ipecacuana

îmi voi imagina că ai 73 de ani, pielea zbîrcită şi galbenă, mirosind
a pămînt, a nefiinţă şi a dumnezeu. te voi cuprinde cu palmele , mai întîi de umeri, apoi de obraji,
te voi săruta pe gură ca şi cum mi-aş vărsa viaţa în tine. te voi săruta pe întreg trupul,
îţi voi linge pielea ca pe un pergament pe care stau scrise, sub forma unor cicatrici din tinereţe,
jurămintele sacre. în loc de 13 monede îmi voi pierde în tine 13 dinţi şi cîteva degete .
voi face dragoste cu tine pînă vei întineri iar eu voi rămîne ca o ultimă respiraţie
umflînd paraşuta unui paraşutist, un cadavru cu o lumină stinsă în ochi.

îmi voi imagina m. că eşti o profesoară tînără, intempestivă, îmbrăcată în rochie sixty, cu buline roşii
galben şi verzi. îmi voi închipui că sunt supărat pe tine voi sta în faţa ta cu biciul în mînă
şi voi executa mişcări magice. n-ar avea de ce să te doară. dragostea e o stare de prostraţie,
dragostea e la fel cum sunt caii turbaţi, doar împuşcătura îi mai salvează. vei vărsa cîteva lacrimi,
pentru cai, pentru vieţile noastre de la care ne luăm adio. te iubesc voi spune şi tu vei spune la fel. te iubesc voi spune şi din mine se va auzi vocea ta. îţi voi săruta buzele mele,
vom face schimb de inimi ca de perne. voi plînge şi voi avea şerpii tăi vineţii înfipţi bine sub piele.

ne vom umezi părţile în lacrimile acestea. apa aceasta din noi ne va sfinţi ca un al doilea botez.
curăţiţi de păcat, vom umple biserica pînă în vîrful turlei cu gemete, cu sunetul pur al trupurilor
goale de om, pline de timpul rămas de trăit şi murit împreună.
aşa ne vom lipi în faţa lui dumnezeu.

îmi voi imagina că vei pleca odată din mine. văd cum te vei dezlipi de mine ca un ochi
atîrnat de orbită, trăgînd după sine toată frumuseţea interioară,
rinichii, ficatul, plămînii cianozaţi de tutun. atunci voi crede că vei vrea să vezi cum arată lumea fără mine
şi-mi voi naşte amîndoi ochii asemenea unor copii pregătiţi să plece împreună la şcoală.
voi tăia arterele şi nervii ca pe nişte cordoane ombilicale. nu-ţi fie teamă dacă orbesc, aşa nu te voi
uita niciodată. iar tu, cînd te vei întoarce îmi vei povesti lumea şi privirile ți se vor odihni în mine.

dacă va fi vreodată să pleci cu un înger am să mestec ipecacuana zile întregi. pînă am să reuşesc
să scot fiecare celulă vie din mine şi fiecare amintire a ei, pînă vei sta iarăşi întreagă în faţa mea.
cu limba te voi spăla de moarte, cu braţele topindu-se voi sădi viaţa în tine,
ca şi cum ai îngropa pe cineva de viu. apoi voi desena pe cer o lume numai pentru tine.
la fel şi pe pămînt. voi uni apoi cerul şi pămîntul şi lumea asta ţi se va oferi numai ţie aşa cum domnul
n-ar mai avea alte planuri şi ţi-ar oferi pe fiul lui.
cînd voi fi terminat, pielea mea albă şi goală îţi va fi cea mai frumoasă rochie de mireasă.