-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

"Faceţi voi să nu mai existe inchiziţii..."


de cosmacpan la: 29/08/2009 20:30:39
rezumat: Octavian Paler – Apararea lui Galilei
taguri: Diverse 
voteaza:
― De ce opui inima ideilor, Galilei?
― De ce? Fiindcă inima are raţiunile ei. Şi, pe urmă, nu cunoşti nopţile mele... Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopţi sunt limpezi şi goale...
― Vorbeşti ca şi cum te-ai mai teme şi azi.
― Ziua pune între mine şi inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intenţiile, nici între¬bările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Şi atunci încep să foiască prin somnul meu şerpii. Mă îndoiesc că poţi să-ţi dai seama ce mi se întâmplă, dar îţi voi povesti ceva. Acum câţiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe care l-a legat la gură şi l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineaţa. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simţit cu groază şerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul...
― Oribil coşmar.
― E reală întâmplarea.
― Şi cum a scăpat?
― A înţeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mişcare, viperele îl vor muşca. De aceea a rămas ţintuit în pat, fără să mişte un deget, aşteptând. Din fericire, soţia lui, venind, ca de obicei, dimineaţa la cabană, a intrat fără să trân¬tească uşa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenţia asupra şerpilor. Femeia s-a apropiat uşor, a înţeles, a fiert lapte şi l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit şi au părăsit patul...
― Cumplită încercare.
― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea şi se uita la mine. S-a aşezat pe un scaun şi, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilţul de la Inchiziţie. A scos nişte lumânări, le-a aşezat pe masă şi le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulţi inchizitori au mâna foarte mică?
― Pentru că nu torturează cu mâna lor.
― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am aşteptat, cu groază, ca vocea lui să trezească viperele...
― Şi?
― Doar mişca buzele, însă înţelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învârteşte?" Îl priveam înspăimântat şi mă temeam să scot vreun cuvânt."Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare şi viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rânjind: "Abjurând le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aş fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, acelaşi. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mişcat din nou: "Acum ai înţeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea îşi va regăsi sune¬tul şi vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai ţin minte ce. Şi m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca pădurarul, aproape totul.


LIII

―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineaţa în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor şi mi-a spus, mişcându-şi buzele, fără să scoată un sunet: "Dacă vei vorbi, Galilei, şerpii se vor trezi şi te vor muşca". I-am răspuns: "Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu". "Da, Galilei, ai dreptate, dar de unde ştii?" "Te-am mai visat, am zis. Te cunosc." S-a uitat lung la mine. "Atunci, cunoşti cum se termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătându-şi dinţii galbeni şi putrezi. "Dar dacă visez şi acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind nişte umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaş pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl aţâţa. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm şi eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineaţa mirosea a cenuşă şi mă întrebam cât va dura astfel. Am simţit, apoi, miros de lapte cald şi am răsuflat uşurat. Afară, focul arsese ultimele lemne şi ploua peste cenuşa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chi¬paroşilor, dar plouase, într-adevăr...
― Vara e pe sfârşite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei.
― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privinţă, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoşilor nu le pasă de descoperirile mele... Şi, în clipa aceea, am înţeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălţat, poate...
― Cum aşa?
― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine şi nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întâmplate m-au scos din asta şi m-au ridicat la calitatea de om. Inchiziţia e o maşină de strivit suflete . În faţa ei, am descoperit, o dată cu spaima de moarte, lucruri despre care nu ştiam nimic, melancolia, îndoia¬la, regretul, slăbiciunea, disperarea... Niciodată nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde şi că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al şaptezecelea an al vieţii mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe nişte pietre, abjur ambiţiile deşarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel?
― Şi ce vei face acum?
― O soluţie ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ţi-am spus, nu ţin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aş putea răspunde: "Da, am abjurat Şi ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceţi voi să nu mai existe inchiziţii şi atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta.


(Octavian Paler – Apararea lui Galilei)
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


frumos.... - de maria de las maravillas la: 30/08/2009 08:12:46
am batut din palme....
#476791 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maria de las maravillas la: 30/08/2009 08:49:28
Las manos - mainile
Durante el siglo XV, en una pequeña aldea cercana a Nüremberg, vivía una familia con 18 niños.

In timpul sec xv, intr-un mic sat aproape de Nuremberg, traia o famile cu 18 copii.

Para poder poner pan en la mesa para tal prole, el padre, y jefe de la familia, trabajaba casi 18 horas diarias en las minas de oro, y en cualquier otra cosa que se presentara.

Pentru a putea pune paine pe masa pentru atata proletariat, tatal, seful familiei, muncea aproape 18 ore zilnice in minele de aur si in orice lucru ce ii aparea.

A pesar de las condiciones tan pobres en que vivían, dos de los hijos de Albrecht Durer tenían un sueño.

In ciuda conditiilor atat de sarace in care traiau, doi din fii lui Albrecht Durer aveau un vis.

Ambos querían desarrollar su talento para el arte, pero bien sabían que su padre jamás podría enviar a ninguno de ellos a estudiar a la Academia.

Amandoi voiau sa dezvolte talentul pentru arta, dar stiau bine ca tatal sau niciodata nu va putea sa trimita pe vreounul din ei sa studieze la Academie.

Después de muchas noches de conversaciones calladas entre los dos, llegaron a un acuerdo. Lanzarían al aire una moneda.

Dupa multe nopti de conversatii tacute intre cei doi, au ajuns la un acord, Vor arunca o moneda en aer.

El perdedor trabajaría en las minas para pagar los estudios al que ganara.
Al terminar sus estudios, el ganador pagaría entonces los estudios al que quedara en casa, con las ventas de sus obras, o como fuera necesario.

Piezatorul va munci in mine pentru a plati studiile castigatorului.
La terminarea studiilor, castigatorul va plati atunci studiile celui ce va ramane in casa, cu vanzarile lucrarilor sale sau cum o fi necesar.

#476794 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 30/08/2009 09:36:18
îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopţi sunt limpezi şi goale...

ii invidiez pe aia care pot spune asa.
au toate sansele sa ajunga limpezi si goi la un moment dat.

decat sa invidiez goliciunea si limpezimea, asa cum reies ele din text, mai bine sap o groapa si torn nijte ciment deasupra.
#476800 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"ii invidiez pe aia care pot spune asa" - de cosmacpan la: 30/08/2009 14:34:45
sa dam vina numai pe cel ce a ales poate neinspirat fragmentul...
#476826 (raspuns la: #476800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
... - de maria de las maravillas la: 30/08/2009 14:40:33
Lanzaron al aire la moneda un domingo al salir de la Iglesia. Albrechtt Durer ganó y se fue a estudiar a Nüremberg.

Aruncara in aer moneda intr-o duminica la iesirea din Biserica. Albrechtt Durer castiga si se duse sa studieze la Nuremberg.

Albert comenzó entonces el peligroso trabajo en las minas, dondepermaneció por los próximos cuatro años para sufragar los estudios de su hermano, que desde el primer momento fue toda una sensación en la Academia.

Albert incepu atunci periculoasa munca in mine, unde ramase urmatorii patru ani pentru a plati studiile fratelui sau, care din primul moment a fost tot o senzatie in Academie.

Los grabados de Albretch, sus tallados y sus óleos llegaron a ser mucho mejores que los de muchos de sus profesores, y para el momento de su graduación, ya había comenzado a ganar considerables sumas con las ventas de su arte.

Gravurile de Albretch, sculpturile si uleiurile sale ajunsera sa fie mult mai bune de decat a multora dintre profesori si in momentul absolvirii , deja castigase sume considerabile din vanzarile artei sale.

Cuando el joven artista regresó a su aldea, la familia Durer se reunió para una cena festiva en su honor. Al finalizar la memorable velada, Albretch se puso de pie en su lugar de honor en la mesa, y propuso un brindis por su hermano querido, que tanto se había sacrificado para hacer sus estudios una realidad.

Cand tanarul artist se intoarse in satul sau, familia Durer se reuni pentru cina festiva in onoarea sa. La finalizarea memorabilei serate, Albretch se puse in picioare in locul de onoare de la masa, si propuse un toast pentru fratele sau iubit, care atata se sacrificase pentru a face studiile sale realitate.

Sus palabras finales fueron: "Y ahora, Albert hermano mío, es tu turno.
Ahora puedes ir tú a Nüremberg a perseguir tus sueños, que yo me haré cargo de ti".

Ultimele sale cuvinte au fost_Si acum, Albert fratele meu, este randul tau. Acum poti sa mergi tu la Nuremberg sa urmaresti visele tale, eu ma voi insarcina de tine.

Todos los ojos se volvieron llenos de expectativa hacia el rincón de la mesa que ocupaba Albert, quien tenía el rostro empapado en lágrimas, y movía de lado a lado la cabeza mientras murmuraba una y otra vez: "No... no... no...". Finalmente, Albert se puso de pie y secó sus lágrimas.

Toti ochii se intoarsera plini de speranta spre coltul mesei ce ocupa Albert, care avea fata imbibata de lacrimi, si misca din cot in cot capul in timp ce murmura neincetat_Nu, nu.
In cele din urma, Alberto se puse in picioare si isi sterse lacrimile.

Miró por un momento a cada uno de aquellos seres queridos y se dirigió luego a su hermano, y poniendo su mano en la mejilla de aquel le dijo suavemente: "No, hermano, no puedo ir a Nuremberg. Es muy tarde para mí. Mira lo que cuatro años de trabajo en las minas han hecho a mis manos. Cada hueso de mis manos se ha roto al menos una vez, y últimamente la artritis en mi mano derecha ha avanzado tanto que hasta me costó trabajo levantar la copa durante tu brindis... mucho menos podría trabajar con delicadas líneas el compás o el pergamino y no podría manejar la pluma ni el pincel. No, hermano... para mí ya es tarde".

Privi pentru o clipa pe fiecare din acele fiinte iubite si se dirija apoi spre fratele sau, si punandu-i mana pe obraz spuse cu suavitate_
Nu, frate, nu pot sa merg la Nuremberg.
Este foarte tarziu pentru mine. Uite, cei patru ani de munca in mine au facut mainilor mele. Fiecare os din mainile mele s-a rupt cel putin o data, si in ultimul timp artrita la mana mea dreapta a avansat atat ca imi e grau sa ridic paharul sa toastez pentru tine... mult mai putin as putea sa muncesc cu delicate linii compasul sau pergamentul si n-as putea sa manuiesc penita sau pensula. Nu, fratele meu... pentru mine e tarziu.
#476833 (raspuns la: #476794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maria de las maravillas la: 30/08/2009 17:03:29
Mas de 450 años han pasado desde ese día. Hoy en día los grabados, óleos, acuarelas, tallas y demás obras de Albretch Durer pueden ser vistos en museos alrededor de todo el mundo. Pero seguramente usted, como la mayoría de las personas, sólo recuerde uno. Lo que es más, seguramente hasta tenga uno en su oficina o en su casa.

Mai mult de 450 de ani au trecut din acea zi. In ziua de azi gravurile, uleiurile, acuarelele, sculpturile si celelalte opere de Albretch Durer pot fi vazute in muzee aproape in intreaga lume.
Dar sigur dumneavoastra, la fel ca majoritatea oamenilor, va amintiti numai de unul. Chiar mai mult, sigur aveti unul in birou sau in casa.

Un día, para rendir homenaje al sacrificio de su hermano Albert, Albretch Durer dibujó las manos maltratadas de su hermano, con las palmas unidas y los dedos apuntando al cielo. Llamó a esta poderosa obra simplemente "Manos", pero el mundo entero abrió de inmediato su corazón a su obra de arte y se le cambió el nombre a la obra por el de "Manos que oran".

Intr-o zi, pentru a aduce un omagiu sacrificiului fratelui sau Albert, Albretch Durer dibujo mainile maltratate a fratelui, cu palmele unite si degetele aratand cerul. Numi aceasta puternica lucrare simplu "Mainile", dar restul lumii intregi a deschis imediat inima spre opera de arta si ii schimba numele in "Maini care roaga".

La próxima vez que veas una copia de esta creación, mírala bien. Permite que sirva de recordatorio, si es que lo necesitas, ya que nadie, nunca,

¡triunfa sólo!

Urmatoarea data cand vezi o copie a cestei creatii, priveste-o bine. Permite sa serveasca de amintire, daca cumva ai nevoie, ca nimeni, niciodata.

triumfa singur!

#476860 (raspuns la: #476833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 30/08/2009 20:07:31
da' de ce-avem si varianta spanioleasc-a textului?
#476872 (raspuns la: #476860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan - de monte_oro la: 31/08/2009 06:44:23
E, na... E o forma de preocupare pentru soarta surorii...si de grabire a "externarii" ei..;)Nici spaniola nu mai e ce-a fost...
#476913 (raspuns la: #476872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 31/08/2009 09:54:39
:) as vrea sa pot sa-nteleg.
#476938 (raspuns la: #476913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...