Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ion Ionescu, evreul lustragiu


de philo la: 24/08/2009 12:13:20
taguri: Salonul 
voteaza:
Ion Ionescu, evreul lustragiu.
Ion Ionescu, un tînăr student la Facultatea de Electro-tehnică din Iaşii anilor 1939 era un om ca mulţi alţii. Poate ceva mai inteligent decît media, poate chiar mult mai inteligent.
Nea Gheorghe, taică-su, era un cizmar sărac din Cartierul Nicolinei din Iaşi.
Opt copii erau, dar Ion fusese cel mai bun elev din şcoală şi profesoarele căzuseră de acord că Ionel musai "să facă" o facultate.
Domnul Ionescu, tatăl, fusese rugat să vină la Cancelaria şcolii şi acolo i s-a adus la cunoştinţa că Ionel trebuie să înveţe mai departe.
"Înţeleg, scumpe doamne şi sunt chiar mişcat de grija dumneavoastră, dar cu ce bani?", întrebă bătrînul.
Bătrîn chiar nu era el, dar mişcările-i erau greoaie şi un gheb mărişor îi cocîrjase spatele altminteri larg şi puternic. Pasă-mi-te anii de muncă aplecat asupra pingelilor vecinilor făcuseră asta.
O tăcere de mormînt îi urmă spusele...
Într-un tîrziu un glas firav se facu auzit. Era al profesoarei de limba româna, doamna Nastasia Bercovici, o văduvă de cam 60 de ani apropiată de vîrsta pensionării.
"Domnule Ionescu", spuse. "Eu n-am pe nimeni şi am trecut de o anumită vîrstă. Nu mai am gînduri de mărire şi pentru un cavou am destul. Eu îi voi da banii necesari".
"Vă mulţumesc din inimă", spuse domnul Ionescu, lacrimi mari cît boabele de porumb şiroindu-i pe faţa brăzdată de necazuri.
Şi aşa a şi fost. Ionel trecu cu brio examenul de admitere şi zîmbetul intră în cocioaba familiei lui.
La Facultate Ionel făcu mulţi prieteni de la bun început. Crescut în nevoi fusese, dar sufletul lui era curat şi neîntinat.
Studenţii mai sărăcuţi erau atraşi către el prin asemănarea sorţii, iar cei bogaţi îi admirau puterea judecăţii. Venit din cartier evreiesc era şi chiar ştia puţin Yedish iar studenţii evrei, puţini cîţi mai erau, îl iubeau din tot sufletul.
Ionel se ţinea deoparte de un anumit grup de studenţi care îmbrăcau o uniformă verde cu o cruce îmbîrligată la rever.
Cartierul Nicolinei era departe de Facultate şi în schimbul ajutorului dat studenţilor mai puţin pregătiţi la matematică, Ionel primise un loc'şor la Căminul Studenţesc din apropierea Facultăţii.
Întîmplarea făcu că colegul lui de cameră era unul din acel grup de studenţi care se întitulau "Garda Zvasticii".
Băiat sărac era acest coleg de-al lui şi între cei doi se legă o strînsă prietenie.
Acest băiat, să-l numim Vasile, îi povestea de isprăviile Tinerei Gărzi, adică a acelora cu crucea nazistă.
Tinerii aceia se "ocupau" după studii cu evreii Iaşilor, spăgîndu-le prăvăliile, arzîndu-le tarabele din Hală şi Piata Sf. Spiridon, trăgînd de barbă rabini, intrînd în sinagogi şi alungînd enoriaşii pentru a putea jefui şi arde în tihnă Sulurile Sfinte şi alte cele, arzînd cărţile din Biblioteca Evreiască, arzînd băncile şi tribuna de lemn din Teatrul “Pomul Verde", primul teatru evreiesc din lume şi tot felul de ghiduşii asemănătoare.
“Eu, draga Ioane, să ştii, la chestii de astea nu-s părtaş, îi spuse Vasile, "dar am cetit Manifestul Mişcării şi acolo scrie că jidanii, pardon, evreii, ne iau piinea de la gură şi de aia suntem noi săraci. Mai scrie acolo că scopul Gărzii e de a realiza egalitatea aşa că mă înţelegi că eu, ca om sărac, vreu să trăiesc şi eu ca toată lumea.
“Păi dacă ăsta este manifestul, imi place. Poate că mă voi inscrie şi eu, dar nu inainte de a mă sfătui cu tatăl meu, spuse Ion.
In prima Duminica Ion discută chestiunea cu tat’su.
“Ioane, nu ştiu ce să-ţi spun. Nu uita că tu înveţi pe banii doamnei Nastasia Bercovici. Doar nu vrai să-i arzi casa, nu-i aşa?
“Nu tată. Eu nu m-oi alătura zbengalilor, dar Manifestul… L-am citit şi-mi place", spuse Ion.

Va urma
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


Urmare II - de philo la: 24/08/2009 12:39:15
Urmare II

Lunea Ion se prezentă la Sediul Gărzii şi rugă să vorbească cu studentul Preşedinte. Secretara îi fixă o întălnire în aceeasi zi.
Preşedintele, Gheorghe pre numele seu, părea să fie un "tip de comitet".
Rugă secretara să le aducă două cafeluţe negre, “fără zahăr", rugă Ion şi discuţia incepu.
“Ce vrai dragul meu", întrebă Gheorghe.
“Păi am venit şi io ca să văd cum şi ce cu Garda voastră. Eu sunt băiat sărac şi aş vrea să fie egalitate, dar cu isprăviile contra evreilor nu mă împac", răspunse Ion.
“Să ştii că măgăriile aste nu-mi plac nici mie şi voi lua măsuri împotriva zurbagiilor şi dacă nu voi avea încotro îi voi da afară, spuse Gheorghe.
“Noi credem că evreii sunt prea bogaţi şi noi prea săraci, dar evreii sunt vecinii nostri şi cetaţeni români pe deasupra. Noi suntem pentru legiferarea unor impozite proporţionale cu venitul fiecăruia şi împărţirea acestor dări la oameni săraci ca noi", adăugă Gheorghe.
“Păi dacă-i aşa, hai să mă înscriu", spuse Ion.
“In regulă, iată Formularul de înscriere. Vei primi de la magazie şi uniforma noastră şi a o purta este obligatoriu, spuse Gheorghe.
Următoarea Duminică Ion plecă acasa şi tatăl său văzîndu-l spuse:
“Dragule, scoate uniforma asta de pe tine măcar aici. Verdele aista imi face rău la stomac de cînd legionarii au ars sinagoga de aici".
“Bine tată. O dau jos şi am să incerc să nu o mai port nici la Facultate".
Luni.
Ion fu acostat de un grup de legionari
“Ioane, spuse unul din ei, “nu aşa a fost vorba. Unde e uniforma ta? Numai bine ai fost primit şi ne tragi deja chiulul?. Şi să-ţi mai spun ceva. Noi mergem diseară în Tătăraşi că să luăm în considerare nişte evrei bogaţi de acolo. Dacă nu vii cu noi nici nu vrem să mai ştim de tine. Să spuna Gheorghe ce-o vrea, noi oricum nu-l mai vrem nici pe el".
“Nu pot veni, măi băieţi. Nu vreau să iau “in considerare pe nime’ “, spuse Ion şi plecă în ale lui.
Şi aşa mai trecură cîteva săptămîni. Serile Ion le petrecea citind Manifestul şi Mein Kampf. Cu unele lucruri era de acord, dar altele îl făceau să se îngrozească.
Intr-o Duminica o vizită pe doamna Nastasia Bercovici.
“Draga Ioane, bine n-o să fie cu noi evreii. Eu mi-s bătrînă deja, dar aş sfătui pe cei mai în putere să lase tot şi să fuga, spuse bătrina lui profesoara.
Veni ziua cînd Gheorghe, peşedintele Mişcării, se apropie de el şi-i spuse:
“Dragă colega, să ştii că ti-ai facut mulţi duşmani şi ei au cautat în Arhivele Iaşului şi au găsit că străbunicul tau era evreu. Te-aş sfătui să-i spui tatălui tau să inchidă dugheana şi să fugă unde o vedea cu ochii. Cît despre tine… Lucrurile stau relativ mai bine. Bunicul tau din partea mamei a fost creştin. Şi nu aştepta. Du-te la tatăl tău chiar acum.
*
Era deja prea tîrziu.
Pe ruinile arse ale dughenii şi ale casei zăceau trei fraţi şi tatăl său. Morţi erau.
“Unde sunt ceilalţi fraţi ai mei?", aruncă Ion întrebarea mulţimii care se adunase acolo.
Oamenii priviră în pămînt şi se risipiră în tăcere.
Ion părăsi Tîrgul Ieşilor.
Dulcele tîrg al Ieşilor…
Constanţa. Acolo avea el un unchi.
“Unchiule, nu ştiu ce eşti mata, dar eu mă consider evreu şi vreu să port "Steaua Galbenă".
"Dacă aşa vrei mata, aşa să fie. Poţi sta la noi cît timp vrei", spuse unchiul.
Ionel petrecea mult timp pe malul mării.
Auzise că există un cămin al evreilor în Palestina.
“Acolo mi-e locul", gîndea.
Într-o buna zi văzu cîteva familii pe plaja Constanţei. De apropiat nu se apropie ştiind că va fi alungat din cauza Stelei.
Deodată văzu cum un copil intră în apa, făcu cîteva mişcări neregulate şi dispăru în valuri.
Ione se aruncă în apă cu haine cu tot şi după cîteva scufundări îl găsi şi îl scoase la mal.
Îl aşeză cu pîntecul pe genunchiul său şi apăsă de cîteva ori. Apă multă ieşi din copilul acela, dar el părea fără viaţă.
Va urma
#474417 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Urmare III - de philo la: 24/08/2009 12:39:57 Modificat la: 24/08/2009 12:40:51
IoneL îl culcă pe spate pe nisip şi îi făcu respiraţie artificială.
După un timp văzu că obrajii albi ai copilului începură să capete ceva culoare. Copilul trăia.
"Domnule jidan. Cum v-am putea răplăti noi pentru binele făcut", auzi glas de femeie. Era mama puştiului. “De azi copilul are doua mame, sau poate mai bine, doi taţi".
Ion o privi în tăcere şi plecă.
Veni şi ziua cind simti că e deja în putere pentru a merge inainte.
Hotărî să-si părăsească ţara. România nu mai era a lui, nu pentru că se considera evreu, ci pentru că fostii săi prieteni, românii, îl tradasera şi îi uciseră tot ce avea mai drag.
Palestina? De fapt acel loc, acea ţară, nu-i spuneau nimic.
Nu o cunoştea, nu ştia nimic despre tradiţia, istoria, sau felul de a fi a oamenilor de acolo.
Da, crescuse printre evrei, uneori mersese cu ei la sinagogă, dar oricum nu pricepuse nimic din rugăciunile lor şi nu înţelesese de ce ei se roagă cu faţa la Ierusalim şi de ce cuvîntul Ierusalim e pe buzele lor tot mereu, chiar şi sub baldachinul însurăţeilor.
Ion începu să-şi plănuiască plecarea.
"Din ce voi trăi?", asta fusese prima sa întrebare.
"De la tata am învăţat să croiesc şi să repar încălţăminte. Mă voi descurca".
Era în 1942. Vapoare cu destinaţia Constanţa – Palestina nu erau, dar erau vapoare care făceau naveta spre Cipru.
Bani de bilet? De unde? Unchiul său era om sărac cu o casă droaie de copii.
"Patria" era un mic vaporaş care transporta ceapă în Cipru şi aducea de acolo citrice şi Ion îl căută pe Căpitan.
"Căpitane", spuse. "Ai poate nevoie de un tînăr harnic care nu se teme de muncă?".
Căpitanul se uită la el cercetător şi întrebă:
"Nu esti, cumva, un fugar, un căutat de lege? Pari băiet subţire şi nu te-am mai văzut în Port sau în Constanţa. De unde vii?".
"Din Iaşi sunt, domnule Căpitan".
"Eşti poate evreu? Fugi de Pogroame?"
Ion tăcu. Steaua Galbenă o pusese în buzunar la intrarea în Port.
"Dar ştii ceva?", spuse Căpitanul, "nu e treaba mea. Poţi veni. De astazi în două zile om pleca. Dacă vrei poţi începe munca chiar acum".
Şi aşa începu Ion o nouă viaţă.
Lucra de dimineaţa pînă seara tîrziu cu o furie neînţeleasa de Căpitan.
"Băiete. Simt că esti soi bun şi-mi pasă de tine. Te rog să nu te mai omori atîta cu munca", spuse. Dar Ion găsise modalitatea să doarma noaptea fără visele de groază în care vedea arzind pe ai lui.
Cipru.
Iacă băiatule ce ţi se cuvine şi mai primeste rogu-te şi punga asta cu dinari. Nu mă refuza. O sa-ţi prindă bine, spuse Capitanul.
Palestina era sub Protectorat Britanic şi englezii limitaseră numărul evreilor cărora li se permiteau să intre în Palestina.
Ion ştia asta de la marinarii care ghiciseră ţinta finala a lui Ion. Cum de stiau.. Enigmă, căci Ion nu părea să fie evreu.
Tot ei, marinarii, îl puseseră în legatură cu un branconier care aproviziona cu băuturi spirtoase soldatii britanici stationaţi în Palestina
.
Haifa.
Bărcuţa branconierului ocolise Portul Haifei şi intrase într-un port natural dintr-un loc aflat la poalele Muntelui Carmel venerat de cele trei religii monoteiste. Peştera Sfintului Ilie era. Shikmona numele locului.
După ce-şi plăti călătoria văzu că mai are destui bani pentru un timp.
Căpitanul avusese dreptate şi Ion mulţumi Domnului că dăduse de acest om bun.
Haifa anilor 40' era un oraş mic a cărui singura sursa de existenţă era portul.
Ion petrecu noaptea pe o pajiste în apropiere de pesteră şi a doua zi disdedimineaţă plecă spre port să caute de lucru.
In port văzu vase de război britanice şi mulţi hamali care după înfăţisare şi vestminte semănau cu arabii din pozele din cărţile de Geografie din care învăţase la şcoală.
Mai tîrziu înţelesese că mare parte din ei erau evrei europeni fugiţi de urgia care se apropia.
Vînjos cum părea nu-i fu greu să găsească de lucru.
Salariul era bun asa că Ion părăsi gîndul de a se oupa cu ciubotăria.
„Poate mai tîrziu”, gîndi.
==
Epilog:
Ciubotar nu iesi din el, dar uneori lucra ca vacsuitor de ghete pentru a-si plati intretinerea in timpul studentiei la Tehnionul din Haifa.
Astazi Inginer Ionescu este o figura cunoscuta si iubita de locuitori Haifei si traieste cu ai lui intr-o casa pe care si-a construit-o singur langa Port.
#474419 (raspuns la: #474417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de first_vampgirl la: 26/08/2009 05:55:30
o poveste simpla, scrisa frumos, zguduitoare pe alocuri..mi-a placut mult de tot!..ai putea sa o dezvolti intr-o nuvela, roman? zic si eu :) verde!
#475347 (raspuns la: #474419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
first_vampgirl - de philo la: 26/08/2009 15:00:21
Poate ca am sa dezvolt ideea intr-o nuvela sau roman... Deocamdata mai exersez scriind povestiri scurte, dar daca Domnul imi va da timpul necesar voi ajunge, poate, si la asta.
Unele sunt postate la "poezie.ro" cu pseudonimul "ben_gal", dar mai multe se afla in sertarul de acasa caci scriu mai mult pentru mine.
Iti multumesc.
#475478 (raspuns la: #475347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: