-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poveste cu urşi de foc, ţigani si carabine


de Maximilian Serban la: 31/10/2009 13:57:56
modificat la: 31/10/2009 13:59:38 arata originalul
rezumat: text de sambata dimineata
taguri: Salonul 
voteaza:
Cel mic sari in ceafa ursului si-l prinse de urechi. Ursul scoase ghearele si le infipse in pamant pană la rădacini, se incordă şi explodă ca o sageată. Viteza lui culca arborii la pămant, aerul fierbea imprejur iar urletul său, pădurarii spun ca-l pot auzi din partea cealaltă a muntelui. Avea plete roşii si ochii tot aşa, pădurarii spuneau ca-i o bilă de foc. Cand il auziră prima oară, in noaptea de dinaintea echinocţiului, barbaţii se intalniră degrabă la fantana lui Ceh. Unii aveau carabinele dupa ei, altii ascutiseră topoarele. Copii intrebau ce se aude, iar femeile spuneau ca e pădurea. Nimeni nu dormea, nici macar ţiganii. Şamanul lor, unul inalt si gros cât puietul de cireş, cu ochi galbeni si dinţi de panteră le spuse: morţii cheamă pe ai lor, vom dormi la răsărit.

La fantană, oamenii erau nelinistiti. Vremea nu spalase incă sangele de pe poteci, nici vântul nu imprastiase urmele copitelor . Vaduvele plângeau inca barbatii lor, de cand hoardele de la apus işi tociseră săbiile in trupurile celor patruzeci si patru de razboinici ai satului. Dintre acestia numai Pim, coşarul, traise sa-şi mai vadă neamurile. Nici sagetile, nici gloanţele nu-l putură doborâ, si numai el ucise cu pumnalul peste o suta de călăreţi, cu tot cu locotenentul lor. Bătranii pe care şansa-i cruţase povesteau copiilor faptele eroice ale lui Pim. Unii erau de parere ca spiritul străbunilor il posedase, iar el nici nu-si aminteste ce a facut, iar altii credeau ca insuşi Ceh se pogorase asupra lui, fermecându-i pumnalul, sa intre-n carnea duşmanilor mai uşor ca in berbeci, şi pieptul, să nu-l strapungă nici un metal. Si intradevar, cand il gasiseră, trupul ii era plin de aşchii, abia daca un strop de viată mai curgea in dânsul, dar nici urma de metal.

Nu e de mirare, deci, ca atunci cand Pim se hotărâ sa graiască, multimea amuţi. Padurea urlă din nou. Barbatii nu erau razboinici, dar erau barbati, cu brate mari si vene pleznind, puteau căra un stejar intreg cu spinarea, dar nu aveau disciplină miliatră si erau saraci in vitejie. Manuiau toporul mai bine ca barbarii dar nu-l puteau infige in căpăţâna dusmanului. Doborau pasarile din vazduhuri, dar nu puteau nimeri fruntea de om. In lupta, li se inmuiau picioarele si nu puteau ucide. Astfel că, atunci cand Pim le ceru compania, nici unul nu inaintă. Nici unul nu ridica barbia sa zică, eu vin cu tine, domnule capitan, carabina mea e a dumneavoastra, o, domnule capitan. Numai liniştea se aşternu din nou. Iar pe cand deznadejdea incepu sa se strecoare in sufletul coşarului, cineva grăi. Barbatii se intoarsera mirati. Lumea cunostea limba lor stalcită.

Erau patru ţigani. Ochii lor verzi, de vampir, luceau. Nimeni nu mai vazuse niciodata tigani inarmati. Nici nu se stia ca ar putea sa lupte. Erau slabanogi, armele lor erau ciudate, lunguiete si vopsite cu rostopască. Purtau o armura usoară din piele de bivol. Un soldat profesionit ar fi ras la vederea unei asemena adunaturi. Dar ceea ce era mai putin stiut, statura inspaimantatoare ce le lipsea tiganilor era compensată de incantaţiile şamanului . Pielea de bivol era impenetrabilă, iar armele lor se inroseau cand le roteau si scoteau fum ca la frigare cand treceau prin burţile bieţilor duşmani. Intrebară de capitan. Cand Pim se arată in faţa lor, ţiganii ramasera muţi. Se uitara in jur o clipa, apoi unii la alţii. Unul dintre ei scoase o bucata de lemn si i-o inmână coşarului. Era in limba veche, dar vitejia cunoaste o singura limbă, asa ca Pim le spuse: capetenia voastra mi v-a oferit. V-ati sarutat copii? Nu, au raspuns tiganii, noi nu avem copii. V-aţi sarutat fraţii? Nu, au raspuns ţiganii, noi nu avem fraţi. Dar mamele, vi le-ati sărutat, intreba Pim din nou? Nici mamele, au raspuns ţiganii, noi nu avem mame. Foarte bine, urmă coşarul, atunci să mergem. Si, in noaptea ceea de dinaintea echinocţiului, pe cand vuietul păduri strângea pielea oamenilor, cei cinci se topiră in beznă.

*

Cel mic sări in ceafa ursului şi-l prinse de urechi. Sageţiile vajaiau pe langa el. In spate, copitele rupeau pamantul in doua. Ursul fugea iar blana lungă si roscată flutura in vand ca o flacară in timp ce ochii lui precum carbunii incinsi ardeau copacii din cale. Intrară in pădure, acolo unde soarele nu-si intinde lumina, unde tavanul de crengi apasa sufletele celor slabi de inger, unde viteza cailor nu face cat doua parale. Pim avea mainile infipte in blana urlsului si-l tinea cat de strans cu putintă. O clipa de neatentie si trupul sau ar fi fost azvarlit in truchiurile copacilor iar oasele i-ar fi fost frante ca niste vreascuri.

Calaretii venisera din nou. De data aceasta, insusi Gomm Basma, generalul-dumnezeu al hoardelor apusene conducea vâltoarea. Primii cazură cei care nu puteau fugii. Barbatii, vazandu-si parinţii seceraţi, imediat ce pusera mana pe arme, dar omul in inima caruia spaima şade, numai de spaima aude si mâna lui e slaba. Calaretii veneau din toate partile, al treilea contingent nici nu coborase dealurile sudice. Asteptau pe coamă si isi linişteau caii. Pim se sui pe fantană. Acolo, soarele ii refleca armura. Il facea invizibil. Astepta sa se stranga mai multi in jur, apoi sari ca un paianjen. Infipse pumnalul in crestetul unui ofiter si lovi cu o piatra in fruntea altuia. Incercă sa ridice sabia ofiterului dar era mai grea decat el. Scoase al doilea pumnal si o rupse la fuga inspre calareti. Intră intre danţii si-ncepu sa ii loveasca in calcaie. Asa il invatasera ţiganii. Duşmanii care urlă de durere sunt mai buni decat duşmanii morţi. Baiatul rotea pumnalul, călăretii cădeau, dar erau mulţi, si mulţi mai veneau incă, iar pe ultimul razboinic nici macar zeii nu-l mai privesc, caci fară fratii lui, el este mort deja.

Dar pe cand Pim se pregatea sa-si dea si ultima suflare, pădurea se deschise. Bila de foc se apropia cu viteza neobisnuită. Caii nechezau inspăimantati. Atunci când il găsira, Pim si cu tiganii, ursul murea. Urletul lui cumplit ce speriase oamenii era urlet de moarte, caci mai rosie ca blana , numai sângele-i era. Pim isi baga atunci pumnalul in teaca si unul dintre ţigani se aseză langa urs. Incepu să il mangaie. Tu esti tata, il intrebă, dar ursul nu raspunse. Atunci a zis Pim catre ţigani, vă duceti degrabă dupa şaman, mi-e teama ca Ceh nu-şi intoarce privirea către bestii. Şi s-au dus ţiganii.
Pim sari in ceafa ursului si il prinse de urechi. Vazand asta, Gomm Basma socoti ca bestia e numai buna pentru amuzament si poruncii sa fie capturată. Sa fie si baiatul viu, le spuse. O sa-l fac eu barbat, mârâi generalul. Potera pleca imediat si disparu in padure dupa urs. De atunci nimeni nu ii mai vazu.

Toate astea le povestesc batranii celor mici, si pe scoarta copacilor stau scrise, dar nimeni nu-si mai aminteste cine le-a scris sau cand. Dar in toată intinderea nu vei găsi suflet care să nu fi auzit de Pim si de cei patru tigani. Daca ai vreme sa-i asculţi pe oamenii acestia, or sa iti povestească cum, in timp ce Gomm Basma isi adapa calul in sangele celor trecuţi, veniră din jos patru razboinici cu sulite vrajite si unul calare pe-o bestie de foc. De atunci, nu s-a mai auzit de hoardele apusene. Se spune ca insusi Gomm Basma ar fi cazut in luptă, dar nu se cunoaste vreun mormânt in care s-ar odihni. Acum, singurul mormant din sat este al lui Pim, cel mai brav si drept rege cunoscut. Acolo se intalnesc de obicei copii si isi spun poveşti, pană apune soarele.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


hei - de lafemme la: 31/10/2009 15:05:14
ce surpriza! placuta as zice. nu vredeam ca te pasioneaza asa ceva.

mie mi-a placut.. pentru ca de obicei ma prind povestile de gen. foarte fain intretinuta atmosfera de magic si suspans.

bvos mai
#495413 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maximilian Serban - de cher la: 31/10/2009 19:51:07
E scris intr-un stil captivant, cu talent dar pare redarea unui act istoric si cred ca ar fi mai interesant daca te-ai axa chiar pe un eveniment real si l-ai povesti in stilul tau... Povestea se minimalizeaza prin faptul ca este doar o poveste.
Dar este parerea mea...
#495463 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Povestea se minimalizeaza prin faptul ca este doar o poveste. - de Maximilian Serban la: 31/10/2009 20:09:26
cum adica?
#495468 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
max - de adina.petre la: 01/11/2009 11:19:09
E frumos ce spui tu aici, dar parca mai trebuie prelucrata putin, sa iasa si mai bine. Are iz de legenda urbana, dar parca e inchegata prea firav, nu se leaga pe alocuri. Insa ideea, de placut, imi place. :)
#495559 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maximilian Serban - de cher la: 01/11/2009 13:11:17
Poate am spus o prostie dar eu consider legendele superioare povestilor desi necesita acelasi consum de efort pentru un autor.
O poveste inventata ca o legenda, cu tmpul, imprumuta din realitatea actului,devine punctul tau de vedere sau in cazul cand povestea este foarte reusita devine un punct de vedere mai general, o legenda.
Eu am cautat sa vad daca exista cineva cu aceste nume pe internet si am fost dezamagita cand am constata ca toate sunt inventate.
Dar ti-am spus, e punctul meu de vedere care poate este gresit.
#495574 (raspuns la: #495468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...