-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

SORE BAIE V


de esteu iar shi iar la: 08/08/2009 12:52:47
rezumat: o carte noua
voteaza:
Spre baie V

Tot de pe net a învăţat să-şi prepare singur haşişul. Îşi cultiva plăntuţele în ghivece, în sera pe care singur şi-o amenajase în fundul curţii. Răsaduri comandase prin site-ul de e-commerce tocmai de la Sofia, care de cînd era sub administraţie românească, îşi dezvoltase enorm industria de răsadniţe şi arbuşti. Îi planta cam prin ianuarie, iar în mai avea bulbii verzi, zemoşi, gata de recoltare. Apoi îi aduna, îi lăsa o săptămînă la uscat şi îi mărunţea atent să nu se piardă nimic într-o oală mare de nichel. Fierbea cactuşii împreună cu 2-3 kile de alcool etilic sub presiune şi apoi lăsa decoctul la răcit pînă cînd alcoolul se evapora şi pe fundul oalei rămînea o pastă maronie de o consistenţă ca aceea a cremei de ghete. Acela era haşiş pur, de o concentraţie fenomenală, 95 %.
Armando Dobre se trezi devreme în acea dimineaţă. Leneş, dorind o cafea şi probabil un shot, dormitînd încă vreo 5-10 minute pînă să se strezească de-a binelea. În căbănuţa lui destul de confortabilă, luminoasă vara, întunecată în timpul musonului, mirosind a proaspăt vopsit. Se ridică din pat. Ceasul, setat la 7:00 (pe AUTO), începu să cînte. RADIOHEAD, formaţia preferată a Carlei, care încă nu se trezise. Îl dădu puţin mai încet şi, în sfîrşit, aruncă plapuma în lături. Mirosul nopţii, al trupului ei cald năvăli peste el şi închise ochii din nou. Era totuşi greu să te trezeşti la ora asta imposibilă. Dar trebuia, plecau împreună la Bucureşti. În lagună.
Îşi pregăti repede cafeaua. Într-o cană mare, verde, din ceramică, pe care o avea de mult timp şi pe care scria lăbărţat „Academia Internaţională de Literatură” şi dedesubt, cu italice, „Botoşani”. Sorbi o gură şi o lăsă pe jos, lîngă pat. Intră în baie şi dădu drumul la duş. Se privi puţin în oglindă pînă cînd veni apă ceva mai caldă, timp în care încerca să rememoreze seara trecută. De fapt voia să ştie ce-i cu fata aia slăbănoagă din patul lui.
Seara trecută se vedea pe o bancă din downtown. Fumase vreo 2 grame de haşiş fără a avea nici o senzaţie specială. Doar un gust înţepător pe limbă. Pe el îl interesa mai mult felul în care îşi prepara shoturile, pentru că era aproape un ritual. Toată lumea „fuma” aici, în Botoşani. Vedeai punguţa mică din plastic plină cu haş sau cu iarbă lîngă pachetul de ţigări. Era ceva normal. Pentru că aici drogurile, alcoolul, prostituţia, homosexualitatea, ateismul, industria porno erau fenomene sociale acceptate. Oare erau şi acceptabile, se gîndi Armando, lăsînd apa să i se scurgă pe ceafă, pe pîntecele moale, pe liniile picioarelor subţiri care se uneau sub burta ca o piftie, pe fesele încă tari la cei 76 de ani ai săi, „funduleţul” nostim de care era atît de mîndru că nu se lăsase, nu se fleşcăise ca la prietenii lui pensionari de la Academie. Mîndru, echilibrat, proptindu-şi cu putere amîndouă picioarele pe gresia albă a cabinei de duş. Satisfăcut.
Pe Carla o cunoscuse în supermarketul PAM, cînd venea către casă. Intrase să-şi cumpere nişte alcool etilic pentru preparatele lui. Cerşea sau aşa i s-a părut. Era o puştoaică de vreo 17 ani, destul de mică de statură pentru vîrsta ei, cu un păr blond-aprins care ieşea în smocuri de sub şepcuţa NIKE pe care o purta întoarsă, şmechereşte. Armando Dobre intră în supermarket fără să observe că începuse să se ţină după el. Îl urmărea la o distanţă de cîţiva metri printre rafturile pline, burduşite cu marfă. Apoi a auzit un ţipăt scurt, ascuţit: „Lasă-mă, lasă-mă, ia mîna de pe mine nenorocitule!” şi s-a întors imediat. Carla era încolţită de doi supraveghetori negri, nervoşi, care o ţineau de mîini şi încercau brutal s-o împingă către ieşire. „Hai, afară, drogato, ţi-am mai zis de o sută de ori să nu mai calci în magazin. Îţi rup picioarele dacă te mai prind pe aici”, în dialectul acela neo-român, incorect asimilat de toţi imigranţii. Carla începu să-i scuipe şi să dea din picioare şi bineînţeles să încaseze palme peste faţa ei mică, congestionată acum.
Armando rămase absolut interzis. Nu a putut să spună nimic, să facă nimic. Voia să nu mai vadă scena aia oribilă. „Şi tu ce te uiţi aşa, boşorogule?” urla Carla dintre uşile de sticlă ale magazinului. „Tîmpitule, molusca dracului!” Lui, chiar lui îi spunea asta, tînărului Dobre. Revoltat, îşi reluă plimbatul cu coşuleţul prin supermarket. Mai zăbovi puţin, apoi plăti casieriţei mustăcioase şi iritate care, normal, auzise înjurăturile Carlei şi-l privea acum exact ca pe o moluscă tîmpită, gîndi Armando. Şi ieşi.
Făcu cîţiva paşi pe trotuarul încins de căldură şi-o văzu pe puştoaica impertinentă de adineaori stînd chircită pe bordura de metal ruginit care înconjura magazinul. Plîngea încet şi-şi ştergea faţa cu şapca mototolită pe care o ţinea în pumnul ei mic şi murdar. Nu îl văzuse încă. Lui i se făcu brusc milă de lacrimile totuşi pe jumătate sincere. Nu ştia cum să vorbească cu fetiţa asta care îl şi înjurase pe deasupra şi doar o atinse încet pe spate cu două degete. Carla se întoarse speriată şi cînd îl văzu stînd lîngă ea se linişti.
― Ce vrei?
― Hai, nu mai plînge. Credeau că vrei să furi. De ce m-ai înjurat?
― Nu vreau să vorbesc cu tine. Lasă-mă în pace ― şi se întoarse să privească maşinile din parcarea magazinului.
― Te-am înjurat pentru că aşa am vrut.
Armando tăcu. Ce rost avea să-şi mai piardă timpul cînd era atît de obosit?... Se îndepărtă cîţiva paşi şi simţi că îl ia cineva de mînă. Era Carla care mergea serioasă lîngă el, ţinîndu-se cu mîna ei mică şi umedă de lacrimi de mîna puţin mai mare a bătrînului.
Acasă şi-au aprins două ţigări făcute de el. Stuff. Carla îl plăcea, aşa credea el. Buzele ei roşii, supradimensionate, duble, care se răsfrîngeau peste marginea rotundă a ţigării îl vor, îl caută. Vorbeau, erau doar ei doi, îl ţinea cu amîndouă mîinile împreunate pe braţul lui tare... Îşi lăsase capul obosit pe umărul lui şi el se uita, simţea picioarele ei lîngă el, împreunate unul peste celălalt. L-a sărutat întîi pe obraz şi el a sărutat-o pe gură. L-a sărutat şi ea surprinsă, ameţită, deschizîndu-şi încetişor buzele. S-au oprit şi zîmbeau. Apoi s-au sărutat din nou. Din nou pentru amîndoi. A prins-o de ceafa ei caldă şi a tras-o spre el. Din nou buzele. Şi ochii. S-au regăsit în sărut apoi, un pic mai tîrziu, el care nu o iubea încă, care suferea că nu o poate iubi, drogată, melancolică sub genele grele, lungi, înmuiate în rimelul negru ca întunericul. S-a ridicat în picioare. El mai înalt decît ea o aştepta în pat. Ea cu sînii albi prinşi în maieul decoltat la nivelul ochilor lui. Sîni. Mîinile lui şi degetele lui şi buzele degetelor lui şi mîna buzelor lui şi ea. Carla.
Îşi vorbeau. De fapt, ea îi vorbea lui, bărbatului pe care îl săruta acum caldă. El dorea să o sărute pe fruntea palidă încadrată de bucle rotunde, galbene. Simţea rujul ei uleios pe gît şi carnea care purta acest ruj strivindu-i pielea.
Avea dorinţă şi între ei existau totuşi cîrpele astea, hainele aspre, pasteurizate, care-i stăteau pe pîntece, împiedicînd cuplul, necuplul dintotdeauna, corpurile dizolvîndu-se într-un unic corp halucinant, într-o carne moale prin care încă nu trecea sîngele. Corpul unic, ambalat în obrajii ei şi obrajii lui vineţi de dorinţă manifestă traversîndu-i ochii.
Carla îşi mai aprinde o ţigară şi-i oferă şi lui una, o ţigară lungă, făcută de degetele lui lungi. Fumul, ca un fir lung de păr pubian care urcă din plămînii ei către ai lui şi îi leagă, dezleagă, uneşte iar. Carla îşi mîngîie părul şi îl trece pe după urechi. Gest feminin. Apoi, masculin ― el trecîndu-şi mîna prin părul lui scurt, meschin de scurt. Pipăindu-şi urechile cu cercei laţi de argint. Ea, Carla, pipăindu-i sexul tare prin pantalon, în continuarea sexului ei mic, strîmt ca o grotă minusculă. Jucîndu-se cu părul lui de acolo, de jos, unde toarnă un pumn de nisip fin, gri, auriu, alb.
Noaptea trecută făcuseră dragoste de mai multe ori, nedormind nici o clipă, fumînd haş în neştire, pe patul mic ― o canapea rabatabilă ― care scîrţîia groaznic pe mozaicul rece, dur. Pînă ce i-a prins dimineaţa îmbrăţişaţi unul în celălalt, adormiţi pînă la urmă în aşternuturile jilave.
Armando Dobre ieşi din duş puţin ameţit de aburul lăptos, puţin prielnic oamenilor după o anumită vîrstă. Carla se trezi deodată, zîmbi şi închise ochii din nou. El o asculta cum se trezeşte încet lîngă el, cum ridică mîna caldă, amorţită, ţinută sub pătură în cearceaf, lîngă el şi ea.
Lumina se desfăcea galbenă ca foile unei cepe.
Îi săruta lobul urechii care mirosea încă a somn.
O mînă desfăcută, un deget alb ca o coastă, se întinde peste el, ţinteşte fără motiv o pată invizibilă pe peretele alb.
Ceaiul pe care îl pusese acum la foc pentru ea făcea o spumă subţire pe buza ibricului. Armando sări din pat şi opri focul. Începu să toarne ceaiul fierbinte în două căni mari, albe. Se opri o clipă şi privi la propria umbră, care îi creşte ca o ciupercă udă în spate. Miji ochii din cauza luminii puternice şi privirea i se scurse pe la colţurile ochilor, ochii cu care o va privi atît de umed de aici încolo pe Carla. Se apropie de pat şi o apucă de glezne, aşa cum apuci o carte scăpată în praf. Ceaiul e gata, îi şopti Carlei, îndulcit, aşa cum îţi place ţie (de unde oare ştie cum îmi place mie ceaiul, gîndi Carla încă somnoroasă, trezită brusc?). Se întinse. Muşchii pe spate îi erau tari, prinşi plăcut ca între două uşi de salteaua canapelei. Aţa buricului dintre ea, Carla, şi pîntecul patului crăpa uşor, ha, ha, zîmbetul suspendat îi apăru fugar pe degetele cu care îşi freca ochii. Se ridică şi privi cu afecţiune şi dragoste (da, da, dragoste) la Armando Dobre. Însetată. După o noapte de dragoste. Lumina îi atîrna greu de gene.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (13):


*** - de modigliani la: 08/08/2009 14:37:27
foarte bune fragmentele astea, esteule

cu momentul erotic risti sa te apropii prea mult de banal, imi pare o concesie
#470087 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/08/2009 14:46:16
mie-mi pare o concesie si din partea ta.
cand ai zis doar 'banal'.

e vulgar ca o privire pe gaura cheii.
#470093 (raspuns la: #470087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 08/08/2009 14:48:24
nu am vrut sa zic mai mult
e chiar foarte bine scris textul asta si ar fi pacat sa fac mai mult decit sa atentionez la ce nu mi da bine deloc in dinsul
#470095 (raspuns la: #470093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/08/2009 14:51:09
:) ihi, stiu.
io am fost aia care a simtit nevoie s-o spuna de-a dreptu'.
(data viitoare sa-mi tii un curs despre diplomatie!)
#470100 (raspuns la: #470095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 08/08/2009 14:54:43
sau sa lucram in echipa

si nu mai pune reprezentarea emoticoanelor alora la nceput de propozitie
ori la sfirsit
ie dezagreabile
si ma deruteaza, as putea crede ca mi zimbesti
#470103 (raspuns la: #470100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/08/2009 15:06:34
am fi o echipa cu doi sefi.

as putea crede ca mi zimbesti

cum sa crezi asa ceva despre mine?
n-am sa mai pun pe nicaieri.
#470109 (raspuns la: #470103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 08/08/2009 15:10:59

am fi o echipa fara sefi muncind eficient intr o detasata uniune spirituala

pi nu mai pune, aia am zis si io
nu mai pun nici io din solidaritate cu tine, care nu mai pui
#470112 (raspuns la: #470109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/08/2009 15:21:29 Modificat la: 08/08/2009 15:21:48
ma duci cu presuletzu'
cineva tre sa ia deciziile si parca vaz deja cum incepi a-mi induce ... idei.
asa, ca sa crez ca-mi apartin.
#470118 (raspuns la: #470112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 08/08/2009 15:31:59
daca nu ejti de acord cu varianta mea, foarte inspirata, zic eu, renunt, pentru o mai buna eficientizare a procesului lucrativ, la a fi sef, chiar si pe partea mea de simbioza
'n plus imi place sa am sef o femeie
#470124 (raspuns la: #470118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 08/08/2009 16:02:49
ete...deja ai inceput!
#470146 (raspuns la: #470124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 08/08/2009 16:07:55
n am vrut sa te dezamagesc
#470148 (raspuns la: #470146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mie - de zaraza la: 08/08/2009 21:51:37
nu mi s-a parut vulgara scena, doar cam boring. adica am citit-o mai mult pe sarite, sa vad ce se mai intampla in continuare.

eu stiam ca hasisul se face din canabis. adica´s chiar destul de sigura. sau o fi tot o aluzie SF, ca bucurestiul in laguna?
#470211 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan si modigliani - de esteu iar shi iar la: 08/08/2009 22:05:43
fragmentul "Moartea la Veneti" continua in Spre Baie 6 si 7. e o poveste a unui prieten-personaj despre un personaj. intertextualitate. in faze de felul asta se pot combine de toate, chestii livresti cu unele vulgare. interpolari e felul asta s-au facut in toate timpurile literaturii, la tipi cu-adevarat mari, in fata carora imi dau jos palaria. desigura, nu e o obligatie sa-ti placa ceva de dragul istoriei literaturii sau a procedeelor de creatie. nicidecum. voiam doar sa spun ca nu e chiar atit de deplasat, iar vulgaritatea despre care vorbesti tu, maan, e doar un citat, ca sa zic asa.
se va vedea in fragmentele ce urmeaza.
salutari racoroase din vara asta invapaiata.
#470213 (raspuns la: #470093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...