Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ne-am născut în acelaşi sat II


de philo la: 18/09/2009 09:43:47
taguri: Salonul 
voteaza:
Urmare:
*
Ne-am născut în acelaşi sat II
*
Restul povestirii:
*
O mare parte din timp era consacrată studiilor legate de ştiinţa zborului pe avioane rapide de vînătoare: multă matematică, în special geometria sferică, citirea hărţilor, geografia, meteorologia şi influienţa vremii asupra avionului,
calcule legate de navigaţie, mecanica motoarelor de reacţie, etc. O altă îndeletnicire era legată de îmbunătăţirea condiţiei fizice. Marşului aceluia de şaptezeci de Km. i-au urmat altele mai lungi, însă contra cronometru. Plecam undeva în desert, ne impărţeam în grupe de cinci recruţi şi trebuiam să ne orientăm pe teren cu doar o simplă busolă căutînd puncte geografice primite ca sarcina pentru fiecare grupă. Bine înţeles că purtam cu noi, în afară de armamentul personal şi cele necesare traiului – apă şi hrană. Unul din cei cinci mai căra şi un transmitator/receptor cu ordinul de a-l folosi numai în cazuri în care unul din noi se prăbuşea istovit, sau cădea de pe vreo stincă şi era necesar ajutor medical urgent. O altă parte a timpului era dedicată antrenamentului la maşina centrifugă care simula acceleraţiile pe care trebuie să le suporte un aviator în timpul manevrelor aparatului de zbor. Sunt cazuri în care creierul se goleste pur şi simplu de sînge şi omul leşină. In zborurile obişnuite aviatorul îmbracă un costum special care îl protejează faţă de asemenea necazuri, însă intenţia era de a verifica starea de sănătate a fiecăruia şi limitele fizice în cazul că acest costum va funcţiona defectuos. Mai erau şi lansarile cu paraşuta dintr-un turn, ocazie cu care am învăţat cum să ne comportam la contactul cu pămintul pentru a scapa întregi. O altă îndeletnicire consta în activitatea SCUBA. Asta în cazul cînd ne-am putea prăbuşi în mare pe teritoriu duşman. Cea mai frumoasă parte în ceea ce mă priveşte era antrenamentul la simulatorul de zbor, insă din pacate el nu era combinat cu centrifuga de care am vorbit mai sus şi cîtiva ani mai tărziu, ca inginer, am construit un simulator perfecţionat.

Acum cred că este de înţeles motivul pentru care nu am început antrenamentul practic pe vreun aparat de zbor. Cele de mai sus au continuat încă două luni şi jumătate după care vreo treime din recruţi au trebuit să părăseasca cursul în urma rezultatelor nesatisfacatoare.
După aceste patru luni şi jumătate ajunsesem într-o stare de epuizare fizică extremă şi-mi era teamă că voi da şi eu chics . Nu aşa Daniel. El era mereu "ca nou", vesel şi ferice şi mă tot încuraja. In fine a venit şi timpul cînd am urcat fiecare, însoţiţi de cîte un instructor, pe avioanele şcolii. Primele erau avioane cu elice, iar mai apoi cu reacţie şi din ce în ce mai rapide. După încă vreo două luni am zburat singuri, urmînd un itinerar şi efectuînd execiţii prevăzute de manualele şcolii
*
Acum sper că toată descrierea de mai sus nu a fost prea obositoare. Fapt e că după vreo douasprezece luni de antrenament am căpătat insigna şi diploma mult dorită. Rămăsesem mai puţin de jumătate din echipa iniţială. Am căpătat cu toţii o vacanţă de o lună de zile şi ne-am intors în satul nostru, primiţi fiind cu mare dragoste şi respect. Măriuca era fericită şi ne tot îmbrăţişa pe amîndoi şi încercam să mă bucur de norocul bunului meu prieten.

Intorşi la armata am continuat antrenamentul de parcă nici nu primisem insigna şi, după un timp, am fost amîndoi repartizaţi în munca de instruire a noilor cadeţi.

Şi iac-asa a mai trecut un an şi am fost întrebaţi dacă am dori să învăţăm pe socoteala armatei la Politehnică. Facilitatea aceasta presupunea să ne angajam să răminem în armata mulţi ani după terminarea studiilor. Daniel s-a bucurat mult. Băiat sărac şi fiu de văduvă pentru el era o ocazie nesperata, dar eu, cu părinţi relativ bine situaţi, am şovăit. In cele din urma m-am hotărit să nu mă despart de Daniel şi să invăţ şi eu în cadrul armatei.
*
Politehnica. Altă lume, alte cerinţe. După peste doi ani de cînd întrerupsesem legătura cu băncile şcolii, reintoarcerea nu a fost uşoară. Şi acolo am trebuit să facem faţă întrecerii, căci de regulă picau pe drum cam o treime din studenţi şi faptul că eram aviatori nu ne dădea niciun avantaj . Aşa cum plănuisem cu ani în urmă, Daniel a intrat la Aeronautică şi eu la Facultatea de Electronică, însă în primul an am avut multe cursuri comune, iar la caminul studentesc am împărţit acelaşi apartament. In vacanţele de vară ne întorceam la baza militară şi ne continuam antrenamentele.
*
Cam prin anul III a fost. Telefonul a sunat în camera nostră de cămin şi ni s-a cerut să ne prezentam imediat la armată şi aşa am şi făcut. Ajunsi acolo am intrat în aula de conferinţe. Erau acolo o seamă de personalităţi împortante. Pe unii îi ştiam doar din pozele din ziar. Comandantul bazei s-a apropiat de catedră şi a luat cuvîntul. "Am primit ordinul de a scoate imediat din funcţiune un obiectiv militar aflat în ţară vrăşmaşă. Distanţa pînă acolo este de peste cinci sute de Km. şi acest lucru complică întreaga acţiune. Am desemnat cinci piloţi. Veţi decola imediat şi odata ajunsi acolo vă veţi lansa bombele. Avioanelor li s-au ataşat două cisterne cu combustibil de rezervă şi, de aceea, fiecare va primi doar două bombe. Veţi intra la mica înălţime pentru a micşora pericolul de a fi detectaţi de bateriile anti-aeriene, veţi lansa bombele şi vă veţi întoarce imediat chiar daca obiectivul nu va fi distrus. Incă ceva. Staţiunea meteorologica mă informează că o ceaţă deasă acoperă acel loc şi vă veţi baza doar pe aparatele de bord. Daniel va fi comandantul acţiunii. Succes". Am ieşit afară şi am văzut cele cinci avioane cu motoare deja pornite. Am decolat şi după un timp am trecut graniţa în drum spre acel obiectiv. Apropiindu-ne am coborît la înălţimea de o sută de metri, lucru riscant din cauza ceţii, cu atît mai mult cu cît era acolo o regiune muntoasă. Radarul duşmanului ne-a detectat şi bateriile de sol au deschis focul asupra noastra. Am lansat bombele noastre bazaţi pe aparatele de bord şi am ştiut că obiectivul a fost distrus după zgomotul exploziei. Am schimbat direcţia spre casă urmăriţi de rachetele sol-aer. Am simţit că avionul meu a fost atins şi am înţeles că voi trebui să acţionez scaunul de catapultare pentru a-l părăsi. Am simtit dureri în braţul stîng şi în piept. Fusesem rănit. Am paraşutat pe teritoriu duşman şi am auzit la transmiţator/receptor vocea îngrijorată a lui Daniel. "Eşti rănit?", a întrebat. "Da, dar picioarele sunt în regulă şi nu am pierdut încă mult sînge", am raspuns. "Uite ce e", a spus Daniel. "La vreo trei Km. depărtare de locul în care te afli, în directia Nord-Nord-Vest este un vechi aeroport nefolosit şi voi incerca să aterizez acolo. Caută să ajungi cît mai repede căci este foarte posibil că duşmanul e în drum spre tine". "Daniel", am spus. "N-are rost. Nu vom ajunge acasă dacă te întorci căci combustibilul se va termina pe drum. Du-te în calea tău şi voi încerca să trec graniţa pe jos". "Hai lasă", a spus Daniel. "Eşti rănit şi te vor ajunge înainte de graniţă". Inainte de am apucat să-i răspund am auzit gloanţe şuierînd în jurul meu şi am luat-o la goană în direcţia indicată. Am auzit avionul lui Daniel care se întorcea din drum şi am văzut că a deschis foc de mitralieră asupra urmăritorilor. Cum necum focul lor a slăbit şi după un timp am văzut pista aeroportului. Avionul aterizase deja şi Daniel a ieşit din carlingă fugind spre mine. Şi atunci s-a întîmplat nenorocirea. La jumătatea drumului l-a văzut prăbusindu-se. Fusese atins de gloanţe. L-am ridicat pe umeri şi am intrat cu el în carlingă. Daniel leşinase. Trăia, însă am văzut ca fusese grav ranit în piept şi stomac. Am decolat cu mare greutate căci pista era plină de gropi, am ridicat aparatul la mare înălţime şi spre casă. După scurt timp am simţit o zguduitură puternică. Avionul a fost lovit de o rachetă şi aparatele de bord au ieşit din funcţiune. De parcă nu era suficient am văzut că aripa dreaptă a avionului fusese atinsă şi n-am mai crezut că vom ajunge acasă. Mi-am adus aminte că în unul din razboaie un pilot a reusit să aterizeze cu o aripa lipsă. După întîmplarea aceea inginerii au incercat să înţeleagă cum a fost posibil acest lucru, însă nu au ajuns la vreo concluzie întemeiată. Cu ultimii litri de benzina avionul zbura totuşi pierzînd înălţime şi cu singura aripa rămasă îndreptată spre cer. Iată şi graniţa noastră şi pista de aterizare. Mi-am închipuit că echipele de sol cunosc situaţia noastră, însă transmiţator/receptorul ieşise din funcţiune. De departe am văzut echipele de salvare gonind pe pista de aterizare şi mi-am îndreptat avionul spre marginea pistei pentru a ateriza pe iarbă căci trenul de aterizare era distrus şi el. In fine, după secunde care mi-au părut ani, avionul a atins pămîntul cu coasta stînga şi după cîteva sute de metri s-a oprit cu prora înfundată în nisip. Vezi bine, ajunseserăm pe malul nisipos al mării. Am leşinat şi n-am mai ştiut nimic.
*
Cînd după zile şi operaţii multe m-am trezit, am aflat groaznica ştire. Daniel murise.
*
Şi acum, Daniel, mă aflu lîngă mormintul tau şi durerea mea este mare. Frate al meu! Ce rău îmi pare că nu eşti cu mine acum. Mi-ai luminat viaţa şi te-ai jertfit pentru mine, dragul meu frate. Nu te voi uita. Fie-ţi ţărna uşoară.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


*** - de Baby Mititelu la: 18/09/2009 17:44:48
Am citit. Iti respect trairea dureroasa.
Poate rescrii textul...:(
#482712 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby Mititelu - de philo la: 18/09/2009 20:49:18
Stii, Baby. Oare un stranut poate fi copiat? Eu am o problema. Vine un moment si simt ca un gind care imi sta pe piept ca o povara si trebuie modelat in scris. Odata eliberat nu ma mai intereseaza. Fiecare povestire a mea e o traire. Unele trairi sunt ale mele, altele a altora si imaginea pe care o am in minte este foarte personala si numai cineva care are strunele acordate la aceeasi lungime de unda ma aude. Pentru mine a schimba ceva inseamna a falsa. Stiu. Povestirea aceasta nu a ajuns pe forumul potrivit, dar daca o voi traduce in ebraica si am s-o fac, atunci voi gasi multi "muzicieni" asemanatori mie.
Pe scurt. Sezizez buna ta intentie, insa asta e povestea in forma finala.
Si iti multumesc mult si-mi cer scuze daca te-am dezamagit. Vezi, cum am scris in "cuvint inainte": "pilula" asta concentrata nu este literatura ci documentar.
#482815 (raspuns la: #482712) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
philo - de Baby Mititelu la: 18/09/2009 21:06:27
Am spus asa pentru ca am citit alte trairi de-ale tale excepional scrise-descrise in textele anterioare acestuia. Talent ai. Emotionezi. Povestirea aceasta e frumoasa dar parca putea fi scrisa mai bine.
Si eu am aceeasi problema ca tine. :) Adun ce adun si ma trezesc ca scriu...
Scriu doar pentru mine. :)
#482823 (raspuns la: #482815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Fara indoiala - de philo la: 18/09/2009 21:41:24
Fara indoiala, Baby Mititelu - semanam, dar in unele prvinte suntem "acordati" diferit. Nu importa. In ceea ce e important suntem aidoma.
#482840 (raspuns la: #482823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: