Pietricele

- Andrei, uite marea...uita-te-n stanga.
- unde? n-o vad!
- in stanga, ma, nu in dreapta!
- tati, mergi mai incet, s-o vad!
- merg destul de incet...vezi marea? apa...o vezi?
- da. asta? apa asta???
- da.
- ai zis ca e mare...
- pai e mare dar n-o vedem toata.
- de ce e verde si nu neagra?

- tati, vreau in apa!
- stai, ma, ho! asteapta putin c-o sa intram amandoi...
- eu vreau acum! intru...
- stai sa ne dezbracam, sa tragem aer in piept...si pe urma mai vedem.
- da' de ce sa tragem aer in piept?
- ...asa vine vorba. e prima data cand intri in mare...tu realizezi?
- ce-nseamna "realizezi"?
- adica iti dai seama?
- da!
- e premiera, ma!
- ce-nseamna "premiera"?
- ...pentru prima data, ceva.
- si la tine e premiera?
- la mine nu.

- tati, ia uita-te la proasta asta, ma trage de picioare!
- de ce o faci pe sora-ta proasta? daca va certati, va trimit pe cearceaf!
- sa iasa ea, sa stea cu mama!
- terminati!
- ...sa termine ea, ce?

- ce faci, ma, cu pietrele astea?
- le strang...
- de ce?
- asa...uite ce mistoace sunt!
- esti prost.
- tu esti proasta!
- eu strang scoici...uite astea maro imi plac dar nu-s multe...
- eu vreau pietre!
- ce-o sa faci cu ele?
- ma joc. o sa le iau acasa.
- ihi..n-o sa te lase mama.
- de ce?
- nu stiu, dar n-o sa te lase.
- ba da!
- ba nu!
- tampito!
- ...poate-ti dau un sut in cur!
- daaaa...

- mami, pot sa iau pietrele astea la hotel?
- toate???
- da, toate! uite ce frumoase sunt!
- ce faci cu ele?
- ma joc...
- sunt prea multe, si-asa avem destule hante...
- le tin in galetusa, n-o sa le-mprastii prin camera. vreau sa le iau acasa la noi, sa ma joc cu ele.
- Andrei, sunt doar niste pietre!
- dar imi plac, vreau sa le duc acasa.
- in Bucuresti?
- da. le pun la soldati, sa se ascunda dupa ele...

- iar ai adunat pietre? deja ai o punga plina!
- da. uite, am gasit trei portocalii...
- mda, sunt interesante.
- vezi ce lucioase sunt?
- cand or sa se usuce n-or sa mai fie asa lucioase.

- Andrei, nu se poate sa caram toate pietrele dupa noi!
- ba daaaa!!!!!
- sunt prea multe, ai umplut terasa si baia cu ele. strange-le pe alea mai frumoase si celelalte le aruncam!
- nu, mami, vreau sa le iau pe toate!

- de ce te smiorcai, mucea?
- tu esti mucea! tampito!
- ha-ha...ai adunat un milion de pietre, prostule! ti-am zis ca n-o sa te lase?
- sa arunce si scoicile tale, ce?
- eu n-am multe, pe mine ma lasa sa le iau toate!

- tati, pot sa iau toate pietrele?
- nu poti. pe astea le ascundem si le luam la anul...
- de ce nu acum?
- pentru ca n-avem loc.
- o sa le tin la picioarele mele, tati...da?
- o sa tii doar o sacosa, restul le ascundem si-o sa stim numai noi de ele...nu spunem la nimeni.
- unde le ascundem?
- vedem noi...hai!

- uite, pune-le sub tufa asta.
- ...si n-o sa mi le ia nimeni?
- n-o sa ti le ia. cine sa caute aici?
- le pun in pungi?
- nu in pungi, le desertam la radacina...
- la anul venim tot aici?
- tot...
- bine...da' pe astea negre le iau!
- care, ma?
- astea...
- pai ce facem noi aici? am zis ca le luam la anul...
- doar astea doua, da? le tin in buzunar.
- bine...ufff!

- saru'mana...
- mi-ai adus, ma, ceva de la mare?
- ti-am trimis vedere, ce mai vrei?
- daaaaa, multumesc, am primit-o!
- tantino, vrei sa vezi pietrele mele?
- ce pietre?
...
- uite! iti plac?
- mda...ce faci cu ele?
- ma joc. mai am ascunse intr-o tufa si-o sa le luam la anu'.
- de ce n-ai adunat niste scoici?
- d-aia!

- tu, proasto, ce faci cu piatra mea?
- vreau s-o pictez cu carioca.
- nu!
- ba da, pe urma o spalam...
- nu!
- de ce?
- e piatra mea!
- ...si ce daca? hooo, ca nu ti-o mananc!
- o pun la soldati!
- poti s-o pui si desenata!
- ce vrei sa desenezi?
- ceva, nu stiu...niste stelute.
- nu stelute! mai bine un avion.
- nu stiu avion.
- atunci nu desena nimic!
- bii-iineeee...mucea!
- tampito! deseneaza pe scoicile tale!
- pe doua le-am vopsit cu oja...vrei sa vezi?
- aham.
...
- ce mistoooooo! adu' oja sa pictam piatra asta!
- vrei?
- aham...cu oja, da!

- ati umplut masa de oja!
- mami, am pus doar pe patru pietre!
- ati pus peste tot! uite, pe scaun...ce-nseamna asta?
- ?!
- stricati mobila, stricati tot...nesimtitilor! strangeti mizeria asta, ca va strang de gat pe-amandoi!
- ete, mare lucru...

- tati, or mai fi pietrele alea acolo?
- sigur ca da!
- de unde stii?
- stiu! sigur sunt acolo, nu ti le ia nimeni!
- dar la anul o sa mai stii locul unde le-am ascuns?
- da, mai, da!
- bine.
- ce ai in buzunar?
- nimic...doar o sticluta.
- ce faci cu oja maica-tii?
- nimic...
- te dai pe unghii? sa nu te prind!
- nu pe unghii, pe pietre...
- maica-ta stie?
- da, dar as vrea culoare rosie. imi cumperi maine?
- nu cumpar oja, ca nu-s nebun! mai bine le dai cu tempera!
- cu tempera?
- da.
- ma lasi?
- te las, dar pe balcon!
- da!
- ...si-acum du-te la culcare!

- ce faceti la ora asta?
- nimic...
- cum nimic? e doua noaptea si voi bajbaiti prin casa!!!
- gata, ne culcam...
- de ce-ati adus pietrele aici? pe balcon cu ele si la culcare!!

- mi-a zis tati ca piratii ascundeau comori si numai ei stiau locul...si desenau o harta si o bagau intr-o sticla si...
- tu nu esti pirat.
- acum nu, dar o sa fiu cand o sa ma fac mare;
- esti slabanog si te smiorcai si aduni pietre, nu comori!
- tu esti slabanoaga! uite ce muschi am...uite!
- n-ai nimic, esti slabanog. piratii nu ascund pietre si pietrele alea n-o sa le mai gasesti acolo...te-a pacalit tati, sa scape de tine!
- tampita dracului! nu-i adevarat!
- ba da, prostule!
- o sa-ti sparg toate scoicile, las' ca vezi tu!
- n-o sa le spargi, le-am ascuns!
- da? unde? ...imi spui si mie? hai ca nu ti le sparg...te rog!
- le-am ascuns la tantina in curte, ieri, cand am fost la ea!
- unde in curte?
- las' ca ti-arat maine...in spatele caramizilor!
- o sa le gaseasca cineva si or sa dispara!
- n-o sa le gaseasca, caramizile alea sunt mereu acolo...
- ma lasi sa ascund si eu pietrele?
- dupa caramizi?
- ...da.
- te las.
- ...sau sa cautam amandoi o ascunzatoare mai buna...vrei?
- vreau, dar unde zic eu!
- bine...dar si unde zic eu...da?
- aham...si nu spunem la nimeni!
- nu spunem.

EPILOG:
in urmatorul an, au plecat iar la mare - dar nu acolo si Andrei uitase de pietre.
in schimb, aduna meduze dar i s-a explicat ca meduzele mor daca nu sunt lasate in mediul lor natural - si au si ele copii, familie si prieteni; cateva ore erau prizonierele galetusei, dupa care erau eliberate.
...e ciudat cum, uneori, copiii prefera o frunza, un pai sau o mana de colb - unor jucarii "traditionale".
...sau e firesc.

textul de mai sus nu-i fictiune dar nu are pretentii literare.
la urma urmei, e doar un text de citit la o cafea.