Prin timpuri de demult apuse,
Ziditi in taina turnului de fildes
Privim la zbaterea-n fereastre
A celor ce-si doreau sa scape.

Nu stiu de ce am ales aceste versuri proaste pentru inceput dar cand si cand imi aduc aminte de « frumusetea pietrei slefuite si lustruite cu rabdare si migala timp de generatii intregi » si aici este vorba de neuitatul « Joc cu margele de sticla » a lui Herman Hesse. La fel de bine imi aduc aminte si de indemnul neuitatului « scrieti orice, numai scrieti » (spre rusinea mea simt ca parca ma lasa memoria si puterile) si de stalpnicul Junimii cu a lui « Teorie a formelor fara fond » (Unde esti copilarie cu-ale tale ore (note) dulci ?). Chiar daca imi stau pe varful limbii munti de sageti si mi-s bratele pline de trandafiri inspinati imi aduc aminte de unicul precept potrivit acestei situatii : « Aceasta este porunca mea : sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit Eu. » Batranul Pitis spune intr-un tril de colibri : ‘nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc’.
Oamenii ma intreaba : ce urmeaza dupa moarte ? iar eu le raspund tot cu o intrebare : ce se intampla inainte de moarte ? Pentru a putea schimba lumea este de ajuns sa poti schimba un singur om asa spune stravechea intelepciune chineza. Deci vreau sa va provoc la schimbare, la competitie. Putem inchega un proiect comun ? Putem face ceva pentru noi, romanii? Putem deschide sesiunea de lucru cu idei de afaceri, prosperitate, credinta, patriotism (sincer si dezinseresat) ? Putem porni la drum cu urmatorul motto : « Si El a raspuns : Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga ».
Fie ca « pietrele » noastre sa creasca un turn al demnitatii si nu un Turn Babel al Obrazniciei si impertinentei.
Fie ca aceste nestemate sa reprezinte puterea si taria noastra « V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri ; dar indrazniti, EU am biruit lumea » (Ioan 16 :33)