Jumatatea fotogenica

Dragilor,
Azi dimineata am aflat.
Jumatatea aceea din mine
Care se putea reflecta in oglinzi
A plecat.
Probabil s-a plictisit de moarte
Sau, pur si simplu, cauta senzatii tari.
Probabil a privit frunzele
Pana a simtit ca se afunda in pamant.
S-a strambat la cativa copii
Si a aruncat cu pietricele dupa vrabii.
A zburat poticnit de pe inaltimi
Aparute spontan intre siruri de oameni,
A ciugulit ceva pe fuga,
Cu ochii la un nor in forma de mar.
La un moment dat, cu siguranta, i s-a facut frica.
Sunt convins ca n-a spus la nimeni
Si a continuat sa defileze batoasa,
Batand in ritm de fanfara
Cu degetele mainii stangi
In palma dreapta.
Apoi a inceput sa sara
Din umbra in umbra,
Ca intr-un joc de razboi
Fara strategi.
Asa cum o stiu eu,
Acum doarme pe sub un pod
Sau bantuie pe sub stresini,
Incercand sa fuga de ploaie.
Asa ca, dragilor,
Daca vreti sa mai faceti poze cu mine,
Dati-i bataie si cautati jumatatea aceea rebela.
Altfel, veti iesi singuri in fotografii,
Atarnati caraghios cu mana de aer.