-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…


de camyb1981 la: 16/09/2004 16:59:00
modificat la: 20/09/2004 21:51:15
voteaza:
Traiesc in fiecare zi cu stupoare acelasi sentiment al inutilitatii si al „mecanizarii” vietii mele in modul cel mai stupid cu putinta. Imi suna telefonul sa ma trezesc, si ca de obicei, cu aceeasi dezamagire il reprogramez din zece in zece minute pina in momentul panicarii ca s-ar putea sa intirzii la serviciu. Ma misc cu greu si plina de nervi de acolo-acolo, ma imbrac in sila, imi fac cafeaua si dupa citeva inghitituri ma mai dezmeticesc putin…nu stiu inca daca e de la cafea sau de la frigul ingozitor din bucataria gazdei mele din minunatul (!?)Militari. Dupa o gustare, machaj, pegatire, iar nervi si injuraturi ca ma impiedic in marginea patului incercind sa jonglez printre masa si sifonier intr-o camera in care abia imi ajunge aerul sa respir. Reusesc sa plec in sfirsit si astept un autobuz, doua, trei, nu reusesc sa ma urc pentru ca deja au calatori pe scara…In disperare de cauza ma duc la metrou. Cobor in maruntaiele pamintului, mirosul imi confirma ca exact acolo ma aflu, mai astept si-acolo, mai putin, ce-i drept…”Atentie, se inchid usile!” te avertizeaza o voce somnoroasa de bariton, care, spre deosebire de cea de gazela din centrul capitalei, iti aminteste unde te afli, sa nu carecumva sa speri sau sa uiti.
Animalul lunguiet se unduieste prin intuneric si ii lasa pe unii aici, pe unii mai incolo, fiecare dupa vrere, nevoie, obligatie, sau greseala. Urc in graba scarile, maresc pasul, ma scotocesc de cartele magnetica fara de care nu pot sa intru, ca sa nu ma balacareasca secretara ca sun si iar o deranjez de la statul de pomana… Munca, nervi, uneori plictisela, si INTOTDEAUNA disperare si ziua de munca trece, adaugindu-ti inca o picatura la salariu. Din nou tortura!!! Parca cei care-au plecat in zori se-ntorc acum cu prieteni, rude, copii, bagaje, indeajuns sa-ti ia aerul si speranta de a ajunge sanatos si cu minte-ntreaga inapoi la fericita gazda, pe care dac-o prinzi cu chef, iti povesteste acelasi lucru in fiecare zi, pina la cel mai mic detaliu. La fel, ceva de mincare, daca ai norocul sa mai ai ceva ramas prin frigider, daca nu iti faci repede niste ochiuri si asta se cheama c-ai gatit Ritualul de seara, adica o baie rapida, ca apometrul merge si distruge inima proprietarilor, putina muzica si o carte buna daca ai noroc. Uneori iesi cu prietenii, iar daca ai si mai mare noroc s-ar putea sa fie chiar placut. Deja e tirziu si pici ca un muncitor obosit si neputincios ce esti!!! Cum ti se pare?Groaznic?Si mie. La tine cum e?Poate reusesc si eu sa fac sa fie altfel.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (50):


Din pacate nu-i altfel - de Simeon Dascalul la: 22/09/2004 12:29:05
Ba nu, e fix la fel, cu o doză de simţ al umorului în minus şi de una de exasperare în plus. Nu ştiu când rutina - drum şcoală – şcoală – drum casă, care a evoluat apoi spre serviciu - s-a transformat şi din ceva înghiţibil a ajuns ceva foarte greu de suportat. Probabil după ce începi să conştientizezi că “asta” nu-i ceva temporar, ci bătut în cuie pentru eternitate şi că nu prea ai cum să scapi. Dacă stau şi analizez soarta mea / a noastră nu-i cea mai rea din lume, ba sunt alţii care-o duc mult mai rău. Am o slujbă normală, prost plătită, desăvârşit de stupidă, în care pendulez între plictiseală şi epuizare. Patronul încearcă să stoarcă din noi cât mai mult şi noi să ne surmenăm cât mai puţin. Deseori mă fascinează colegii mei şi tare aş vrea să le fiu asemenea. Înjură în surdină şi-şi fac treaba, când primesc un al treişpelea salariu de două milioane sunt de-a dreptul leşinaţi de recunoştinţă şi niciodată nu li se par absurde toate lucrurile existente pe o rază de treizeci de kilometri. Dacă le-aş spune că ieri făceam o figură îndurerată nu fiindcă trebuia să stăm trei ore peste program, ci fiindcă urma să mă întorc în acelaşi apartament nasol şi dimineaţa să vin iar în aceeaşi slujbă şi mai nasoală, cred că n-ar pricepe nimic. Oamenii ăştia parcă au un zid protector în jurul creierului şi îi invidiez tare mult.
Mă bate gândul să-mi schimb serviciul actual, deşi ştiu că nu găsesc ceva mai grozav, numai din plictiseală. Dar sunt sigur că remediul n-ar fi eficient decât pe termen scurt. După o săptămână aş începe iar să mă uit pe site-urile editurilor să văd ce mai apare şi cum pot aloca salariul meu simbolic.

Îmi întreţineam cumva iluzia că senzaţia asta de zădărnicie, de plictiseală de moarte e şi din cauza provinciei şi că Bucureştiul mai colorează cumva vieţile. Văd că lumea e finită şi că te poţi simţi la fel de încarcerat şi într-un oraş mare.

Soluţia mea are puţine şanse de a se materializa şi poate părea trivială. Dar cred că singura libertate o dau banii şi că nu avem altă variantă de acţiune decât să ne preumblăm în prostie pe la interviuri, poate nimerim pur aleatoriu o slujbă bănoasă. Atunci urâţenia slujbei ar fi compensată de confortul de-acasă şi pe ansamblu viaţa n-ar fi aşa de groaznică. Cred că dacă aş lua un salariu bun i-aş vedea pe ai mei colegi de birou ca pe Patapievici şi Djuvara.

Dar cum spuneam, e prea puţin realizabilă. Şi oricât mă gândesc nu văd nici o variantă de a-scăpa din mediocritatea materială în care ne bălăcim.
#23013 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt Simeon Dascalul - de camyb1981 la: 29/09/2004 15:54:03
Faptul ca e o boala generala a mintilor care mai au cel putin cite-o sclipire nu-mi imbogateste viata deloc; poate preferam s-aud ca sint eu complet idioata si nemultumita cronic, ca sa mai am o raza de speranta ca ar putea fi si altfel...Si eu sint in cautarea unei slujbe noi, tocmai plecind de la teoria ca n-am gasit eu "suferinta" potrivita, inca mai cred asta, pentru ca altfel m-as urca pe pereti in cautarea disperata a unor senzatii cit de cit placute, care sa aduca macar vag a multumire.
Ca si tine, am suferit si sufar in continuare de complexul provinciei, care, fie vorba intre noi e destul de fondat, cel putin in ce priveste posibilitatea de a-ti gasi ceva de lucru.
Am o slujba in care sint platita si nu fac aproape nimic, dar crede-ma, nu e nici pe departe solutia problemelor noastre; am un sentiment al inutilitatii care ma face sa-mi vina sa urlu dimineata cind trebuie s-o iau de la capat...
Nici eu n-am sa pot sa ma inclin niciodata in fata prostilor, a fanfaronilor si a snobilor absolut timpiti care ne inconjoara, dar sint de acord ca singurul lucru care m-ar scoate cel putin temporar din starea asta e confortul financiar...
#23679 (raspuns la: #23013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Camyb1981, Am o rugaminte. - de mya la: 03/10/2004 11:03:18
Camyb1981,

Am o rugaminte. Poti sa scrii repede de tot, fara sa te gandesti prea mult 10 chestii care iti plac sau pe care iti place sa le faci in viata? De exemplu: iti place verdele, iti place ciulamaua de ciuperci, iti place sa canti la nai, sa citesti romane politiste, sa asculti Bach, sa te plimbi prin padure toamna...etc. Vrei?

Numai bine!
#24065 (raspuns la: #23679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nemultumire cronica - de Simeon Dascalul la: 04/10/2004 09:22:48
"Cand doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca"

Proverb ce concentreaza multa intelepciune. Dupa ce mi-am etalat dezgustul peste tot: rude, prieteni, cunostinte am avut reactii de genul: "la urma urmei, ce-ti lipseste? sunt altii care-o duc mult mai rau si nu se plang cat te plangi tu". Mentalitatea generala e ca daca ai ce manca si ce-mbraca se cheama ca n-o duci rau. Sa te plangi ca-ti petreci cea mai mare parte a zilei inconjurat de cretini, ca peisajul din jurul blocului e deprimant si ca salariul iti ajunge cat sa supravietuiesti gratios de la o chenzina la alta e ca si cum nu ti-ar conveni ca cerul e albastru si nu roz. Da, e cat se poate de rau, dar raul e ceva firesc. Romanii, cel putin majoritatea, suporta foarte bine raul.
In timp am ajuns la concluzia inteleapta de a ma plia in aparenta opiniei cetatii oricat de inepta mi-ar parea. La urma urmei ei sunt mai fericiti.

Cred ca nemultumirea nostra cronica vine din lipsa de logica, de control si de perspective.

Lipsa de logica a ce se intampla in jur; nu vad decat un haos desavarsit si pana acuma o lipsa completa de control a ce mi se intampla. Absolut intamplator am picat in slujba asta dispretuita pe care unii o vad neamaipomenita. Absolut din intamplare as putea sa aung mai bine sau mai rau financiar. Lipsa de perspective: nu-i jalnic cumva ca singura cale de iesire posibila sa fie rasfoirea saptamanala a ziarului cu oferte de munca?
#24125 (raspuns la: #23679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt. mya - de camyb1981 la: 04/10/2004 12:22:11
camyb1981
Imi place sa beau cafeaua de dimineata, sa fiu strinsa in brate, sa aflu o multime de lucruri greu accesibile, sa citesc o carte buna, sa merg singura la cinema, sa vorbesc intr-o limba straina, s-o aud pe mama cintind, sa discut cu persoane inteligente, sa cunosc oameni(i), sa stirnesc admiratia... Sint zece?Cred ca da.Nu neaparat in ordinea asta si se poate sa-mi fi scapat ceva:) Daca ma supui unui test de psiho-profil, transmite-mi, te rog, si mie rezultatul... mor de curiozitate sa stiu cum ma vad ceilalti. Multumesc.Toate cele bune!
#24135 (raspuns la: #24065) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pt. Simeon Dascalul - nemultumire cronica - de camyb1981 la: 04/10/2004 12:34:48
camyb1981

Stiu ca e absolut jalnic ce ma framinta in fiecare zi, problema e ca dureaza de ceva timp... am dat vina pe adolescenta, pe parinti, pe hormoni, pe colegi, pe profesori, relativ recent am ajuns sa dau vina exclusiv pe mine, ceea ce mi se pare mai realist, dar mai greu de suportat. Stiu ca vina nu poate fi exclusiv a mea, atita timp cit traiesc printre oameni, dar port vina modului de perceptie a ceea ce mi se intimpla si la un moment dat mi-am dorit chiar sa fiu... proasta, ca sa nu ma mai afecteze absolut orice eveniment, oricit de mic, la care particip cu sau fara voia mea. Iar cu ziarul, m-ai cam prins ca il port in geanta de citeva zile, trimit CV-uri si chiar ma programez la interviuri la care in final nu ajung... Sa-mi dea cineava, va rog frumos, un bobirnac peste creier sa ies din amorteala asta, vreau sa-mi spuna cineva ca se poate, nu ca ...se poate si mai rau. Si tu pari sa suferi de o forma a aceleeasi "boli", si chiar nu pari impacat cu ea, ci doar un pic mai degajat, asta sa fie etapa urmatoare?
#24137 (raspuns la: #24125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:-) Dragut. Eu voiam doar - de mya la: 06/10/2004 20:28:27
:-)

Dragut. Eu voiam doar sa te scot din starea respectiva ... macar pentru cateva minute. Faza cu profilul...nu ma pasioneaza, deabia reusesc eu sa mi-l citesc si e destul de greu...foooarte.

Ce conteaza cum te vad altii? Sa le fie cu noroc! Conteaza cum te vezi tu pe tine...e asa de greu sa te vezi precum esti de fapt...al naibii de greu, ufff.

Zile placute si cafea buna de tot! ;-) Uite... in cateva zile ajung si eu in Bucuresti, poate cine stie...ne cunoastem intr-un parc...si stam de vorba aiurea asa...da´bem si o cafea din termos uitandu-ne la porumbei si la copaci (numai sa nu ploua!!!!).

#24346 (raspuns la: #24135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Degajare - de Simeon Dascalul la: 07/10/2004 11:36:50


Degajare sună aproape acuzator. Nu, în nici un caz nu-i vorba de degajare, mai degrabă de mascare a diferenţei în faţa celorlalţi, vezi desenele animate cu Oblio. Chiar dacă în forul interior mi se pare că am dreptate, nu are nici un rost să contrazici pe toata lumea. Lăpuşneanu ştia el ce ştia.

Cred că-i vorba de o diferenţă pur genetică. Cei mai mulţi au gena asta a adaptării, resemnării, acceptării sau cum s-o fi numind şi datorită ei trăiesc bine-mersi, chiar fericiţi. Noi n-o avem şi din nefericire nu dispunem nici vreun talent de afacerist, fotbalist, sau de manechin, în cazul tău, care să ne scoată din cloaca asta.

Am avut de-a face cu binevoitori, din tabăra cealaltă bineînţeles, care mă priveau cu milă şi-mi spuneau că trebuie să-mi schimb felul de a gândi, să ajung ca ei adică şi totul va fi bine. Un asemenea exemplu reuşit de schimbare n-am văzut decât în Odiseea, când tovarăşii lui Ulise deveneau porci. Cum trăim în vremuri moderne şi demitizate îmi pare imposibil să-ţi schimbi conexiunile din cortex fără vreo intervenţie chirurgicală.

Noi înşine nu ne putem schimba, e de preferat să ne schimbăm felul de viaţă. Mă duc la interviuri mai mult ca să-mi dau iluzia că mă zbat decât dintr-o speranţă reală. Într-un fel e şi distractiv să debitezi toate inepţiile gen dragoste şi putere de muncă, spirit de echipă ş.a.m.d. pe care le pretind angajatorii pentru două sute cincizeci pe lună. Înainte încercam şi eu ca tine un fel de spaimă în faţa interviurilor de parcă ar fi fost Judecata de Apoi şi mă străduiam să răspund cât mai corect. Acum merg cu nonşalanţă, zâmbesc, le spun toate prostiile cuvenite. Aşa am avut succes, din punctul ˝lor˝ de vedere, al celor care privesc o sumă atâta de jegoasă cu o admiraţie demnă de salariul lui Mutu.
N-are nici un rost să te sfătuiesc să-ţi schimbi ˝tactica˝ de la interviuri. Probabil o să reuşeşti să obţii un post de trei-patru sute, dar de plăcut n-o să-ţi placă acolo.

Spui că durează de câtva de timp. Din experienţă proprie îţi spun că senzaţia devine tot mai acută pe măsură ce speranţa se erodează. Cărţile, activităţile de orice fel nu-s decât nişte paleative şi-i firesc să fie aşa, suntem nişte peşti pe uscat şi avem nevoie de un iaz, nu de lecturi şi de bine-intenţionaţi care ne sfătuiesc să ne crească pene. Păstrând speranţa că vom ajunge cumva în apă, n-am totuşi ce încurajări să-ţi dau. Absolut aleatoriu poate nimerim totuşi vreo ocazie salvatoare, tu cred ai mai multe şanse, îmi păstrez iluziile despre capitală.
#24386 (raspuns la: #24137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt mya - de camyb1981 la: 08/10/2004 11:19:53
camyb1981

M-am gindit ca asta vroiai, sa-mi arati ca sint si lucruri bune care ma pot ajuta sa depasesc starea in care sint; eu ti-am zis ce mi-ar placea sa fac, dar ce nu ti-am zis e ca din cele 10 lucruri am parte cam de...doua si jumatate; n-am vrut sa sune a lamentare, dar din pacate e ceva timp de cind nu reusesc sa ma bucur de mine, de viata, de ce e in jurul meu, in prostia si naivitatea mea ma gindeam ca cineva o sa-mi spuna ca am gresit druml si o sa-mi indice un traseu nou si mai putin prapastios:)

Chestia cu profilul psihologic nu era decit o gluma, chiar daca ai fi avut inclinatii in domeniu, din citeva cuvinte ar fi fost o analiza destul de superficiala; dar iti multumesc pentru interesul de care dai dovada, e foarte placut sa stiu ca exista si oameni ca tine:)

Cit despre sosirea ta in Bucuresti, nu ar putea decit sa-mi faca placere sa bem o cafea impreuna, nu stiu daca am voie sau nu sa public numarul meu de telefon, ca in weekend nu am unde sa verific mailul; il scriu totusi, in speranta ca o sa-l poti vedea 07nnnnnnnnnn, poti sa-mi trimiti un mesaj sau sa ma suni daca ai chef si-ti face placere.
Numai bine!Camelia
#24459 (raspuns la: #24346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru simeon dascalul - de desdemona la: 08/10/2004 12:17:06
"Noi înşine nu ne putem schimba" si "Cum trăim în vremuri moderne şi demitizate îmi pare imposibil să-ţi schimbi conexiunile din cortex fără vreo intervenţie chirurgicală" - sunt opinii foarte pesimiste, esti convins ca nu e posibil ca oamenii sa se transforme pe ei insisi.

Eu stiu o vorba de la bunicul meu: cat traiesti, nici un lucru nu e iremediabil. Adica toti avem puterea de-a schimba fie mediul, fie pe noi insine, intrebarea este daca vrem sa o facem. Desi orice om are potentialul de-a se transforma pe el insusi, putini au dorinta si tenacitatea de-a merge pana la capat. Fie vremurile moderne sau nu, omul nu s-a schimbat prea mult din punct de vedere evolutiv. Nu suntem diferiti biologic de strabunicii nostri (nici chiar de populatiile neolitice, cum reiese din studii arheologice), diferenta apare doar in sfera conditionarilor si a activitatii mentale. Ca oameni moderni gandim prea mult, si acumulam prea multe cunostinte si idei (ale altora de multe ori). Ne pierdem busola interioara, intuitia si puterea de-a discerne, si ne trezim nemultumiti si cautand ceva - nu stim ce.
Dar, dupa mine, nu ai dreptate in ce priveste imposibilitatea de-a schimba 'conexiunile neuronale'. Odata ce se trezeste constiinta sinelui in om (ceva ce se afla dincolo de sfera mentala), putem alege in ce fel gandim, nu mai suntem prizonierii impresiilor si tendintelor noastre. Atentia se va indrepta asupra lucrurilor care o merita, si solutii se prezinta mai usor pentru orice fel de probleme. Lumea va fi aceeasi insa noi vom fi altfel, gasind frumosul si bucuria acolo unde altadata nu vedeam decat cenusiu si deprimare.

Desdemonita
#24461 (raspuns la: #24386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
N-am vrut sa sune a acuzatie:) - de camyb1981 la: 08/10/2004 12:48:38
camyb1981

Sau in orice caz, acuzatia ar suna in genul : "de ce naiba ai atit de mare dreptate?" Am simtit intotdeauna ca sint "altfel" decit ceilalti, nu neaparat in sensul mai bun sau mai rau, ci pur si simplu altfel; nu mi-a placut niciodata sa ma pupe (zgomotos si apasat!!!) toate neamurile la care mergeam in vizita sau veneau la noi, sa stau de vorba cu vecinii (nici macar cu parintii), n-am pus mare pret pe jocurile cu ceilalti copii, n-aveam chef de reuniunile de familie in jurul mesei (in timp ce ei le considerau fericite regasiri pe care le serbau, in modul cel mai firesc, cu mincare si bautura de tot felul, mie mi se pareau la fel de atragatoare ca ingramadirea unor animale la mincarea in care s-au strecurat si niste boabe mai de soi, ca deh, e sarbatoare!!!)

Si nu mi-a fost niciodata realmente dor de nimeni; mi-ar placea uneori s-o aud pe mama cintind, dar banuiesc ca din cauza ca asta se intimpla foarte rar, in putinele momente in care era cit de cit multumita; si m-ar bucura s-o revad asa, pentru ca a dus o viata care mie mi se pare cumplita si mi se pare nedrept ca n-a putut sa fie altfel pentru ea.

Atit mi-au lipsit, momente... M-a rugat mya sa enumar zece lucruri care mi-ar face placere... constat cu dezamagire ca "a face dragoste" nu se regaseste nici macar in coada listei. Nu pot sa zic ca nu-mi face placere, de asta ma si mira ca nu mi-a venit in minte imediat, dar e suportabil si fara!?Ce fel de om sa fii sa gindesti asa?Bineinteles, eu ma percep pe mine ca si reper de normalitate, dar nu pot sa nu ma intreb uneori daca am intr-adevar dreptate...

Exista si iazul nostru?sau o sa ne tot zbatem fara sa ne fi regasit apa pina la moarte?Asta ma intreb, daca nu cumva am putea sa ne construim noi un iaz, habar n-am, ceva... Problema e (sau nu neaparat problema) ca acesti "pesti pe uscat" care sintem nu dau doua parale pe teoria solidaritatii si sustinerii reciproce decit la acest nivel de hiper-empatie daca o pot numi asa, adica, te inteleg, dar nu vreau sa ma contaminez de tine, de starea ta, de nimic din ceea ce nu ma priveste.

Sint in general o persoana morala, dar numai in masura teoriei pe care o emitea Kant (cred ca el) si care mi-a ramas intiparita in minte sub forma paginii din manualul de filosofie: intr-adevar, daca nu e foarte greu sa fac un bine, prefer sa-l fac decit sa nu fac nimic, iau deseori atitudine fata de nedreptate, dar asta (si aici intervine teoria de care spuneam) nu ca sa ma simt bine cu mine, nici sa obtin vreun fel de recunoastere sau popularizare sociala, ci pur si simplu pentru ca asa mi se pare corect sa fie, cel care poate ajuta sa faca asta pentru cel aflat in imposibilitate.

Am inteles ca sintem cronici, incurabili si toate astea... am inteles ca asa e natura noastra si evident, ca nu o putem schimba. Intrebarea vine: ne oprim aici, ne resemnam si gata? Si eu am ales varianta "mascarii diferentei" in contextul in care simt ca nu am puterea schimbarii asupra celorlalti, dar asta e tot ce putem face?O sa fim vesnic nemultumiti?
#24466 (raspuns la: #24386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Am notat, poti sa-ti modifici - de mya la: 08/10/2004 14:45:42
Am notat, poti sa-ti modifici mesajul si sa scoti numarul de telefon...daca nu vrei sa-ti gasesti gazda un pachet de nervi, zic si eu. Pe de alta parte, poate o sa-i faca placere sa se converseze cu toti "binevoitorii" care or sa sune. Palpitant! O sa aiba ce sa-ti povesteasca cum da cu ochii de tine (heiiii, macar o sa fie ceva nou si nu aceeasi placa!).

;-) Iti scriu tot aici si aranjam noi "miscarea". S-ar putea sa fie mai mult de cateva zile da´nu conteaza, sanatosi sa fim!

#24469 (raspuns la: #24459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt mya - de camyb1981 la: 08/10/2004 15:12:33
camyb1981

Numarul este de la mobilul meu, nu mi-as permite sa dau telefonul gazdei, ca cine stie ce fel de oameni se mai strecoare pe-aici si n-as vrea sa-i fac as o surpriza, ca oricum sta prost cu nervii:) Nu prea stiu cum se procedeaza sa-l scot, probabil ti-ai dat seama ca sint destul de noua pe-aici, dar ma bucur sa vad ca m-ati primit atit de prietenos. Eu nu plec din Bucuresti nici macar in weekend, asa ca te astept cu mare drag, oricind o sa reusesti s-ajungi.Weekend placut daca nu mai vorbim azi!
#24471 (raspuns la: #24469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt desdemona - de camyb1981 la: 08/10/2004 15:23:39
camyb1981

Recunosc ca gindirea ta e probabil mai sanatoasa si in mod clar de preferat, numai ca nici eu nu prea cred in posibilitatea de schimbare, nu a mentalitatii, ci a fondului psihic de baza, a partii care tine efectiv de cerebral; schimbarile de atitudine sint posibile, din punctul meu de vedere, dar la un nivel superficial, si in procent destul de redus...

Mi-as dori sa gindesc si eu asa, dar stiu bine ca, in ce ma priveste cel putin, nu e aplicabil.

Numai bine!
#24473 (raspuns la: #24461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
camy - de Belle la: 08/10/2004 15:30:45
intrebare de 50 de puncte ... ai cumva un al ID de yahoo gen afro_dyta?

thx,
belle
#24474 (raspuns la: #24469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt belle - de camyb1981 la: 08/10/2004 16:22:20
camyb1981

de ce de 50 de puncte? :)
ID-ul meu de yahoo e blackmagicwoman1981, pe care de altfel l-am si furnizat la datele personale, (care sint toate reale). Deci nu sint eu. e de bine sau de rau?
#24478 (raspuns la: #24474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
camy - de Belle la: 09/10/2004 15:20:41
doar curioasa, nu e nici de bine nici de rau. aveam o amica la canasta cu un nume similar plus cel de care te-am intrebat (ca poti avea pana la 7 nume pe acealsi "cont"), dar dupa ce-am publicat intrebarea mi-am adus aminte ca era din cluj nu bucuresti :)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#24562 (raspuns la: #24478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
camy, - de dinisor la: 10/10/2004 21:29:10
si la mine a fost cam in genul asta, pana cand am luat taurul de coarne si am hotarat sa incerc si altceva. shansa mi-a suras cu oun contract in tara in care ma aflu acum.
imi aduc insa aminte cum era perioada aceea de plictiseala groaznica in care nu simteam altceva decat ca merg pe nisipurile miscatoare si ca riscul sa ma afund in plictis cronic crestea cu fiecare zi.
idei sa iesi din monotnie? ok:

1. nu stiu ce meserie ai, dar gandeste-te in functie de ceea ce stii sa faci si mai ale in functie de ceea ce stii ca poti (cand iti pui mintea!), daca te-ar tenta sa schimbi locatzia. eu am trait 30 de ani in bucuresti si stiu cat de obositor poate fi.
2. daca raspunsul este da, atunci baga repede pe "search" si concentreaza-te pe a-ti gasi un nou loc de munca. nu neaparat acolo, lumea e mare! totul e sa vrei! dar sa vrei cu adevarat! nu ca unul din fratzii mei care la o oferta de munca aici mi-a raspuns ca el nu-si poate parasii prieteni...:(
3. de ce itzi dau ideea cu schimbarea locatziei? pentru ca pornesc de la proverbul: schimbi locul, schimbi norocul !

cam asta am facut eu cu cativa ani in urma, cand viatza mea ajunsese la apogeul monotoniei. acum sunt bine! si zilele mi le petrec intre serviciu (doar 3-4 pe saptamana), antrenamente, plimbari, cafele cu gagicile, calatorii prin lume, activitatzi administrative din cand in cand. inca nu am ajuns sa ma plictisesc. dar te asigur ca de voi ajunge la starea aia din nou voi proceda la fel. caci am doar o singura viatza.

sper sa iti fie bine!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
#24638 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Veşnicie şi paleative - de Simeon Dascalul la: 11/10/2004 12:05:26


N-am spus că suntem condamnaţi pe viaţă, cel puţin încerc să mă autosugestionez că nu-i aşa. Dar nu găsesc încă şansa, culoarul, nişa de piaţă, cum vrei s-o spui. Am un fel de speranţă ilogică cum că se va ivi o ocazie şi o s-o recunosc când o să vină. Dar, având în vedere specificul nostru, avem nevoie de mult noroc.

În aşteptare îţi sugerez câteva paleative. Nu ajută nici un fel la îmbunătăţirea situaţiei de bază şi nici nu-s valabile pe termen lung, dar tot sunt mai bune decât nimic. Ca un algocalmin când de fapt ar trebui extrasă măseaua. Sigur nu toate ţi se potrivesc, dar poate găseşti măcar una utilă.

1. Să vezi tot timpul locuri noi. Nu zic să schimbi gazda o dată pe lună, iar cu serviciul e şi mai greu, dar să mergi cât poţi de des în locuri în care n-ai mai fost. Bucureştiul, pe care-l văd imens, cred că poate oferi privelişti noi măcar juma’ de an. Sau să te foloseşti de orice ocazie să mergi undeva (mă gândesc că nu-ţi poţi permite să mergi pe unde vrei pe banii proprii). Pe principiul ăsta tocmai m-am învârtit de o delegaţie în Sălaj. La şedinţă am susţinut ideea şefului care vede peste tot pieţe incipiente şi m-am oferit să plec în prospectare, deşi inginerii mai vechi susţineau că nu găseşti nimic acolo să merite drumul. Cel mai probabil ei aveau dreptate şi oricum avem destul de lucru pentru salariile de subzistenţă ce le luăm. Dar am susţinut cu ardoare că am auzit în facultate de piaţa înmgurindă şi plină de perspective din nord şi am strecurat nişte aluzii fine cum că alealalte firme de profil şi-or trimis deja inginerii pe teren. Delegaţia s-a decis, ai mei colegi m-au înjurat cu sârg în surdină şi am prins unele comentarii: ˝uite şi la ăsta cum se bagă-n seamă˝. Deşi obişnuiţi cu perversitatea naturii umane digerau cu greu metamorfoza mea dintr-un răzvrătit ca Lucifer într-o periuţă. Însă idei ciudate cum că eu aş vrea să fac turism în timpul serviciului şi pe banii firmei nu le-au trecut prin cap. În minţile lor inocente turismul se rezumă la munte şi la mare, eventual staţiuni pentru pietre la rinichi, nu pot să conceapă să mergi într-un loc ˝în care nu ai treabă˝. Pentru mine e de preferat să conduc şase ore, să pierd timpul într-un oraş muncitoresc pe o vreme câinoasă, să împart camera de motel cu multe fiinţe vii şi mărunte, să-mi duc şniţele de-acasă ca să nu risc o toxinfecţie, în fine toate astea sunt de preferat în locul a trei zile de birou cu vechii mei colegi. Încearcă şi tu să mai schimbi decorul. Chiar dacă dai tot de tâmpiţi vor fi nişte tâmpiţi proaspeţi.

2. Fă un efort să-ţi cultivi simţul umorului când îţi vezi rudele. Şi eu am neamuri care se lipsesc fără nici o durere de răsfăţuri sibaritice cum ar fi canalizarea, în schimb când ne vedem le place grozav să întrebe: ˝voi ce faceţi în uichend?˝ Gândeşte-te ce privilegiu ai să te distrezi de asemenea tipuri umane interesante cu toate pupăturile aferente şi îndoparea la reuniuni.

3. Nu te mai învinui pentru defectele şi inapetenţele ce ţi le vezi. Recunosc şi eu că sunt o persoană dezagreabilă şi îmi găsesc singur suficiente defecte (incorect cu cei apropiaţi, delăsător, de o laşitate sănătoasă faţă de superiori). Dar hibele le avem fiindcă nu suntem în mediul nostru prielnic. Toate resursele psihice ni-s concentrate ca să ne menţinem pe linia de plutire, nu mai putem face eforturi să ne auto-corectăm. Dacă am fi în iaz ar fi altfel.

4. Găseşte-ţi domenii de interes fără implicare materială şi schimbă-le când te plictiseşti. În grupul meu sunt văzut ca un individ tare neserios, azi mă interesez de ceva şi peste două luni de altceva. La dracu’ cred că facultatea îţi impune suficientă specializare şi aprofundare şi că măcar în materie de hobby-uri ar trebui să existe liberul arbitru.

Detectez un vag reproş mascat la adresa lipsei mele de acţiune. Ba nu, abia aştept să fac ceva, m-aş preta la aproape orice ca să scap din situaţia asta. Nu am scrupulele tale kantiene şi nici nu le pricep. Dacă viaţa e nedreaptă şi cu tine şi în general, de ce trezeşti tu să vrei să fii mai corectă decât alţii?
Dar nu găsesc încă ceva de făcut, o cale de acţiune. Să mă apuc să sparg apartamente, să fug cu banii firmei? Sunt prea puţini, ar aduce o prosperitate îndoielnică, pe termen scurt şi m-aş trezi repede la puşcărie. Ori am ceva bănuieli că acolo-i chiar mai rău decât în perimetrul meu serviciu-apartament. Aşa că pe moment, stau, aştept şi-mi încerc să-mi fac aşteptarea suportabilă.

Dacă tu găseşti ceva de făcut sau ai măcar o sugestie de ameliorare cât de cât a situaţiei aştept să mi-o spui.

Ai citit ˝Vară în Siam˝? Am găsit o frază ce ni se potriveşte. O citez cu aproximaţie: ˝Nu vă adaptaţi, e ceva în neregulă cu realitatea˝
#24677 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt dinisor - de camyb1981 la: 11/10/2004 14:41:59
Vin dintr-un oras foarte mic unde nu se intimpla niciodata nimic si unde nu as fi putut sa fiu decit profesoara la tara pt ca in oras nu erau locuri (sint absolventa de franceza-engleza); in Bucuresti locuiesc de un an, dar venind aici, in doua saptamini m-am angajat, iar acum sint la a doua slujba unde raportul timp/bani este mai bun, dar nu are nici o legatura cu ce am studiat si mi-ar placea sa fac.

Evident ca e usor sa privesti in urma, respectiv in jos si sa vezi ca e mai bine decit in punctul de plecare, dar daca ramii la asta, procesul de evolutie inceteaza; stiu ca tot timpul o sa-mi doresc mai mult, dar fiind la inceput, in momentul asta "mai mult" nu inseamna decit o viata decenta si relativ confortabila (financiar si emotional). Fac o multime de lucruri care sa-mi umple timpul intr-un mod destul de placut, dar e ca un foc de paie si ma gindesc ca mi-ar fi mai bine cu unul mocnit, dar care sa dureze.

Eu nu sint de parerea fratelui tau in ce priveste locul de munca, m-am gindit la schimbare, dar din punctul meu de vedere Bucurestiul ofera cele mai multe optiuni in tara, deci singura varianta pe care mi-o doresc si pe care as accepta-o e o alta tara; dar nu e usor deloc sa obtii cit de cit o certitudine in sensul asta, pentru ca nu am prieteni, rude, cunoscuti plecati care macar sa ma indrume intr-o directie.

Ca sa nu mai zic ca in situatia asta toate formalitatile sint foarte costisitoare pentru cineva care e la inceput de tot si care nu are nici un fel de suport financiar din partea parintilor, de exemplu. Crede-ma ca am tocat marunt o mare parte a variantelor posibile si fac asta in continuare, nu renunt, nu cedez, o s-o iau de la capat de cite ori va fi nevoie, chiar de-ar fi sa fac asta cu ultima suflare; nu sint o plingacioasa, mi-am permis sa va impartasesc voua lucrurile astea pentru ca am simtit o atmosfera de prietenie si de "acasa", o sa ma zbat cit pot ca sa reusesc, o sa muncesc, o sa astept, doar ca e al naibii de greu, nedrept de greu, asta nu inteleg!

Multumesc mult.
Numai bine si tie!
#24691 (raspuns la: #24638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Poate iluzia unei vieti marete.. - de camyb1981 la: 11/10/2004 16:24:56
N-am visat nici sa schimb istoria, nici sa ma marit cu un print, nici macar sa cistig la loterie... dar am visat ca va fi cu totul altfel, intimplari care sa-mi umple viata, sa ma bucure din cind in cind, nu atit de rar si atit de putin... Poate am asteptat prea mult si de la mine si de la ceilalti si astept in continuare; e adevarat ca nu am facut chiar tot ce mi-a stat in putinta, intotdeauna poti sa faci mai mult, dar de fiecare data am ramas cu un oarecare gust amar...
In ultimii citiva ani am tot avut asa, momente in care trecut pe linga ceva foarte important pentru mine, dar stii cum, nu la milimetru, mai putin de-atit... si nu din nepasare, neglijenta, indiferenta, a fost chestie de...(urasc sa recunosc) noroc. Daca am 5% sanse sa mi se intimple ceva nasol, cu siguranta mi se intimpla...

Am avut recent o saptamina "nemaipomenita": o despartire, e drept, civilizata, de iubitul meu, un accident cu taxi-ul, un furt din poseta in unul din minunatele cluburi bucurestene, o pierdere de bani, riscul unui accident cu metroul, iti spun a fost groaznic. Nu stiam ce sa cred, daca sa ma sperii sau sa ma bucur, ca desi am fost in pericol, am scapat cu bine. Pina la urma am preferat sa caut partea buna a lucrurilor, faptul ca sint sanatoasa si am forta sa merg mai departe, si ca, doamne fereste, exista lucruri foarte grave care mi s-ar putea intimpla.

Cu toate astea, nu pot sa nu ma compar cu alternativa fericita a copilului de miliardari care s-a saturat sa-i sufle maica-sa in... chiar si la 30 de ani, ce greu o fi, bietul de el.

Eu nu prea am problema lasitatii, nici macar fata de sefi, dimpotriva; acea principialitate de care-ti vorbeam nu ma lasa sa fac chestii de-astea, desi uneori mi-as dori... nu sa pup in fund pe cineva, nu ma intelege gresit, dar sa am forta necesara sa trec cu vederea anumite lucruri si, de exemplu, sa pun mina pe acel miliardar de 30 de ani care-ar putea sa-mi fac viata mai usoara, sau cel putin mai confortabila; pot sa sugerez asta cuiva, insa in ce ma priveste lucrurile stau cu totul altfel, mie mi se pare ca vind o bucatica din mine si atunci cind accept o cafea sau o cina din partea unui barbat, cu atit mai mult daca m-as marita cu el.

Consider ca merit mai mult, nu si ca mi se cuvine totul, dar nu asa, trebuie sa fie meritul meu in totalitate, sau oricum, in foarte mare masura.

Si intr-adevar, nici eu nu sint de acord cu adaptarea in sensul fatarniciei si minciunii fata de tine insuti si fata de ceilalti, adaptarea da nastere unei multumiri care te face sa nu mai doresti si sa nu te mai revolti; cind nu mai ai lucrurile astea, nu mai ai nimic, stagnezi si mai apoi regresezi, redevenind un simplu animal de povara...

Solutia nu o am, stii bine ca eu insami am cerut-o de la voi, pot doar sa te asigur ca n-are cum sa fie asa la infinit, trebuie doar sa invatam sa cautam altfel...
#24702 (raspuns la: #24677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
camyb, - de anisia la: 11/10/2004 19:14:56
de ce nu incerci sa emigrezi in Canada?


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#24721 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pretenţii exagerate - de Simeon Dascalul la: 12/10/2004 09:09:34

Nu ai pretenţii exagerate, dar când toate merg rău şi încă pe termen lung, norma devine normalitate, iar pretenţia la o viaţă bună apare aberantă. Dacă nu eşti odraslă de miliardar, desigur.
#24788 (raspuns la: #24702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt simeon Dascalul - de camyb1981 la: 12/10/2004 15:36:52
Poate nu-mi merge neaparat ingrozitor, depinde cu cine ma compar; una e sa pleci de-acasa cu o masina, un cont substantial si...propria ta casa, alta e sa pleci cu niste maruntisuri care-ncap intr-o geanta si cu capu`-ntre umeri ca masura de siguranta:)
#24819 (raspuns la: #24788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pt. anisia - de camyb1981 la: 13/10/2004 13:33:35
Din pacate nu am mijloacele financiare sa fac lucrul asta, avind in vedere ca am plecat de la ai mei acum un an fara nici un fel de suport financiar; banii din salariu imi ajung cu greu sa platesc gazda si cheltuielile zilnice si sa mai ies din cind in cind in oras ca sa nu uit cum e:) Nu am renuntat la idee, dar nu se poate in momentul asta; am solicitat un dosar de documentare, conditii etc, chiar pentru Canada, dar am lasat-o balta pentru moment.

Multumesc.Numai bine!
#24938 (raspuns la: #24721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Buna Camy, Uite ... eu mar - de mya la: 17/10/2004 15:36:29
Buna Camy,

Uite ... eu marti seara ajung in Bucuresti. Abia de miercuri o sa am acces la un calculator/internet si o sa-mi arunc un ochi aici, "la tine acasa".

O sa stau in Bucuresti intre 5 si 12 zile, inca nu stiu exact cat...depinde de cum imi rezolv treburile. Am o rugaminte, scrie-mi un mesaj aici in care sa-mi spui urmatoarele:
- intre ce ore si in ce zi esti dispusa sa ne vedem;
- unde anume iti convine sa ne intalnim (parc, cafenea, etc.);
- intre ce ore pot sa te caut la celular ca sa nu te deranjez;
- ce masura porti la haine si la pantofi (am niste donatii de facut si daca ai nevoie si se potriveste ceva pentru tine as vrea sa-ti dau cu draga inima).

Nu trebuie sa-mi multumesti fiindca deocamdata nu stiu daca s-ar potrivi masura, culoarea etc. As vrea ca lucrurile donate (ca si noi!) sa ajunge la oameni care chiar au nevoie de ele. De ex: am niste adidasi nr. 46 si un tricou de firma - noi ambele cu etichete (numar mare de tot) si am gasit om pe masura (un fel de Yety...omul zapezilor) in Bucuresti. D-aia zic...Daca pe de alta parte eu iti aduc ceva si tu crezi ca nu e pentru tine (nu iti place, etc.) trebuie sa-mi spui direct, fara ocolisuri - nu ma supar, jur! Decat sa le arunci mai bine sa le poarte cineva care chiar ar avea nevoie.

Acum...sa-ti zic despre mine cate ceva.
- as prefera sa ne vedem intr-un parc, ori in Cismigiu ori Gradina Icoanei ori Parcul Carol (dar nu e musai...sunt flexibila!);
- mi-e indiferenta ora la care ne vedem (ma scol devreme si ma culc tarziu), in functie de programul pe care o sa-l am o sa ma orientez;
- o sa vin imbracata in felul urmator: jeans kaki deschis, haina 3/4 kaki inchis pe corp, ghete sport rosii, esarfa rosie la gat facuta sul...legata precum aia care au galci ;-)...), sac negru sport (de carat in el!) si geanta gen sac mica bej-kaki in spate.
- sunt inalta si subtire, par lung putin ondulat (saten spre roscat)...genul sportiv. Pistrui, ochi caprui, fata alba (fara mustata sau barba. Nu schiopatez si nici nu am semne particulare...:-).

De ce iti dau datele astea...fiindca daca te suna altcineva (face cineva vreo gluma de santier) si zice ca e mya...da´nu arata (in carne si oase)precum m-am descris si nici nu vine imbracata precum am scris mai sus...e clar ca e vorba de o "cursa" la mijloc. Cu hainele nu ma razgandesc...si nici cu fizionomia...;-) (pistruii nu ies cu nimicuta, deh).

Cat despre stersul mesajelor sau modificarea lor...nu mai stiu cum am facut. Am facut-o da´uite acum nu mi-a mai iesit (am incercat). Asa incat...poate se ofera alt forumist sa te ajute. Mai arunca si tu pastila inca o data.

Numai bine si sper sa ne vedem cat mai curand. Prenumele meu e chiar Mia.

P.S. Nu prea am acces la computer aici, unde locuiesc momentan, nu pot sa stau mult in camera cu scula...stapanul casei e in varsta si asta e camera lui, nu vreau sa-i invadez intimitatea. Acum profit fiindca-si face siesta ;-). Pana miercuri nu mai apuc ca intru pe Cafenea.
#25352 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Buna, Mia! - de camyb1981 la: 19/10/2004 11:40:22
Te astept cu mare drag, eu pot sa ma intilnesc cu tine in orice seara dupa 18-18.30 sau in weekend (simbata sau duminica); eu locuiesc in Bucuresti si pot sa merg oricind in oricare locatie de aici, asa ca voi opta pentru oricare din preferintele tale; depinde si de vreme, ma gindesc ca putem sa ne vedem la Cismigiu, pentru ca putem gasi si o cafenea draguta in zona, daca-mi zici cam ce ti-ar placea, eu pot sa ma gindesc la ceva.

Cu gluma de santier n-ar fi o problema, ca nu mai stiu daca ti-am spus sau nu, dar lucrez pe santier, asa ca...:)

Pe mobil poti sa ma suni oricind, nu am asa o strictete la serviciu, pot sa vorbesc;eu ma numesc Camelia, toti cei de-acasa imi zic Cami, de aici numele din cafenea. Sint bruneta, am 1,70, talie medie, acum chiar ca o sa ne recunoastem usor. In ce priveste masurile, chiar nu e cazul, nu vreau decit sa stam de vorba si sa bem o cafea, ok?

Astept un semn de la tine cind ajungi. Te pup. Camelia






#25530 (raspuns la: #25352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Am ajuns, am citit, e in regu - de mya la: 21/10/2004 15:44:20
Am ajuns, am citit, e in regula. Te sun maine dimineata si ne vedem in Cismigiu poate chiar maine seara. Pe curand!
#25799 (raspuns la: #25530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Te astept cu drag - de camyb1981 la: 21/10/2004 17:10:52
Astept o veste de la tine sa stabilim.
#25813 (raspuns la: #25799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Da...eu te-am sunat azi, in j - de mya la: 22/10/2004 12:34:42
Da...eu te-am sunat azi, in jur de ora 12. Nu am putut sa vorbesc mult fiindca eram intr-o vizita si ma alergau 3 copilasi (teroare psihica!). Am prins 5 minute de liniste si te-am sunat (stiu ca am vorbit cam haotic da' bine ca ne-am inteles).

"Ramane cum am stabilit".

#25928 (raspuns la: #25813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de camyb1981 la: 22/10/2004 12:39:14
Chiar a fost ok, stai linistita, mi-am dat si eu seama ca era "pe fuga":), de asta am incercat sa scurtez conversatia, si oricum ne vedem miine.
#25929 (raspuns la: #25928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
. - de ikoflexer la: 13/12/2004 07:06:49
Cred ca as putea comenta la textul tau de mai sus, Cami... dar ma abtin. Cu toate ca nu e treaba mea... ma omoara curiozitatea: pai ce s-a 'ntimplat in ziua urmatoare??? :)
--ikoflexer
#31495 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Vise de calugar... - de zenmonk la: 13/12/2004 12:12:36
Te-ai gandit vre-odata sa incerci macar sa traiesti altfel... Cineva imi rasuna in urechi: Sa fii si vultur si broasca testoasa... Oare e prea greu? Oare e prea usor ca sa luam asa ceva in considerare... Oare?... Oare de ce? Poate pentru ca nimeni nu se gandeste ca se apote si altfel...Ai incercat sa crezi ca toata viatza e un vis interminabil... ai incercat sa vrei sa nu te mai trezesti? Ai incercat sa crezi ca tot ce se intampla se intampla cu un scop? Ai incercat sa-ti imaginezi ca esti intr-adevar centrul universului si pentru tine se intampla tot ce se intampla in lume ... sau ca exista viatza doar in jurul tau intr-un perimetru restrans pentru care tu esti centrul sau dumnezeul? Iluzia se creaza in minte spunea un filozof... Dar oare aceasta iluzie paote crea si defini in amanunt realul? Dar oare ce este acest real? Este autobuzul care nu mai vine la timp pentru tine? Sau pajistile inflorite ale muntilor vara? Te-ai gandit ca poate, tot ce se intampla se intampla doar in mintea ta? Te-ai gandit sa visezi un altfel de vis? Sau te-ai gandit ca poate... daca ai visa altceva... poate ca totul s-ar narui... paote ca daca tu te-ai sui in primul autobuz ce-ti iese in cale si care ar fi complt gol... s-ar rasturana in prima curba si ar trebui sa te trezesti dintr-un vis atat de echilibrat ca al tau...
Probabil ca nimeni nu va intelege nimic din aberatiile mele, dar o singura idee mi se apre importanta... viatza noastra reprezinta un ehilibru firav intre 2 lumi... nu va intrebati de ce? nu incercati sa mai schimbati realul... incercati doar sa visati frumos...
#31510 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ikoflexer - de camyb1981 la: 14/12/2004 16:10:09
Nu e cazul sa te abtii, indiferent care e parerea ta ... gindeste-te ca in momentul in care am povestit anumite lucruri din viata mea mi-am asumat cam tot ce putea sa decurga din asta ... pentru ca "textul" nu e fictiune, e o frintura din viata mea... Uneori intilnesti ironii, alteori legaturi de suflet sau pur si simplu cineva care te asculta; pentru acestea din urma merita si restul.

Nu mai stiu ce mi s-a intimplat exact in ziua urmatoare, probabil nimic deosebit, altfel mi-ar fi ramas in minte. Dar in perioada urmatoare mi s-au intimplat si lucruri bune, unele datorate chiar faptului ca am povestit cite ceva din viata mea, ca am vorbit despre ce-mi trecea prin minte...

Numai bine!
#31622 (raspuns la: #31495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Zenmonk - de camyb1981 la: 14/12/2004 16:21:44
Da...Uneori...Nu cred...Da...Da...Da...Da...Da...Da...Da... Nu stiu daca ti-am raspuns la toate intrebarile, dar stiu ca am incercat multe; mai stiu ca nu am renuntat si inca mai cred ca se poate si altfel. Dar inca nu stiu cum. Sugerezi visul in locul realului... In ce fel ajuta asta? nu inseamna doar sa fugi, sa te ascunzi? O sa-mi spui ca nu stiu sigur care e realul. E adevarat, dar in momentul asta am un real, sau cel putin asta cred eu ca e real... Realitatea mea se raporteaza la mine si la ceea ce ma afecteaza in mod direct... Visul ar insemna sa ma mint in mod constient... Asta nu e o salvare, e o aminare a nemultumirilor; din punctul meu de vedere, salvarea ar fi sa ma impac cu mine, nu sa incerc sa pretind ca sint altcineva, asta m-ar elimina ca identitate...

Cred, nu stiu, cel putin asa vad eu lucrurile...

PS: in ce priveste visele de calugar... zilele trecute un prieten a incercat, in joaca, sa-mi ghicesca in carti de tarot; ce crezi ca am ales prima data, carte care urma sa le domine pe celelalte: pustnicul :))

Poate ca inca mi-e frica de oameni, desi nu ma vad decit in mijlocul lor...
#31624 (raspuns la: #31510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Despre nimic?... - de zenmonk la: 14/12/2004 19:40:52
Nimic nu este intamplator... Numai ca acest nimic (acest, sa-i spunem real asa cum il numesc multi)... se creaza tot in propriile noastre minti... Oare de ce ploua sau de ce ninge... ti s-a intampalt vre-odata sa te gandesti la o persoana si in clipa urmatoare sa sune telefonul... Totul... absolut totul exista deja in mintea noastra... numai ca de cele mai multe ori refuzam cu indaratnicie sa vedem... dincolo de noi dincolo de ceilalti... dincolo de dincolo... Totul este "inside". Ce inseamna acest "inside"? E greu de definit si nici un filozof nu cred ca a resit sa prinda esnta acestui EU interior... Spui de nenumarate ori pe zi "EU fac asta" sau "EU vreau asta" dar in general nimeni nu se gandeste ce inseamna acest EU... Visele noastre..., prietenii nostri..., suma secundelor ce ne-au facut sa ajungem in acel moment in care pronuntam prima data EU? Sau poate doar nimicul atat de evident si vanitos al unei fiinte umane in drumul catre moarte?...
#31646 (raspuns la: #31624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sint de acord ca nimic nu e intimplator... - de camyb1981 la: 15/12/2004 11:57:02
Dar cum e posibil sa ne cream fiecare acest univers propriu incluzind si pe altii in plan... Chiar daca ar fi posibil sa mi se intimple doar ce gindesc eu ca vreau sa mi se intimple, nu au si ei dreptul la acelasi lucru? Pina unde merge acest "inside"? Si daca nu e vorba de ceva fizic, palpabil, atunci cum poti trai efectiv din imagini? pentru ca in momentul in care devii constient de asta, ele nu reprezinta decit imagini; eu percep realitatea ca fiind si in afara vointei mele, ceea ce sugerezi tu nu mi se pare decit o evadare temporara, nu pot sa cred ca nu exista nimic dincolo de vointa proprie...
#31681 (raspuns la: #31646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
E greu - de (anonim) la: 30/03/2005 01:09:10
Parerea mea, este asa. Daca pleci din tara vei 'reusi' sa atingi ce iti doresti, dar sacrificiile pe care le vei face sint atit de mari incit te gindesti daca a meritat, in final.
Dar daca ar fi sa o iau de la capat, hmm, nu stiu, si am atins pt ce am plecat.
FlyBoy
Canada
#41174 (raspuns la: #24691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
De acord - de (anonim) la: 30/03/2005 01:24:45
Frumos spus si sint 100% de acord. Curios ca cineva a pus in cuvinte ceva ce e absolut adevarat. Bunicul tau a fost sau este un om f intelept...
#41176 (raspuns la: #24461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Pt. camyb1881 si Simeon Dascalul - de Paianjenul la: 23/04/2005 17:06:02
Printr-o nefericita coincidenta si eu, ca si voi, am apartinut multa vreme ca "membru" aceluiasi "club": al blazatilor... si lucrul care m-a infuriat intotdeauna cel mai mult a fost insistenta cu care optimistii ("normalii") incercau sa ma convinga ca trebuie sa-mi schimb felul de a gindi si a simti. Ceea ce n-au reusit niciodata sa-mi explice a fost cum anume se realizeaza aceasta! Spre deosebire de situatia voastra, a mea s-a ameliorat cit de cit in timp, datorita a trei elemente:

1. Am reusit sa emigrez in Australia unde, prestind o munca anume, remuneratia e mai decenta decit (prestind aceeasi munca) in Romania, deci dificultatile financiare si materiale nemaifiind in prezent o pricina de nemultumire.

2. Am obosit efectiv (pina la epuizare) sa ma mai lamentez, ajungind in final sa experimentez un soi de comfortabila apatie.

3. Am constatat ca unele trasaturi de caracter pozitive (printre care si o oarecare doza de inteligenta, generozitate materiala si simt al umorului) care ma definesc, imi fac prezenta agreabila si compania dorita... acest aspect dindu-mi un soi de sentiment al utilitatii, si deci, un soi de satisfactie.

4. Am reusit sa ma obisnuiesc sa iau viata asa cum vine, renuntind la orice fel de idealuri si iluzii (aceasta insemnind eliberare de stress inutil).

5. Ma bucur de o stare de sanatate mai mult decit satisfacatoare, am un loc de munca de care sint relativ multumit, o locuinta modesta dar in care ma simt bine, o masina modesta care ma duce fara probleme de la punctul A la B, instrumente muzicale cu care ma delectez in timpul liber si calculatorul care - prin conectia la internet - imi deschide perspectiva spre lume.

Atita imi este suficient pentru a fi multumit si... as dori sincer ca si in viata voastra lucrurile sa se schimbe in mai bine, macar atit cit s-au schimbat in viata mea... Daca asta se va intimpla, se va datora mai degraba trecerii timpului si eventual aparitiei unor circumstante favorabile, nu unor solutii anume (care poate nici nu exista...)...
#45123 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Multumesc, Paianjene :) - de camyb1981 la: 26/04/2005 09:23:00
Desi poate parea o concluzie superficiala si mercantila la spusele tale, s-ar parea ca imbunatatirea starii materiale, sau cel putin atingerea unei anumite stabilitati din acest punct de vedere elimina sau macar diminueaza multe dintre frustrarile ce decurg din aceasta inadaptare maladiva atit a mea cit si a lui Simeon (il rog sa ma contrazica daca sint deplasata afirmind asta si in numele lui:)

Sint intr-un moment in care astept o confirmare a ceva ce s-ar putea sa-mi schimbe viata in bine; daca se intimpla, o sa-ti dau de stire:)

Multumesc de mesaj, numai bine!
#45634 (raspuns la: #45123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
As fi vrut sa citesc continua - de pisica11 la: 07/09/2005 03:36:39
As fi vrut sa citesc continuarea la "povestea" asta.
Eram curioasa ce s-a intamplat pana la urma cu ea. (Camelia, adica). Sper din toata inima ca si-a gasit "iazul".

Daca stiti ceva noutati si nu va e lehamite, asterneti-le aici.
:)
#70189 (raspuns la: #45634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
S-au intimplat destul de multe:) - de camyb1981 la: 13/09/2005 14:44:35
Nu toate bune din pacate, dar supravietuiesc, exista urcusuri si coborisuri, ca intotdeauna, dar stii cum se spune "copacii mor in picioare" :) chiar daca nu toti oamenii sint oameni....

Numai bine!
#71809 (raspuns la: #70189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Spune-ne si noua despre cele - de pisica11 la: 15/09/2005 01:30:23
Spune-ne si noua despre cele ce s-au intamplat. De fapt ar trebui sa vorbesc numai in numele meu...
"Supravietuiesc" nu suna prea vesel.
Sper din tot sufletul ca sunt mai multe "bune" decat rele.
Ai vreme? Ai dispozitie? Povesteste-mi....

Numai bine si tie!
#72339 (raspuns la: #71809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pisica 11 - de camyb1981 la: 18/09/2005 18:27:49
Nu pot sa fiu nerecunocatoare destinului, mi s-au intimplat si lucruri bune, si rele, dar stii cum sintem, noi, oamenii, parca mereu avem doar memoria lucrurilor nefericite care ni s-au intimplat...

Tot ce pot sa spun e ca de fiecare data am si cistigat, am si pierdut din fiecare experienta pe care am trait-o, cred cu tarie ca exista un echilibru, nu unul perfect, dar exista o balanta care nu permite sa ti se intimple doar lucruri nefaste sau doar lucruri fericite; la urma urmei, asa e drept sa fie:)

Nu vreau sa te plictisesc cu detalii care probabil nu sint de mare insemnatate decit pentru mine, cum pentru fiecare orice lucru care ii influenteaza viata are o mai mare importanta decit cele care nu-l/o afecteaza.

Sint un pic mai linistita, mai matura (cel putin asa imi place sa cred), dar inca n-am ajuns sa pot avea incredere in oameni, cum ma incred in cineva, cum "imi da una peste ceafa"(la figurat, slava domnului:), de fiecare data inimaginabil mai ampla decit cea dinainte. Cu toate astea, n-am urit niciodata pe nimeni cu adevarat si cred ca exista si oameni care merita toata atentia, afectiunea si dedicatia; am avut si norocul sa cunosc citiva, nu multi, dar o mina de oameni care mi-au facut viata mai frumoasa si mai linistita.

Nu sint prea coerenta acum si vorbesc ca un batrin blazat si obosit de viata, nu asta era mesajul, dar sper ca ai reusit sa intelegi ceva din ce-am vrut sa spun, ca nu prea mi-a iesit cum trebuie:)
#73060 (raspuns la: #72339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ba ti-a reusit destul de bine - de pisica11 la: 20/09/2005 22:37:04
Ba ti-a reusit destul de bine, si am inteles. :)
Da, am si eu tendinta asta de a-mi aminti lucrurile mai putin placute in defavoarea celor placute, dar din fericire nu se intampla foarte des. desi, daca se intampla doar de 3 ori pe an, dar in situatii care sunt de importanta vitala, poti sa spui ca e la fel de rau daca ai face asta tot timpul. Dar, asa cum spui, exista un echilibru care lasa loc si pentru lucruri bune in vietile noastre.

Cat despre oameni, as minti daca te-as indemna puternic sa continui sa ai incredere in ei; mai degraba as spune cauta sa te increzi in instinctele proprii si sa crezi ca de multe ori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.

Si acuma sa revin un pic la motivul pentru care am scris aici la subiectul tau: cand am inceput sa citesc ce scrisesei tu despre un lucru care era "absolut nepoetic si necreativ: o zi din viata ta", am avut un puternic sentiment ca stiu exact despre ce vorbesti, desi nu am fost niciodata exact in situatia descrisa de tine. Probabil am fost intr-una similara din anumite puncte de vedere.
Cumva in adancul inimii speram, in timp ce citeam, ca in josul paginii o sa gasesc un comentariu total opus celui de la inceput, adus la fel de bine din condei, dar despre sentimente total diferite, de optimism si multumire si entuziasm.

Iti doresc tot binele din lume!
#73522 (raspuns la: #73060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Te inteleg... - de camyb1981 la: 26/09/2005 14:24:38
Chiar daca nu ai fost geografic, fizic etc in aceeasi situatie ca si mine, din punct de vedere metal perceptiile sint de multe ori aproape identice; ma tem ca m-am nascut (cel putin asta e senzatia, nu-mi amintesc sa fi fost vreodata altfel) cu un pesimism, sau cel putin scepticism de care n-am putut scapa pina in ziua de azi si cred ca nici n-o sa scap in veci! Ma bucur enorm de lucrurile bune care mi se intimpla, dar nu ma pot manifesta in toata puterea sentimentelor, pt ca pastrez mereu o frica, o nesiguranta ca acel bine va disparea;un bun prieten de-al meu imi spunea mereu ca sint o relativista incurabila si ca voi gasi intotdeauna loc de un mod diferit de perceptie, nu fac asta de dragul dezbaterii, ci pt ca simt intr-adevar o frica permanenta ca daca ma bucur prea mult de ceva o sa pierd in clipa urmatoare...
#74740 (raspuns la: #73522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pararea mea este ca aceasta s - de pisica11 la: 27/09/2005 01:07:17
Pararea mea este ca aceasta situatie nu e fara iesire. Cu putin efort si cu bune indrumari ai putea schimba acest fel de a vedea lucrurile, spre folosul tau si al celor de langa tine. E pacat, zic eu, sa nu te poti bucura la maxim de tot ce te inconjoara.
Tu crezi ca exista vreo solutie?
#74906 (raspuns la: #74740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rutina - de casyana la: 06/10/2005 13:05:41
eu,sincera sa fiu imi place rutina fiecarei zile pt ca asa sunt sigura ca tre´ sa incep sa muncesc in fiecare zi la aceeasi ora.a nu se intelege gresit:rutina nu este acelasi lucru cu monotonia.de monotonie incerc sa fug in fiecare zi.uneori sunt norocoasa si alte ori nu.serviciul o sa iti ramana servici si nu poti renunta la el pt ca o sa ramai fara puterea de a pune o paine pe masa.dar daca ai un orar fix,cand ajungi acasa poti face diferite lucrurii pt nu a intra in monotonie.diversifica-ti programul liber.intr-o zi poti citi,in alta poti sa iesi sa dai un tur de 30-45 de min(e foarte recomandat) in alta poti sa iesi cu prietenii sau foarte bine sa citesti si sa comentezi articolele de pe cafeneaua.com
iar sfarsitul saptamanii,macar cateva ore,cu familia,sau singura sau cu iubitul-acum depinde de fiecare.si poate cu un pic de noroc apare vre-un film interesant la televizor sau la cinema si atunci o sa vezi ca diversificandu-ti programul zilele nu ti se vor mai parea toate la fel...
#77076 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casyana - de camyb1981 la: 09/10/2005 18:05:33
Eu una nu suport nici macar rutina atunci cind mi se intimpla prea mult timp, simt mereu nevoia sa-mi scimb hainele, serviciul, iubitul (!?:) si tot asa... Daca nu reusesc nici una din cele de mai sus, ma apuca, draga ea, o depresie sora cu martea, de n-ai vazut si n-ai auzit... asa sint eu, ma plictisesc repede si sint greu de multumit, un film nou sau o partida de jogging nu ma ajuta, din pacate.Exista unele lucruri care ma ajuta, dar pe care nu le am si atunci vine starea de care povesteam mai sus...

Numai bine!
#77688 (raspuns la: #77076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...