Ai un foc?

Om, oameni = s. m. fiinţă bipedă care se lamentează. Am vrut să stabilesc clar acest aspect, ca să nu vină vreunul după, să-mi spună că n-a fost avertizat. Cred că e absolut inutil să detaliez afacerea cu lamentatul, te întreb doar atât: Ce face disperatul ăla mic şi plin de sânge, placentă şi alte substanţe de provenienţă intrauterină când e dat afară printre cracii mă-sii? Hm, ce face? Se lamentează, asta face. De aici în colo, dacă ai un pic de creier, poţi să pui singur lucrurile cap la cap.
M-a părăsit fix când m-am lăsat de fumat.
Trebuia să fi ştiut scârba că nu există pe lume suficienţi plasturi, mentosane şi mere care să mă potolească. Bineînţeles că ştia. A făcut-o dinadins. Şi-a zis, dacă tot câştig, de ce să nu joc la mijloc, că e joc dublu. Ce e mai tare decât o ţeapă sănătoasă? Două ţepe sănătoase. Şi a plecat.
Putea să plece într-o noapte, mai demult. Să mă trezesc dimineaţa, un oarecare bou insensibil şi să pipăi aşternuturile căutându-i trupul ca un orbete. S-o strig până mi se deschideau involuntar ochii. S-o caut ameţit prin baie, bucătărie, prin fiecare cameră în parte – scorpia! la început obişnuia să se ascundă de mine în locuri d-ăstea stupide, cum ar fi după maşina de spălat, să mă asculte cum deschideam aceleaşi uşi iar şi iar şi să râdă pe înfundate când o chemam întâi confuz, apoi perplex, apoi tăceam pur şi simplu; ieşea râzând în hohote, nici măcar un nenorocit d-ăla de bau nu zicea să fie jocul joc, mă lua în braţe, caracatiţa, în timp ce eu murmuram uşurat în părul care mirosea a nu ştiu ce, da’ mirosea fain, eşti o scorpie şi ei îi plăcea. S-o caut aşa ca tâmpitu’ până când mi-aş fi dat seama că s-a terminat cu v-aţi ascunselea, până când m-ar fi lovit absenţa lucrurilor ei din hol, din dulap, din baie, din mine. M-aş fi dus atunci la oglinda aia mare din hol şi mi-aş fi zis: Bă, tu eşti sigur c-a plecat de tot? Şi mi-aş fi răspuns: Da, bă, s-a dus dracu. Tot.
Putea să plece într-o seară. În timp ce ne mâncam ciorba, să se uite la mine în felul ăla în care se uită toate când îţi dau papucii (poftim, ia papucii) şi să-mi zică cu ciudă clişeul ăla nemuritor m-am săturat. Şi eu să pun botul şi să-i zic să stea liniştită, că doar nu-s mă-sa s-o oblig să mănânce tot din farfurie. Nu, n-ai înţeles, mă refer la noi. Referă-te. Stai niţel, nu te mai referi, adică? Adică relaţia asta nu mai merge, parcă suntem doi străini. N-am făcut sex de cinci săptămâni... În timpul asta mie mi-ar îngheţa ciorba în lingură şi m-aş schimba la faţă cu intermitenţe ca un semafor, pentru că eu ştiu foarte bine că nu sunt eu de vină că n-am făcut sex de cinci săptămâni. Că nu eu îi întorc curul ăla odios de cinci săptămâni, nu eu mă masturbez în somn, în timp ce dobitocul îşi aprinde ţigară după ţigară întrebând papagalul care a croncănit toată noaptea ca un apucat în balconul vecin, pentru că au uitat senilii de vizavi să-i dea stingerea aruncând pijamaua găurită peste colivie, deci întrebând papagalul care trăncăne ca disperatul la imaginea lui din oglindă: auzi, tu ce înţelegi din asta? Nu eu. În timpul ăsta, ea ar fi continuat cu creditele pe care le-am făcut înainte ca noi să fim împreună, cu maică-mea care o tot fute la cap ea când îşi găseşte de muncă, adică ce o interesează pe maică-mea când şi cât munceşte ea, ca ce chestie şi alte faze care, pe bune, chiar nu mai prezintă nici un fel de relevanţă pentru mine. Eu sunt doar un semafor defect, dar suficient de perspicace ca să pricep că ciorba mea e compromisă. Putea, nu? Să-mi dea şi ea papucii ca orice femeie normală, în timp ce fumam.
Putea să-mi dea un sms într-o zi la 14:29 fix în care să scrie clar: Nu te mai iubesc. O să vină taică-miu să-mi ia hainele. Nu îmi pare rău deloc, eşti un mojic egoist şi curvar. Să te ia dracu!!! (dacă te gândeşti să faci ceva vreunui lucru de-al meu, gândeşte-te că nu poţi dormi în Solenza în fiecare seară) Adio.
Adică nu era nicio inginerie. Adică na, rahaturile ăsta sunt anti-simple, n-au cum să nu fie complicate, da’ totuşi, putea să aibă răbdare să ies din sevraj. Putea. Ştia foarte bine cât de greu mi-a fost şi mai ales, mai ales că m-am lăsat în primul rând pentru ea. Când o vedeam sub mine cum se întorcea capul când vroiam s-o sărut şi o întrebam ce-are şi zicea puţi groaznic de la ţigări, pupă-mă pe gât, îmi murea instantaneu, jur. Pentru ea.
Cred că am mâncat un camion de mere în trei săptâmâni de când plecat, mi se întoarce stomacul pe dos numa’ când le văd în supermarket. N-o să mai mănânc mere toată viaţa. Nici măcar periuţa de dinţi n-a venit să şi-o ia, cu ce pizda măsii se spală pe dinţi? Mă-sa cică ea nu se bagă, că sunt treburile noastre. Oare ce se gândea când vedea pe ecranul mobilului 37 de apeluri nepreluate? Bă da’ disperat eşti! Fumează şi tu o ţigară şi relaxează-te. Grasa de la chioşcu’ de la parter a râs la mine cu toată dantura când i-am cerut să-mi dea toate mentosanele care le are. A pus baxul în geam şi s-a ridicat pe vârfuri s-o văd când mi-a zis: mai bine luaţi de la angro, ieşiţi mai ieftin.
Stăm amândoi în cada din care s-a scurs toată apa. Eu în curul gol, el în ţipla transparentă. Mi-a îngheţat curu’ holbându-mă la pachet. Îl despoi de folie şi scot o ţigară.
O ţeapă, două ţepe, cine dracu’ mai stă să numere? Ai un foc?