-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cat de taios e sentimentul ratarii!?


de Myriam la: 15/09/2004 23:34:00
modificat la: 05/10/2004 09:59:52
voteaza:
Pe la 35 de ani incepe sa te bantuie un soi de sentiment ciudat ca parca nu esti chiar ce ai vrut, ca parca nu ai exact ce meriti, ca parca prea multa greutate are sansa si prea putina virtutea si tot asa.
Evident, primul gand este sa schimbi ceva...ceva semnificativ nu doar culoarea sau stilul coafurii. Job-ul, m-am gandit eu si am zis ca daca acum am sansa unui job foarte bun e super enough sa scriu unor agentii de research si gata, o sa am cohorte de oferte. Adevarul care m-a trosnit e simplu. Am fost din primavara pana acum la 6 interviuri adevarate. La 2 chiar credeam ca gata...am dat lovitura. Finalul? Baza de date...
M-am intors (prost spus ca de fapt nu plecasem!) cu codita intre picioare si am incercat sa accept. Da-i in masa, mi-am zis, o sa ma apuc de un business...ce naiba..am vazut in business tot felul de idioti si daca ei pot eu de ce nu?
Vestea noua? Nu-i chiar atat de simplu, trebuie sa ai ceva bani ca sa-ti asiguri un oaresce trai o perioada nu chiar scurtutza. Si daca as fi fost de capul meu poate ca mai era cum mai era. Dar copilul canta la pian, o ora de pian e 300 de mii si tot asa.
Deci inca o data back to office.
Aici insa nu ma mai regasesc (nici nu prea mai imi place si parca nici macar buna la ce fac nu mai sunt) si incep sa cred ca nici ei nu ma mai vor (poate e un inceput de paranoia, cine stie?).
Incep sa am un sentiment al ratarii. E ceva ciudat care iti da fiori pe sira spinarii. E mai nasol decat sa ai 100 de kile in plus, sa arati ca dracu sau sa n-ai pe nimeni. Incepi sa nu te mai ai nici pe tine iar comunicarea cu cei din jor devine stranie. Ce dracu ratare sa le explici cand ei te invidiaza pentru job-ul tau plin de fitze si de avantaje? Ce sa le explici ca in interior ai dat nas in nas cu o tipa de 35 de ani care nu se mai simte bine cu ea insasi?
Traieste sau a trait cineva din voi sentimentul ratarii chiar pe un soi de varf de glorie?
Myriam
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (43):


Uite ce se intampla, ajungi l - de mya la: 20/09/2004 23:11:16
Uite ce se intampla, ajungi la un moment dat sa ai una, alta, o cariera ca lumea, un sot iubitor, copii "atomici" etc. si tot nu esti multumit. Vrei altceva...da' nu stii exact ce anume, vrei ceva mai special, mai interesant, ceva care sa nu te plictiseasca, ceva care tina etern eventual. Asta vor si aia care ajung sa treaca prin "midlife crises". Vor ceva care sa le demonstreze ca sunt inca barbati/femei doriti/dorite...si nu tot insii aia, cu aceleasi neveste grase, cu aceleasi burtzi (ale lor sau ale nevestelor) lascive...cu aceleasi soacre acre si cu acelesi sarmale si tuici la aceleasi revelioane si mese cu aceeasi tantzica Gina si nea' Nelu balonelu'. (ce imaginatie bolnava am).

Sufletul din ei se razvrateste si cauta sa iasa deasupra ego-ului care-l tine ingrosat. De aici regretele si dorintele spre ceva/altceva mai bun, interesant, palpitant. In ultima instanta unii divorteaza (si ajung dupa cativa ani la aceleasi probleme) sau raman sa-si planga de mila in minte, cu regrete eterne ca nu au fost in stare sa divorteze, etc.

Sufletul...eheeeei, numai sufletul striga in ei da' cine-l aude?! Nimeni :(((

P.S. Mi-am modificat mesajul initial scris aici. Asta de acum e scris azi, 29 ian. 2005 seara. Scuze pentru schimbare da' acum sunt in forma maxima :)))
#22934 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Poate, de fapt sper, ca ceea - de pisica11 la: 21/09/2004 02:20:33
Poate, de fapt sper, ca ceea ce o sa scriu eu sa te faca sa te simti un pic mai bine. Ma aflu la aceeasi varsta - cumpana, rascruce cum vrei s-o iei - de ani si simt ca, un fel de "diavol", care intruchipeaza ganduri din astea de care scrii tu, imi da tarcoale. Situatia ta exacta nu transpare din randurile ce le-ai scris, dar as putea aproape cu siguranta sa spun ca eu sunt intr-o "fantana" mai adanca decat a ta. Am si fac multe din ceea ce mi-am dorit in cele mai arzatoare vise si totusi, parca ceva nu e la locul lui. Sper ca e doar o "toana" si n-o sa tina mult.
Si iti doresc din tot sufletul sa ajungi la capatul "toanei" tale cat mai repede.
Cu -nu gasesc alt cuvant- solodaritate
L
#22941 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Myriam - de Ivy la: 21/09/2004 18:37:22
culmea e ca am avut si eu acelasi sentiment in urma cu citiva ani. Eram mai tinerica cu citiva ani, deci se pare ca nu exact la 35 de ani apare chestiunea cu pricina. Sentimentul ciudat care nu ma mai lasa sa traiesc in pacea ce o avusesem pina atunci ma facea sa nu mai cred in mine si in ceea ce faceam. Doream altceva, mi se parea ca gresisem in ce alesesem sa fac..si daca stateam mult sa gindesc..(oare gindeam??) ajungeam la concluzia ca am si pe cine sa dau vina..pentru ca ajunsesem la momentul ala..hmmm asta asa ca sa ma faca sa ma simt si eu un pic bine..chestia cu vina
Timpul trecea, gindurile ma loveau, sa-mi schimb serviciul..yes..zis si facut..interviuri, lume noua excitement...dar am intrat in acelasi ritual..deci nu locul de munca era..
Dupa o lunga perioada am spus ca stiu exact ce mi se intimpla si am pornit deschiderea unei mici companii...ma si vedeam, mare femeie in afaceri, succes..asta era, asta era rezolvarea nebuniei in care ma aflam...Riscam mult...stiam, la noi erau lectiile de tennis ale copilului, si alte lectii la moda de la care nu as fi dorit sa retrag copilul cu toata starea mea "de nerealizare"
Afacerea a mers un timp, imi dadea si excitement, imi minca si timpii morti pe care ii aveam intr-un office si unde imi apareau gindurile de nemultumire, ce mai, imi minca timpul, nu numai "timpii morti"...Imi era bine, ma simteam in forma..daaa, asta era ce imi doream...Am rezistat in ritmul ala aproape 2 ani...dupa care am realizat ca de fapt nu era ce imi doream...Am vindut minunatul business, si m-am intors in office...Wow..ce schimbare in bine..ce m-am mai regasit, imi placea linistea, imi placea si jobul (desi era aceeasi functie, aceeasi munca compania diferita), simteam parca si un pic de provocare (nu chiar ca ceea ce avusesem timp de 2 ani cu businessul :-)), aveam timp pentru o multime de lucruri si eram happy cu mine...Brusc, asa am simtit..si inca simt asa..
Sa fi fost doar timpul?..Timpul sa fi rezolvat totul..
Sa fi fost ca in bancul ala.., nu il stiu eu prea exact, dar parca erau unii de se plingeau ca au casa mica, si nu pot trai 4 persoane in 2 camere, si atunci au inceput a cere ajutorul lui Dumnezeu...si li s-a spus sa bage si vaca in casa, mai apoi sa bage si porcul si etc...Plingerile de nemultumire se pare ca inca curgeau isi atunci Domnul le-a spus sa scoata vaca, si tot asa in fiecare zi unul din animale, pina cind au ramas ei 4 in cele 2 camere..si au spus ca sunt extrem de fericiti, ca au atita loc...Dehh, cam asa si eu...cred.

Banuiesc ca si la tine va fi acelasi lucru, timpul va rezova totul. Si da, cred ca acolo a aparut si un picutz de ..paranoia ..:-) nu te supara pe mine, dar trece..ai sa vezi..
#22974 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
[Ce sa le explici ca in inter - de SB_one la: 22/09/2004 22:34:00
[Ce sa le explici ca in interior ai dat nas in nas cu o tipa de 35 de ani care nu se mai simte bine cu ea insasi?]


...femeia, bat-o vina...

Pai si eu m-am intilnit cu "omu'"...mi-am lasat barba...nu m-a bagat nimeni in seama...am taiat-o ca incepuse sa si manince...

Myriam, cind chiar nu mai ai chef de nimic, schimba ceva sau -daca-tzi da mina- ia-o de la inceput! S-ar putea s-o duci prea bine? Nu-i nimic, raul vine f. repede si pe nepusa masa :-))




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#23089 (raspuns la: #22974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ratare - de Cipmars la: 23/09/2004 02:45:12
Eu trebuia sa termin anul asta Facultatea de Fizica. Nu am terminat-o pentru ca am preferat sa lucrez din anul I in TV. Din pacate pot spune ca am ratat tot ce era spirit studentesc. Nu spun mai mult. Viitorul e aproape construit. Sunt (cu ceva noroc) pe punctul de a-mi cumpara o locuinta din fonduri proprii. Problema e ca in interior tot singur si rece raman si in ultima vreme nu mi-a iesit nimic cum ar fi trebuit. Intrebarea care se impune este: Sa ma fi grabit, oare? Ce spui?
#23123 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
taios n-as zice, mai degraba persistent - de iulia la: 23/09/2004 16:13:39
Eu am senzatia ca te inteleg, este insa foarte posibil sa traim experiente total diferite. Eu n-am decat 21 de ani si sunt inca studenta la o facultate cu mari fitze, nu de vedete, ci de cultura. Teoretic orizontul imi apartine, inca mai pot sa aleg cum vreau sa profesez meseria pe care mi-am stabilit-o (pentru ca dubii in privinta vocatiei nu mai am, aici am ales...inca pe placu meu), insa evaluand toate posibilitatile, nici cea mai roza dintre ele nu ma mai entuziasmeaza. Ma plictisesc incredibil de repede, de orice, oricand. Asadar tot visand la viitorul meu stralucit m-am plictisit rau de tot de orice ipostaza a sa. Si bineinteles ca si aici s-a instalat deja un cerc vicios in care ma tot invart, ametita in asa hal ca nu ma pot impotrivi in nici un fel, pentru ca nu vad cum :)
Sentimentul ratarii il traiesc de cand ma stiu. Si cu cat cei din jur ma feliciau mai calduros pentru 'victoriile' mele scolare, cu atat se amarea mai tare gustul ratarii. Pentru ca am crezut prea mult in mine si inca nu-mi revin din socul pe care l-am avut in momentul in care mi s-a revelat adevarul: puterea mea e limitata, inteligenta mea sunt limitate, altii pot mai mult ca mine.
Asta e putinul din vina care imi apartine. Restul? Puhoiul? Atmosfera 'incarcata' in care am trait (incarcata de regrete, ratari, renuntari 'arhietipale', mosteniri genetice grele, ale mele si ale majoritatii romanilor pe care i-am intalnit eu cel putin).
Asa am ajuns sa ma consider din cand in cand datoare sa ma simt ratata, sa cred ca daca nu realizez cat de ratat sunt nu reusesc sa vad adevarul, nu privesc destul de adanc in mine. Orice as face, orice as reusi, nu ma pot bucura! Nu, dom'le! Eu tre sa vreau mai mult, eu defapt n-am realizat nimic. Si ma autoironizez pt ca desi imi dau seama ca am o atitudine gresita, nu o pot schimba, e un sentiment acesta al ratarii, nu o constatare lucida.
Vezi deci ca la mine este 'mai' patologic...probabil insa ca altii, poate si tu, chiar se simt asa cu motiv, poate chiar li se pun bete in roate la tot pasul. Itreaba-te si tu, asa intr-o doara, cat e real si cat e 'romanism'.
#23160 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
DONNA - de (anonim) la: 23/09/2004 17:11:46
da, incerc acelasi sentiment, desi ma temeam de el inca din adolescenta.Eu implinesc pe 12 oct 29 de ani si nu imi mai gasesc locul...Il gasisem?nu cred..ma doare ca imi caut de o luna si jumatate un alt loc de munca, si ca fac traduceri si pregatiri intre timp, slabut...ca a fost vacanta...am senzatia amara ca nu am dupa ce sa trag linie,,,ca am inceput multe lucruri si am terminat putin..mult prea putin
bunica imi spunea cand eram copil, om simplu de la munte :"branza buna in burduf de caine.."
de ce? nu stiam atunci, acum am insa o idee ce se contureaza din ce in ce..nici poeziile sau ce Dumnezeu am scris nu imi mai plac si am un stil aberant de a consuma TIMP..
timp care ma strange parca ca o camasa prea stramta....
da myriam, stiu bine cam cum te simti..
#23166 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
daca asa-i pe la 35 ce faci la 44 ? - de Michaela la: 23/09/2004 18:23:03
Ah ce as dori sa mai am 35... dar nu se mai poate, timpul din pacate nu-l putem intoarce, ceasul il putem da inapoi dar timpul nu ... asta este

Uite, eu pe la 30 de ani ( adivca in '90-'91) am vrut sa emigrez dar sotul meu nu a fost de acord asa ca am ramas in Romania...
De profesie sunt inginer... si pe deasupra chimist, cu o specializare pentru care in orasul meu cu greu gasesti un alt job ( poate numai daca as fi facut cu totul altceva)...In perioada anilor 90-95 ( adica inainte de a implini fatidicii "35") joburi nu se prea gaseau pe la noi ( oras de provinicie (de !!! nu ca in capitala ). Si in '95 ( inainte cu doua -trei luni de "35" ) o mare companie americana a organizat un mare concurs pentru ocuparea a cinci posturi de manageri si supervisori ... Ce sansa mi-am spus, "asta e rapidul vietii tale, vine o singura data" si am trimis CV in limba engleza (pentru o companie ce urma sa functioneze in oraselul nostru de provincie) pentru supervisor ( la manager nici nu indrazneam sa visez!!!)... Am fost selectata totusi pentru concursul de manager, am dat 4 teste in limba engleza, aduse cu avionul din Irlanda, si din patru sute de candidati am fost selecata intre cei 40, am fost la interviu si apoi pauza... Marea companie nici macar nu ne-a trimis un raspuns ( ceva de genul " Sunteti in baza de date, etc"

Au trecut anii, lucrez tot in acelasi job, sunt multumita caci imi place ce fac si in rest ... sentimentul ratarii?
Stiti care este ultimul banc despre ingineri care circula pe la noi ?

Ala cu "Lasati-l saracu ca n-are de unde. Are parinti ingineri"

Acu' va las ca mai am de facut si ceva de mancare ( cartofii aia la cuptor de la meniuri culinare).
Sa auzim numai de bine.
Michaela
#23175 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cipmaris! - de dinisor la: 23/09/2004 18:51:21
Se zice ca fiecare varsta are rostul ei! Si daca tu simti ca te-ai grabit, inseamna ca pe undeva ai facut asta. Ca ai pierdut anii de studentie... este exact echivalentul pierderii unei experiente mai mult decat unice! Dar, asta e...ce fuse, fuse!

Ca esti singur si rece? Poate ca te-ai canalizat prea mult pe realizarea profesionala si materiala si ai uitat de prieteni, apropiati, familie? O solutie? Reorganizarea prioritatilor!!!! Nu ai sa gasesti caldura intre cei patru pereti ai casei ce ti-o vei cumpara. Dar ai sa primesti o vorba buna de la prietenii vechi sau noi care poate ca te asteapta.

Tu sa nu te mahnii de vorba mea. Cine ma stie pe aici, stie ca sunt transanta dar nu rautacioasa si ca vorba mea e mai absconsa cateodata!

Numai bine,




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23183 (raspuns la: #23123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
fie si numai atat.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:59:21
Ca orice om cu socoata o pornesc la drum cu dreptul (dreapta bat-o vina este singura alegere optiune profitabila, incepand cu Noul Testament si sfarsind cu politica asta penibila care ne imparte si ne desparte mai rau decat judecata finala). Deci ce este de spus la titlu ? Acest sentiment poate fi mai taios ca o raza laser sau uneori nu atinge nici macar stirbenia pietrei cioplite. Depinde de cat de intensa este trairea. Indiferent de varsta atunci cand sentimentul de culpabilitate te sufoca (puteam sa fac mai multe pentru copii, pentru mine, pentru sotie, pentru sot, pentru mine, pentru parinti…..pentru mine….) sau (de ce nu am facut-o mai devreme) sau DE CE EU ??? atunci intervine si omniprezentul sentiment al ratarii care se inalta semet pe starea de neancredere si nemultumire traite de fiecare. Si totul nu tine decat de o perspectiva de un punct de vedere, caci nemultumirea poate fi perceputa ca « razboiul civil intern » sau ca » pana aici, imi ajunge, m-am saturat » si aceasta rabufnire trebuie dirijata ca un suvoi pentru « a invarti roata morii » caci lasata la voia intamplarii se poate pierde, transformasndu-se intr-o zona mlastinoasa a automultumirii sau autopacalirii de sine. De cele mai multe ori aceasta optiune ne este sugerata chiar de cei din jur care nici ei nu accepta schimbarea, modificarea statusului si de aceea nu pot gandi ca tu vei dori asa ceva. Deci daca te lasi convins de « hotii de vise » risti sa ramai prizonierul lipsei de perspectiva. Iar fara perspectiva te poti considera mort sau « ratat ». Mai bine gresesti luand o decizie nesatisfacatoare dacat sa « zaci » asteptand. Nimeni si nimic nu-ti poate lua locul, caci asa cum spune cineva, Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului. Si trebuie sa ne aducem mereu aminte ca Dumnezeu nu face lucruri inutile, dar ca fiecare isi poate spori valoarea. Deci ce inseamna a rata ? a gresi ? esec ? a pierde ? Pierzi o batalie dar castigi un razboi. Esecul este puntea spre reusita. Greseala inseamna ca ai incercat, deci mergi mai departe. Caci nu cel care face greseala dupa greseala este un ratat (din greseli inveti, chiar daca este dureros) ci cel care refuza sa mai continue. Care se opreste si balteste. Caci rostul unui rau este sa strabata lumea si sa ajunga la mare aratandu-i si spunandu-i acesteia cat de frumoasa este lumea si « viata » si aruncandu-se sfarsit de « umblet » in bratele primitoare ale « mortii ». Caci este bine ca toata viata sa fii un rau, iar cand vine marea clipa a trecerii pragului sa nu regreti ca devii mare.
In viitor continuarea

#23187 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despre sentimentul ratarii! - de quietguy la: 24/09/2004 16:00:24
Myriam
Ce poti sa-ti spun (pardon, scriu), sint urmatoarele:

1. Paranoica (poate) nu esti, doar ca cei din jurul tau nu sint timpiti si simt cind cineva este pe cale de a claca, asa ca pregateste-te pentru o eventuala debarcadare din jobul super bun. Nu-ti urez asta, dar asa se intimpla de cele mai multe ori.

2. Este normal sa cazi, dar si mai normal este sa te ridici, si sa-ti continui drumul in viata.

3. Daca stii ce vrei de la tine, atunci stii ce vrei de la viata, poate trebuie sa iei totul de la inceput, asa ca...mult curaj si rabdare, mai ales rabdare.

4. Gaseste in tine insuti ceea ce iti place cu adevarat, este cel mai important, sa faci ce-ti place cu adevarat. Fii atent(a), un job super acum sa poate transforma intr-o mare minciuna daca nu-ti place ce faci.

5. Planifica-ti ceea ce vrei in etape in care esti sigur(a) ca la vei reusi sa le duci la indeplinire.

Cel mai important lucru este:
Cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.

Din pacate, iti scriu asta din propria mea experienta
O criza sufleteasca de genul in care te simti ratat, am avut acum 2 ani, cind m-am trezit dintr-o data fara job, casa si familie si plin de datorii.

Deci, pe scurt somer, divortat si dat afara din casa in doi timpi si trei miscari. Ce zici de aceasta miscare, sa tot ai sentimentul ratarii din plin. De la un salariu de 50,000 $ la nimic, de la o famile, divortat, de la casa, dormit la inceput pe la prieteni, pina am putut inchiria un minuscul apartament, si toate astea intr-o tara straina, nu-i asa, sa tot ai crize de ratare si disperare.

Am crezut ca am pierdut totul pentru ca mi-am pierdut un job (super bun, nu-i asa) si ca m-am trezit divortat. Nu este adevarat, nu am pierdut nimic, am avut doar de cistigat, am scapat de un patron despotic si de o sotie ahtiata de bani.

Asa ca, acum fac cursuri pentru a deveni instructor de fitness, ceea ce imi place foarte mult, de fapt asta imi placea dintotdeauna sa antrenez.

Sa stii ca cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.
#23289 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cat de taios e sentimentul ratarii?!!? - de valico la: 24/09/2004 16:32:12
Draga Myriam,
Se pare ca sunt multe persoane care impartasesc macar o parte din trairile tale.Nici eu nu sunt foarte departe de asa ceva. Am plecat din Ro in Ireland acum 3 ani, satul ca si tine de munca de birou.(Lucram in Logistica la o multinational'),si sperand sa vad cu ochii acel "vis occidental".Asa ca am renuntat la o pozitie sociala, la o cariera, pentru a incerca ceva nou, poate pentru a castiga mai mult si mai repede!
Acum asta suna cumva a lacomie, dar la vremea aceea nu am simtit asa.
Eram satul de coruptie,etc, si mi s-a parut o ideea super!
Aici nu e rau,dar pentru moment nu pot lucra in acelasi sector ca acasa si mi-e greu sa fac ceva ce nu-mi place.Din cauza statutului pe care il avem,am investit tot ce am castigat in apartamente in Bucuresti, accentuand legatura cu Ro.Mi-e dor de munca de birou,dar ceea ce fac plateste toate bill-urile si mai si raman pt. mici investitii.Realitatea e ca baiatul trebuie sa mearga la cresa(are 2 ani si 4 luni),iar alt plan mai bun decat asta, nu as avea daca m-as intoarce!
Oricat de putin ti s-ar parea, intotdeauna se poate mai rau!Intr-o zi ma plangeam ca nu mai vreau sa aud de tara asta, iar a doua zi, si eu si sotia am avut accidente cu cele 2 masini ale familiei.Nu a fost nimic grav,ambii la iesiri din parcari, dar ne-a aratat cat de fragila este orice situatie si cat trebuie sa apreciezi ceea ce ai.Am inceput sa cred ca darul pe care nu-l apreciezi cu adevarat ti se ia inapoi!
Desi multi romani ma invidiaza acasa, ca si aici pentru situatia materiala, tot simt ca am ratat, cel putin fata de idealurile mele.Pentru un irlandez mediu, ceea ce am aici e superbine, dar din cauza statutului meu ,competitia cu ei ma pune intr-o clara inferioritate.
As vrea un singur lucru, sa nu regret
#23294 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cosmacpan si sportul - de AlexM la: 24/09/2004 19:07:59
Cosmacpan zise ca:
"Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului"

este frumo spus.Si cand realizam asta, realizam ca de fapt nu stim regulile acestui sah si nici cum trebuie mischata fiecare piesa. Dar probabil ca jocul este in asa fel incat numai sa jucam, fara sa existe shansa reala de cashtig de partea noastra. Doar joci cu Dumnezeu, nu?

Anyway, trebuie sa ma declar de aceasi parere cum ca sentimentul ratarii vine atunci cand baltesti, cand nu mai faci nimic. Dar vine si atunci cand la o varsta inaintata, dupa o viata de incercari vezi ca tot nu a iesit nimic din cate ai incercat. Pana atunci, tot incerci sa faci ceva.. sau balteshti.

AlexM
#23302 (raspuns la: #23187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Balteshti? - de dinisor la: 24/09/2004 20:21:02
Alexoiule, tu care esti om cu stiinta in ale literelor, ce inseamna "balteshti"?

Cosmacpan zice bine ce zice cu partida de sah. Si ma face sa zambesc... caci credeam ca sunt singura care a avut aceasta fantezie!
#23308 (raspuns la: #23302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hehe sis - de Belle la: 24/09/2004 20:22:39
scuze da' nu ma pot abtine sa te-ntreb... astfel de "fantezii" ai tu ;)

#23309 (raspuns la: #23308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce inseamna varsta inaintata? - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:04:52
imi place sa cred ca nu varsta biologica este o piedica (in calea uitarii) si iarasi nu cred ca te poti socoti ratat dupa multe incercari. un proverb spune ca te poti sui intr-un stejar in doua feluri: actionand, urcand din creanga in creanga, sau punand o ghinda in pamant si asteptand sa creasca mare pomul. Cineva mai domolit poate spune: nu-ti face griji, oricum la primavara o sa creasca iarba iara. deci ce faci? astepti privara sau patruzeci de ani sau faci ceva?
#23318 (raspuns la: #23302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vine de la balta..... - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:09:54
si nu de la nerusinatul "las-o balta" ci de la faptul ca stagnarea, impietrirea, asteptarea inutila, irosirea clipei, pot fi fatale (in conceptia noastra europeana care difera fundamental de sistemul filozofic hindus). deci ce poti sa-ti urez: fi un rau navalnic, chiar primejdios, caci ai claritate si mirosi frumos (spre deosebire de balta care musteste de broaste, alge si tantari....)
#23319 (raspuns la: #23308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sis:) - de dinisor la: 24/09/2004 23:12:55
pai daca ti-as spune pe cafenea ce fantezii am ;-)...ar sarii berbantii de hopa-n sus!

asa ca pastrez secretul!
#23325 (raspuns la: #23309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ei, bine, da, eu ma consider ...ratat, - de Denysa la: 25/09/2004 08:13:12
"Ei, bine, da, eu ma consider - si cu vanitate spun asta! - un ratat.

Pentru ca, dupa parerea mea, lumea e plina de ratati: toti oamenii importanti sunt, de fapt, ratati.

De obicei, numai cei care au avut idealuri mici, idealuri marunte pot spune ca si-au indeplinit toate idealurile, ca si-au dat intreaga lor masura.

Mutatis-mutandis, va amintesc ca Michelangelo a fost, practic, un ratat: nu si-a implinit nici unul din marile sale proiecte.

Nu spun de faptul ca visa sa sculpteze muntii si nu i-a sculptat, dar nici unul din ansamblurile pe care le-a proiectat n-a mai putut sa fie creat.

Si atatia altii.

E adevarat: a spune «sunt un ratat» e o forma de vanitate.

E o forma de vanitate deoarece arata ca ai o parere excelenta, poate prea buna despre tine, despre ceea ce trebuia sa faci, despre ceea ce puteai sa faci, iar de regula ai mai si facut.

Dar asta nu ma multumeste.

Octavian Paler...(aniversarea a 75 de ani)

Bye!
#23338 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
stagnarea, impietrirea, astep - de mya la: 25/09/2004 09:19:50
stagnarea, impietrirea, asteptarea inutila, irosirea clipei, pot fi fatale (in conceptia noastra europeana care difera fundamental de sistemul filozofic hindus).

Ai dreptate, sistemul filozofic hindus are cu totul alta perceptie asupra "trecerii timpului" fata de lumea europeana, vestica. Asta nu inseamna insa ca-si irosesc clipele in asteptari inutile, cum reiese oarecum din comentariul tau (poate ma insel). Ce pentru noi inseamna stagnare, pentru ei nu.
#23342 (raspuns la: #23319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
MB88 - de (anonim) la: 25/09/2004 17:55:01
E foarte adevarat tot ce ai scris.... Banuiesc, deci nu sunt foarte sigura, pot sa am inscriu si eu, ...cu succes, ...printre cei ce simt intr-adevar un semtiment al ratarii. Am 35 de ani, am "realizari" pentru care multe cunostinte ma invidiaza, dar in acelasi timp eu am un sentiment straniu al ratarii... De ce?
Exista insa o sansa ! mare!... Speranta ca in foarte scurt timp, cu optimismul care nu m-a lasat niciodata la greu, sa "ma pot ridica in ochii mei"....
Succes la toti! Viata e foarte frumoasa, trebuie sa invatam sa alegem ceea ce ni se potriveste.
#23365 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
se dovedeste ca nu folosesc i - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:52:29
se dovedeste ca nu folosesc inca toate elementele tastaturii caci ceea ce am vrut sa fac (ajutat de paranteze, ghilimele, virgule si puncte de tot felul) a fost sa diferentiez cele doua sisteme si nicidecum sa arunc toata impietrirea noastra europeana asupra lor (mediatatie este cel mai frumos drum spre implinire - folosit de altfel din plin si de calugarii nostri) iarasi ma intrec in lipsuri. daca nu ma laud prea mult mai tarzior o sa pregatesc o "transcendere" sau transcedere?...
#23377 (raspuns la: #23342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
MB 88 - de valico la: 26/09/2004 03:29:39
Cat de adevarat e! Cateodata e mai greu sa te ridici la nivelul propriilor tale asteptari, decat la cele pe care ti le imagineaza ca posibile idealuri prietenii, cunostintele, colegii de servici,chiar si sotul/sotia!
Pentru majoritatea, ratarile sunt ratari numai in sensul de baza al cuvantului,iar restul sunt"fitze", "figuri".
Viata e intradevar frumoasa, fie ca o privesti din IRL sau din RO.
Optiunile pe care le facem,ca si perceperea efectelor si trairea mai mult sau mai putin intensa, ne face sa creem senzatia unei ratari sau a unei reusite minime/maxime!
Este viata complicata sau noi suntem cei care incercam sa o complicam si mai mult?Ar reduce o abordare mai simplista, din complicatele "itze",si ne-ar da o solutie analitica a "problemei"?
#23404 (raspuns la: #23365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mi se pare - de (anonim) la: 26/09/2004 15:11:30
ca totul se invarte in jurul fericirii-acel sentiment spre care tinde oricine,oricum ,oricand si fata de care specia umana este foaaaarte vulnerabila...
#23425 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Apropo de "Cat de taios e sentimentul ratarii" - de anducina la: 26/09/2004 17:15:25
Asa simtea si personajul principal din "Mortii varstnici sa cedeze locul mortilor tineri" din volumul "Ridicole iubiri" de Milan Kundera. Ar trebui sa citesti respectiva povestire. Nu stiu daca asta ajuta cu ceva, dar s-ar putea sa iti placa Milan Kundera. Eu il iubesc sincer.
#23431 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Complicata viata.... - de cosmacpan la: 26/09/2004 19:00:40
mi-am permis sa incep cu un vers din trilurile "colibrilor" si dupa cat mi se pare noi suntem cei care complicam in mod voit sau involuntar totul. pentru ca, nu-i asa, cum poate sa arate un covor daca nu punem cat mai multe culori, modele, incurcand itele si descalcind vorbe? ca un pres de coade (mai nou am vazut presuri de coade asa cum le facea bunica, la preturi.....digerabile?). revin si marturisesc ca "momente de oboseala" sau "amaraciune" recunosc ca am dar niciodata nu vreau sa accept existenta ratarii. de ce? pentru ca acest sentiment este ca o boala infectioasa....daca te lasi infectat iti trebuie ceva timp sa te ...imunizezi sau daca nu "dispari" ori eu nu am venit ca sa pierd, sa dispar, rostul si rolul meu sunt bine definite in "comedia umana". pe curand
#23435 (raspuns la: #23404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Crina - de (anonim) la: 27/09/2004 12:12:58
Frumos te-ai exprimat.Faci comparatii frumoase Cosmacpan ,dar nu stiu cati/cate vor intelege ca de fapt acest joc de sah este jocul mintii,un joc care iti pune in evidenta abilitatea.La fel este si in viata cu impliniri sau esuari.De obicei batranii folosesc un proverb in vocabularul lor:
"Cum iti asterni,asa dormi". Nimic in viata nu poti pierde daca intradevar vrei, iti doresti o implinire.Cu mari eforturi,ambitie vei reusi indiferent de varsta.
#23459 (raspuns la: #23302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
plecand de la.... - de cosmacpan la: 28/09/2004 18:38:12
plecand de la acest frumos proverb (treaba cu asternutul) am si eu unul "nu te intinde mai mult decat iti este plapuma" si recunosc ca multa vreme am stat ca vai de lume in acest pat al lui Procust. Chinuit, ce mai...Pana cand un amic, vazand cum ma chinui m-a intrebat: pentru ce tot chinul? pentru ca asa am fost invatat, si i-am povestuit proverbul cu plapuma. La care el uluit m-a intrebat: dar nu crezi ca este mai bine sa-ti ioei o alta plapuma pe masura ta?" am ramas mut de uimire. Cum sa rastorn un intreg sistem de gandire cu o astfel de buturuga sfrijita??
Si de atunci imi schimb plapumile dupa marimea viselor, privesc fiecare zi ca pe un dar nepretuit si ma rog sa am parte de "probleme" caci cei fara de probleme sunt linistiti in cimitir. imi mai ramane timp si pentru ratare? da din belsug, dar fac ce fac si nu-mi aduc aminte decat seara tarziu cand trebuie sa ma culc sau sa plang. Dar de ce sa plang? pentru ca traiesc? E doar o rabufnire, ca ploia cu furtuna, Si-apoi e iarasi soare....
Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
#23582 (raspuns la: #23459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Patul lui Procust si Dumnezeu - de ionel la: 28/09/2004 23:00:23
Pentru mine, insasi ideea unui Dumnezeu ce trebuie venerat si urmat este un pat al lui Procust. Adica de ce tot incearca omul sa satisfaca un necunoscut (despre care fiecare are o parere diferita), cand el nu se cunoaste pe sine?

Pentru mine, totul este mult mai simplu: fiecare om se naste absolut liber, mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica il impovareaza/programeaza cu falsuri de-a lungul formarii sale, si rareori realizeaza aceste manipulari (voite sau nevoite).

Tot ce putem face ca adulti este sa ne descatusam spiritele, sa ne deprogramam de tiparele rigide si ruginite ale ignorantei umane.

Eventual omul va realiza ca indeplinirea lui nu depinde de satisfacerea capriciilor altora sau a Unuia in particular, ci depinde numai si numai de el insusi. Acel om va fi satisfacut si lipsit de griji indiferent de imprejurari.
#23608 (raspuns la: #23582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ionel, - de Denysa la: 29/09/2004 02:35:42
"Pentru mine, totul este mult mai simplu: fiecare om se naste absolut liber, mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica il impovareaza/programeaza cu falsuri de-a lungul formarii sale, si rareori realizeaza aceste manipulari (voite sau nevoite)."

Enumerarea facuta de tine nu impovareaza omul...si ce mai exprimi tu acolo.Omul prin creatie este destinat sa traiasca in colectivitate...nu singur cuc...izolat.


"mediul/familia/invatatorii/prietenii/criticii/preotii/biserica"te-ai imaginat vreodata cum ar fi sa traiesti in afara familiei,fara prieteni,fara acces la invatatori,practic izolat de societate?Gandesti gresit...

Vorbesti de descatusarea spiritelor,ce spirite ,care spirite cand vrei sa traiesti izolat de oameni si societate?

Bye!
#23626 (raspuns la: #23608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Butoiul cu melancolie - de ampop la: 30/09/2004 12:01:06
Citindu-ti randurile sis Myriam am cazut in butoiul cu melancolie, regasindu-ma in panseurile tale. Am 44 de ani, unii ar zice ca sunt realizat, slava lui G-d ca am o sotie extraordinara, un job ce ma pasioneaza intr-adevar, copiii si ei multi,cu bune cu rele...:), plutesc la nivelul middle class-ului din tara...am vrut sa plec dar...parintii batrani si bolnavi ai ambilor ne-au pus pe asteptat... si..."Ce dracu ratare sa le explici cand ei te invidiaza pentru job-ul tau plin de fitze si de avantaje?". Nu cred ca e momentul sa-mi plang de mila, nici sa ma gandesc la pensie ca toti cei din Romania, la ingrijitul nepoteilor etc...Curaj sis, poate maine va fi o zi mai buna si cine stie, poate plecam din Romania spre alte meleaguri, circulam, ne intoarcem...ratacim prin lumea asta...
Shalom sis,
Mario
#23779 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
#23836 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt denysa - de ionel la: 04/10/2004 18:27:04
Nu m-ai inteles deloc. Nu zic sa te izolezi de ceilalti, ci doar sa incerci sa gasesti adevarul. Ce am spus eu nu preclude a avea prieteni sau familie. Ce zic eu este ca omul este prea credul si, in general, isi contruieste viata pe o baza subreda inflitrata cu minciuni si falsuri la toate nivelele. Cu cat mai multe din aceste prejudecati sunt descoperite si intelese, cu atat este mai usor sa devii cu adevarat un om liber.


Si, da, pana si familia si prietenii te mint (voit sau nevoit). Asta nu inseamna ca trebuie sa-i eviti (dupa cum tu crezi ca am insinuat cumva). Incearca sa le intelegi motivatia si poate astfel ii vei iubi chiar cunoscand greselile lor.

Cat despre chestia cu colectivitatea ai dreptate, dar ai grija sa nu confuzi prea mult satisfactia apartenentei la grup cu implinirea spirituala.

Si sa nu uit despre izolare si spirit. Nu cred ca trebuie zic mai mult decat ca meditatia este o izolare temporara pentru imbogatirea spiritului. In fond, nu incerc sa sugerez o automortificare extremista asemenea sihastrilor or ascetilor, ci doar o curatire a spiritului prin autoanaliza.

#24157 (raspuns la: #23626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pentru ionel, - de Denysa la: 07/10/2004 02:52:46
Acum,aducand aceste precizari...comentariu anterior se vede "anulat"acolo n-ai lasat a se intelege aceste aspecte.

Sunt de aceiasi parere cu tine in acest context.

Bye!
#24369 (raspuns la: #24157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ce mai faci Myriam? Cum te ma - de mya la: 30/01/2005 06:41:31
Ce mai faci Myriam? Cum te mai simti cu tine insati? :))))

#34914 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ratare - de no_name la: 30/01/2005 13:18:41
no_name

intamplator am tot 35 de ani... un job pentru care poate sunt invidiata ...
dar mie nu-mi mai place ... si nici propria afacere nu pot sa o demarez tot din motivele scrise de tine ...
dar ... eu cred ca nu trebuie sa ii spui ratare ...
pur si simplu e o schimbare a ierarhiei valorilor...ce pana mai ieri era pe locul 1, 2, 3 azi ...nu mai este asa ...
eu zic ca e un impas, o nevoie launtrica de a experimenta altceva ... si stii tu ...
o sa zici... vezi sa nu ... :) ... mai myriam...toate se intampla cu un rost anume ... trebuie sa vedem care e acest rost ....
pana atunci hai sa nu-i mai spunem ratare ... e exagerat ...
ia sa iei tu o pauza de teoretizari a sentimentelor ...si stai un pic ca un spectator si vezi incotro te duce valul ...
uneori nu vedem copacii din cauza padurii ... eu am rabdare ...
pana se va intampla ....incerc sa traiesc frumos ...
bafta si sansa myriam
#34933 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
myriam & noname - de Horia D la: 02/03/2005 22:41:46
hai sa va spuna baiatul de se intampla cu voi... E foarte simplu, va apropiati de mid-life crisis... nimic mai simplu. dar nu va faceti probleme, multa lume trece prin asta:))
#37967 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
auzi tu? - de Belle la: 02/03/2005 22:46:38
da' cand ai trecut de 35 si ai ajuns babataie ca mine, te mai paste pericolul? sau nu e boala contagioasa.... ca sa stiu ce planuri imi fac
#37969 (raspuns la: #37967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cred ca oricine traieste sent - de (anonim) la: 03/03/2005 07:58:47
Cred ca oricine traieste sentimentul ratarii. Nu putem avea nicicand totul! oricat de fericiti am fi si oricate bogatii am avea. Tot simtim ca ne lipseste ceva. ce anume? daca am sti, n-ar mai exista nefericire.
#37995 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Draga Myriam - de yumee la: 18/01/2006 20:09:30
Am trait,si traiesc in fiecare secunda sentimentul ratarii cu diferentza ca nu o traiesc nici macar de pe un soi de varf de glorie. Am 36 ani ,poate de asta, apropo de ce spuneai despre varsta.
Pana acum cativa ani credeam ca ceea ce fac e ceea ce trebuie. Am avut o viata liniara(si o mai am!!!) ca sa zic asa, studii, casatorie, copii.Toate aceste lucruri s-au legat si dezlegat in defavoarea mea. Studiile, multe la numar nu-mi folosesc la nimic, nu se cauta specialitatea mea, si chiar daca s-ar cauta, sunt blocata de situatia mea deloc usoara legata de copii (nu am cu cine sa-i las acasa). Mai mult decat atat nu prea se omoara angajatorii sa primeasca o mama cu "obligatii" ,desi o astfel de mama ar fi mai motivata "sa traga tare". Sotul meu munceste ca un nebun ,face chiar si munci necalificate si cu toate astea traim foarte prost. Ce speranta de viata sa mai avem? Intr-o diperare, sora cu nebunia cred, am inceput sa luam informatii privitoare la emigrare.Am citit pe nerasuflate sute de mesaje, pareri,sfaturi si surpriza.....dupa toate cele citite nu mai stim nici daca mai dorim sa emigram. Emigrarea o vedeam ca ultima solutie salvatoare iar acum se clatina. De ce? Pentru ca, initial am citit tot felul de povestioare ale unor oameni care pareau sa fi invins pe taram Canadian, apoi la intrebarea:"Ce ati face cu 1milion de euro?, cam 80% sa spuna: "M-as intoarce in Romania sa scap de: peretii de placaj de aici (Canada), mancarea dopata, impuscaturi pe strada, miros de droguri pe holuri de bloc, educatie proasta la copii etc. Nu stiu unde este adevarul, prima sau a doua varianta. Cum sa gasesti pe cineva care sa fie obiectiv sa intelegi si tu dintr-un singur mesaj daca e alba sau neagra chestia asta cu emigrarea. Sau gri :bune si rele pe cinstite.
Acum suntem intr-un punct mort,gaura neagra.
Cred ca incepi sa te simti ratat din clipa cand nu mai ai solutii pentru viata ta, cand nu mai ai perspective majore de schimbare. Monotonia e nenorocirea. Spunea, nu mai stiu cine ca si atunci cand faci prea multe schimbari intrii tot in monotonie-monotonia schimbarilor.
La mine cel putin sentimentul de totala ratare intervine si din faptul ca nu stiu ce mi-as dori cu adevarat. Nu putine au fost cazurile cand mi-am spus ca daca as avea cutare lucru, sau as face nu stiu ce minune,totul ar fi altfel. Le-am avut si trairea sufleteasca maxima a fost zero.
Multa lume spune "ai copii, asta e cea mai mare realizare" Corect, dar asta amplifica durerea, ca atunci cand esti singur nu prea-ti pasa daca azi ploua sau e soare, daca ai papica in frigider, (nu ai si responsabilitatea unor bieti puisori nevinovati). Copiii imi dau valoarea lor dar eu ce le dau? Noi ce le dam? O mami si un tati "doi ratati "?
Poate ca gresala este in modul cum privim lucrurile. Poate avem prea multe pretentii de la viata, de la oameni...Standarde ridicate.Sau poate ne-am nascut nefericiti si nu suntem capabili sa vedem frumusetea in lucrurile urate. Am citit undeva ca asa te nasti, ca fericirea si nefericirea este data de o anumita substanta care exista in creier, daca e putina e de rau! Asa o fi..Uneori ramai surprinsa ca unii oameni se simt grozav intr-o situatie identica cu a ta ba chiar si in situatii pe care nu le-ai putea suporta. E ciudat. Daca te apuci sa-i spui cuiva ca viata ta e o mizerie te trezesti ca spune "La tine e bine sa vezi la mine cum e..." Fiecare om are o drama. Depinde de snsibilitatea , inteligenta fiecaruia de a percepe dimensiunea ei. Nu degeaba se spune ca numai prostul si nebunul sunt fericiti.
S-au sculat copii,trebuie sa ma opresc.
M-a impresionat ce ai scris, nu oricine poate spune deschis "am sentimentul ratarii" asta denota foarte multe calitati deci valoare. Esti un om valoros si puternic. Mult succes!
#100923 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Horia - de latu la: 19/01/2006 00:01:56
dar nu va faceti probleme, multa lume trece prin asta:))
Si cei care nu trec...?...:-)))
#101030 (raspuns la: #37967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:06:53
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi paote aduce inapoi enrgia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta bilogica
#114617 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:08:00
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi poate aduce inapoi energia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta biologica
#114618 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...