-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Irina (partea a III-a)


de Stefan Doru Dancus la: 13/10/2009 13:56:16
rezumat: proza
taguri: Salonul 
voteaza:
- Iar citeşti?
- Nu, mamă, am ceva de scris.

Cel dintâi vorbi tatăl:
- O fo’ ieri Ionu-i Murgoaie pă la noi. Te-aşteaptă de tri ai. Fecioru-i mândru şî harnic şî la locu’ lui. Şî la mă-ta-i place. Aşteptăm până-i si de optişpe ai şi ti-i duce după el. Legile-aiestea nu-s bune de nemnic. Mă-ta o fo’ de cinşpe ai când am luat-o. Să nu te-aud că-mi întorci vorba, Erinucă...
Fata asculta înmărmurită, cu inima bucăţi, pierită la faţă. Erau la masă iar capul familiei considerase că era momentul să pună punct unor situaţii care-l incomodau.
- Bine zâce tată-to, ascultă-l că el şti mai bine cum îi lumea, interveni şi maică-sa.
Irina a privit-o contrariată, nu se aştepta să-şi dea şi ea consimţământul, şi atât de repede încât o lăsase cu răsuflarea tăiată.
A fugit afară şi a plâns pe treptele pridvorului, conştientă de sigurătatea în care trebuia să sufere; Doruţu n-ar fi intrat pentru nimic în lume în casa lor, mai ales pentru a discuta astfel de probleme.
La o vreme, maică-sa a ieşit şi s-a aşezat lângă ea:
- Nu zdera, Erinucă, nu zdera. Doruţu doamnei nu te-a lua niciodată, ascultă-ne şî sii cuminte. El trebe să margă la Bucureşti, tu îi rămâne aici cu ruşânea... Tu eşti ţărancă, nu te uita la domni...
- Di ce nu m-aţi lăsat la şcoală, di ce? ţipă fata. Amu n-ar mai si fo’ poveşti de-iestea. Meri pă lume, hai Ei, să-ţi faci zăstre, lua-o-ar dracu de zăstre!
N-a putut dormi deloc în noaptea aceea, iar dimineaţa i-a spus maică-sii să-i pună lapte în ulcior că merge la doamna. Bărbatul plecase devreme după fân în Picioru Perţii cu acelaşi Ionu-i Murgoaie şi femeia n-a obiectat, vocea fetei era poruncitoare, de om care ştie bine ce vrea.

Tăceam şi fumam.
- Atâta ştii? Să taci?
S-a ridicat, a întors discul ce se învârtea de câteva minute în gol şi mi-au plăcut la nebunie mişcările ei sigure, pline de un fel de răzbunare asupra problemei rămasă în aer, arogantă. Când devenisem atât de intimi? Când se maturizase Irina atât?
Gândeam: „...dar contactul acesta ar fi contactul cu multiplele valenţe ale culturii, prea multe gânduri, iar aici singura ei problemă ar fi căsătoria în timp ce...”
- Zî ceva, Doruţu, nu mă lăsa aşă!, rugă şi disperare în vocea ei.
Relatarea mă uimise, fata avea o memorie formidabilă, reţinuse din almanahul acela o droaie de neologisme pe care i le-am tot explicat pe parcurs, fără să observ transformările.
- Irina, te-apuci de învăţat şi dai examen la profesională.
- Ce să fac??? Eu îs ţărancă, Doruţu, nu mă pot aventura...
Înspăimântată. Am primit în faţă cuvântul „aventura”, pătruns clandestin printre vorbele ei.
- Ţi-e drag de Ion?
- Mă jur pe ce vrei tu, numa’ tu mi-eşti drag! Îi diferenţă mare între voi...
- Hai, mergem.
- Unde?
- La o prietnă de-a mea, o profesoară din sat.
- Mi-i ruşâne, Doruţu...
- Ţi-e ruşine cu omul pe care-l iubeşti? am apelat la veşnicul argument forte al bărbaţilor.
M-a urmat până la blocul de curând construit unde locuia profesoara.
- Doruţu, spune-mi cum să mă comport...
- Să taci, vorbesc eu, am zis şi-am sărutat-o pentru prima oară pe buze.
- Of, Doruţule, Doruţule, am auzit o şoaptă în timp ce urcam scările.
Ana Marton a scos o vişinată şi trei pahare, Irina a început să plângă, a devenit atentă doar în momentul în care a auzit că totul e rezolvat, „hai, Irina, ia şi tu un pahar”, „eu n-am băut niciodată”, „bine, bine”.
Mai târziu:
- Îs ameţâtă, Doruţu...
- Lasă că-ţi revii tu.
- Am 8.000 de lei la CEC, zăstrea me, or si de-ajuns pântru şcoală?
- Lasă că facem altfel, nu va trebui să plăteşti nimic, numai să înveţi.
- Îi mult, nu ştiu dacă oi putea.
- Am să-i scriu Danielei.
- Soră-ta?
- Da, te va ajuta să intri la şcoala unde e ea.
M-am oprit în faţa porţii.
- Duminică după-masă să vii pe la mine. Dacă sunt plecat, va fi sora mea, îţi va spune ea totul.
- Pleci? La Bucureşti?
- Cred că da. Nu dispera, mergi înainte.
- Când mai vii? O să-mi dai adresă? Voi merge la doamna să mi-o dea, dacă o să trimiţi adresă.
- Da, îţi voi trimite şi adresă, am răspuns în doi peri şi-am lăsat-o în drum, am intrat în curte.
A plecat încrâncenată împotriva mentalităţii părinţilor şi bârfelor de pe uliţe, jurând în sinea ei să înveţe şi să facă şcoală: „numa’ aşă-l merit, trebe să siu pă treapta lui intelectuală”. Dintr-o dată a simţit că tremură, şi-a dat seama de modul în care combina cuvinte cu totul necunoscute în urmă cu vreo săptămână, „cred că am într-adevăr o memorie extraordinară, aşă cum i-o spus Doruţu lu’ Ani”.
Mama ei n-a întrebat pe unde a umblat atâta vreme.

„Eu, Ştefan Doru Dăncuş, în vârstă de 21 de ani, cu strălucite perspective de viitor, cu 12 clase şi armata terminată, în deplinătatea facultăţilor mintale şi încrezător în ceea ce va urma, conştient de faptul că sunt un unicat al materiei, proprietar al speranţelor unor diverse Simone, Cecilii, Adriane, Petruţe etc., în timp ce tata, beat, repetă la nesfârşit „Ştii ce e ăla un apogeu?”, în timp ce în America se nasc nişte copii şi pe o stradă din Napoli răsună o împuşcătură,
declar
că iubesc fără rezerve o ciudată Irină, în timp ce prezentatoarea TV vorbeşte ceva despre hectare de grâu, în timp ce în America s-a născut deja un John ori o Mary, pe o stradă din Napoli a murit cineva şi tata mă întreabă ce înţeleg prin cuvântul „apogeu”.
Am închis caietul. A doua zi eram în tren spre Bucureşti.

Capitala nu m-a impresionat, chiar m-a dezamăgit. Zilele treceau plate, cenuşii, fără evenimente. După doi ani de muncă, renunţări şi căutări, obosit şi deziluzionat, am părăsit marele oraş fără remuşcări, chinuit numai de gândul că pierdusem atâta amar de vreme în zadar.

POSIBIL FINAL (I):

- Oh, bietul meu Făt Frumos, cât de mult ai suferit, a spus ea cu duioşie.
Am întâlnit-o într-un bar postrevoluţionar în care intrasem să-mi iau ţigări. În mijlocul uni grup de băieţi şi fete, înghesuiţi cu toţii în jurul unei mese joase, machiată şi îmbrăcată după ultima modă, am descoperit uluit o altă Irină. Clasica scenă cu pupături, prezentări şi scuze s-a petrecut ca şi cum aş fi trăit în altă lume. O plimbare scurtă. Poveşti spuse pe o bancă dintr-un parc. Amprentele nereuşitei mele în Bucureşti.
Şi ea:
- Oh, bietul meu Făt Frumos...
Am respins propunerea de-a merge cu ea la o petrecere, „aş rămâne cu tine, dar ştii, am promis şi promisiunea dată e datorie curată”.
Mă uitam cum se îndepărta, frumoasă şi sigură, urmărită de toate privirile. Întors în camera sordidă a căminului de nefamilişti în care locuiam, m-am întrebat trist unde am greşit în această poveste care nu mai era de folos nimănui.
Am mai întâlnit-o pe Irina, mereu grăbită, mereu invitându-mă la onomastici, petreceri, discoteci. Îi dădeam dreptate, era tânără, frumoasă, elegantă şi la urma urmei ce puteai pretinde de la o muncitoare textilistă care voia să se distreze, să-şi trăiască viaţa, nu să caute „nemurirea sufletului”? „Mi-eşti drag...”, asta a fost demult când era doar o ţărancă prostuţă, prostită de o iubire pe care n-a înţeles-o niciodată.

POSIBIL FINAL (II):
Irina a terminat până la urmă şcoala profesională şi s-a angajat la o întreprindere ca toate întreprinderile. Şi-a cumpărat haine frumoase, tot felul de podoabe şi parfumuri, a trimis o vreme şi bani părinţilor rămaşi în satul acela uitat de lume. A devenit în scurt timp o vedetă în oraşul în care trăia.
- Un suc, vă rog!
Lumea din cofetăria în care-mi beam cafeaua a tresărit, căutând punctul din care venea vocea aceea cristalină ca o apă de munte. N-am intervenit. Nu eram unul din bărbaţii fatali ai discotecilor. Aşa au trecut nişte ani. Şi iată:
- Mai pune-mi un pahar de vodcă.
- Da, scumpo, imediat.
- Diseară mă întâlnesc la „Turist” cu Sandu. Ce zici de el?
- M-da...
- E atât de tandru...
- Î-hâm...
Un râs alterat de alcool.
(Pauză. Cei doi fac sex).
- Merg la baie, Alex. Îmbracă-te şi dispari.
- OK, târfuliţă mică. Mâine?
- Da, dar sa vii cu Kentul, altfel nu.
Erau anii 1992-93, şomajul abia înflorea în România.

ADEVĂRATUL FINAL
Umblu aiurea pe străzile aproape pustii, mă gândesc la ce a fost, ce va fi. Prezentul n-are importanţă. (Ca în mai toate poveştile de acest fel, e noapte. Poetul cu durerile întregii planete în el, a scris; acum, obosit si trist, neras şi încercănat umblă de nebun prin urbe). Aş vrea să întâlnesc pe cineva cunoscut însă pe mine personajele nu m-au căutat niciodată, nici măcar în vis. Bag mâinile în buzunarele hanoracului, e cazul să mă întorc acasă, fac doi paşi - intersecţia se populează deodată, cineva duhneşte a hoit, nişte mogâldeţe zac pe trotuarul slab luminat, claxoane şi prostituate, un negru mă depăşeşte în fugă, se opreşte doar cât să-mi spună ceva de neînţeles şi să-mi indice cu mâna un panou luminos pe care pulsează cu litere multicolore numele meu – mă trezesc nespus de calm, îmi aprind o ţigară şi-mi torn în pahar restul de băutură.
Lângă mine Irina doarme îmbrăcată sumar, sânul ei stâng îmi atinge pieptul în ritmul respiraţiei. Întorc privirile spre geam şi vremea de-afară mă face să devin întunecat. Ploaia măruntă şi braţul meu întins în direcţia prizei. Simultan cu înroşirea spirelor radiatorului, camera se umple de muzică, magnetofonul e cuplat la acelaşi ştecher. Irina se întinde somnoroasă, o supără lumina deşi am adormit cu ea aprinsă. De mai multă vreme am devenit „Doru”, mă gândesc şi chiar acum ea mă întreabă, cu vocea modificată de somn:
- Cât e ora, Doru?
- Nu ştiu, ori e dimineaţă, ori e seară. Nu poţi şti, cu vremea asta. Culcă-te în continuare...
- Cât mai avem din concediu?
- N-am chef să-mi amintesc.
Cuvintele sună fantastic de singure.
Parcă ne-am afla la începutul facerii lumii.
Lângă pat, caietul cu povestea Irinei, deschis la pagina 48.
Îl închid.







comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


*** - de mazariche la: 13/10/2009 15:47:34
Le-am citit, toate trei partile. Undeva pe la mijloc gata sa renunt, am mai citit din astea in care emotiile sunt la nivel declarativ, fara ca personajele sa actioneze ca atare si fara ca autorul sa ma faca pe mine, cititor, sa le intuiesc. Personajul Irinei e destul de bine conturat, cel masculin mai mult decat schematic, as zice chiar dezarticulat.
Variantele de final mai invioreaza povestirea, fara sa aduca insa nimic surprinzator.
#490247 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) salut morosene, - de juli la: 13/10/2009 18:55:21
am citit toate partile, am vizualizat personajele... pare o fila de jurnal(?)este credibila. Si pentru ca ai scris pe alocuri in graiul morosenilor de pe Iza, si-s subiectiva... verde ca padurea vara pe Gutin (Gutai) :)

rolia
#490343 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
doru - de batranutragator la: 13/10/2009 19:52:16
bucuros sa te regasesc pe aici. ce mai zici, ce mai e nou pe la tine?
#490390 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cate tate - de Stefan Doru Dancus la: 14/10/2009 15:12:41
Tragatorule, tre sa meri la Muzeul Literaturii sa iei revista, ca nu mai am coraj sa o tremat la adresa data.
Cele bune,
Dancus
#490846 (raspuns la: #490390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
doru - de batranutragator la: 14/10/2009 15:36:07
of, din pacate adresa data nu mai e valabila.
o sa merg eu acolo sa iau revista.
#490868 (raspuns la: #490846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pai da - de Stefan Doru Dancus la: 15/10/2009 09:08:00
Tate-s vechi si noua tate - nu-i chiar un jurnal, mai degraba o succesiune de notatii, nici nuvela nu se poate numi. Cred eu. Dancus
#491300 (raspuns la: #490343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
fainuta istorie - de thebrightside la: 20/10/2009 16:25:20
minus finaluri desirate a caror oportunitatea n-o vaz.
adica ori ca fowles, alege cititoriul, ori nu mai pui variante...
zic si eu...
#492825 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...