
visul morţii a devenit realitate.

mi-au placut avatarurile mortii, penduland ironic intre ce e si ce nu stie c-a devenit deja.:)
mi-a placut dimensiunea pe care-o ia frica, in poveste.
dar cel mai mult fix acest minuscul citat absolut oribil, din care faci pe nepusa masa un joc de cuvinte cu sens ... existential.
mi-am dezvelit coltii, la sfarsit.
a zambet, mai!
#468821 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...