Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

"Mana-ntinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana!"


de Intruder la: 10/11/2009 13:45:46
rezumat: Gheorghe Dinica, in memoriam
taguri: Gheorghe Dinica Salonul 
voteaza:
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


:( - de Cerulsarat la: 10/11/2009 13:59:10
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...A fost un mare actor...
#498413 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:( - de Apoll la: 10/11/2009 14:22:13
Dumnezeu sa-l ierte! A mai plecat un actor Mare.
#498429 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hai ca - de tuxedo la: 10/11/2009 14:22:14
nu vazusem subiectul postat de tine intruz...
#498430 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de amari la: 10/11/2009 16:00:11

Sa-i fie tarana usoara!
#498505 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"n-am luat totul de la viata si nu i-am dat cit as fi vrut" - de modigliani la: 10/11/2009 16:59:05 Modificat la: 10/11/2009 17:01:38







#498517 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 10/11/2009 17:45:54
:(
#498526 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Yuki la: 10/11/2009 20:11:52
cred ca prima oara l-am vazut pe G. Dinica in 'Felix si Otilia', in rolul lui Stanica. Multa vreme l-am asocita cu personajul asta, il intruchipase atat de bine ca mintea mea refuza sa-l accepte si in altceva. Apoi l-am vazut live, la Teatrul National in ' Take, Ianke si Cadir'si la sfarsit nu ma mai induram sa plec din sala. Turcu' plateste!.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
#498554 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
addenda 1 - de Intruder la: 11/11/2009 21:15:08
Anul trecut, apărea ultima carte despre maestrul Dinică. În "Un actor pentru eternitate - Gheorghe Dinică", scrisă de Mia Pădurean, marele actor vorbeşte despre copilăria marcată de divorţul părinţilor, adolescenţa în care a mâncat film pe pâine şi întâlnirea providenţială cu Gabriela (foto), femeia vieţii sale.


"În familie mi se spunea Gigi. Colegii şi prietenii îmi spuneau Gheorghe, doar Ştefan Iordache, Marin Moraru şi Radu Beligan îmi spun Gigi. Gabi (n.n. - soţia) îmi spune Gheorghe", mărturisea maestrul.

Copilăria i-a fost marcată de divorţul părinţilor. "Am avut o copilărie foarte amestecată. Asta pentru că familia mea s-a destrămat. N-am avut familie, şi atunci totul se împrăştia. Perioada era tulbure şi căutam fiecare să răzbatem. Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decât de familie, dar sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani."

Despre băieţii din Giuleşti, cartierul în care s-a născut, spunea: "Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învăţat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mai mică. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului... Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit momentul".

În bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944, casa bunicilor din Bucureşti a fost făcută una cu pământul. A crezut că bunicii i-au murit sub bombe. Cu ajutorul prietenilor, şi-a regăsit rudele care, la rându-le, îl credeau pierdut pentru totdeauna: "Viaţa după război era foarte întortocheată, totuşi mi-am regăsit rudele. Când eram elev, mergeam în comuna Cochineşti de lângă Stolnici, judeţul Argeş, unde s-a născut tatăl meu. Datorită fraţilor şi sorei tatălui meu, am avut vacanţe extraordinare. Când mergeam la ei, mă primeau foarte frumos, cu o mare bucurie. Eram singurul băiat din neamul Dinică, asta îi cucerea".

A descoperit filmul american la cinematografele de pe Calea Griviţei, unde mergea să-i vadă pe Charlie Chaplin, John Wayne, James Stewart şi Cary Grant. "Când eram copil şi vedeam filme americane mi s-a creat apetitul. Pentru istoria filmului american am avut tot respectul. Humphrey Bogart a fost idolul meu din tinereţe... M-au influenţat foarte mult filmele care rulau nonstop, cum s-ar zice mâncam film cu pâine."

Pentru maestrul Dinică, "scena este ceva senzaţional - seara ai spectacol, în ziua aceea ceva din tine îţi spune să te menajezi, să te dedici cu toată fiinţa. De fapt, scena este sacră... Viaţa în teatru este oarecum inexplicabilă, dar nu este inexplicabilă pentru că o avem în sângele nostru. Este o calitate de interpretare, de trăire. La un moment dat este ca o intoxicaţie... Este normal să treci cu uşurinţă de la un rol la altul, să simţi că viaţa pe stradă e una şi când ajungi în teatru, unde trebuie să te implici absolut, ca să serveşti momentul acela, uiţi problemele personale. Cine nu are capacitatea asta, nu are ce căuta pe scenă".
#498940 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
addenda 2 - de Intruder la: 11/11/2009 21:16:02
ŞUETA, O ELIBERARE
Iar şuetele cu actorii, în vremurile comuniste, erau o eliberare: "Noi ne întâlneam şi ne făceam viaţa noastră în diferite locuri din Bucureşti. Aveam cafenelele şi restaurantele noastre preferate: Capşa, Nestor, Cina, la tot felul de restaurante cu preţuri destul de ieftine.

Escapadele noastre permanente erau în limitele timpului liber, pentru că meseria noastră cere să te duci la repetiţii, spectacole. Şueta era o eliberare, o uşurare, o relaxare, un fel de boemie. De fapt aceste întâlniri nu erau pentru a bea, se făcea filosofie, schimb de idei, dansam, spuneam glume. Plecam la Sinaia unde aveam vila Artelor. Mari filozofi ne invitau la masă, ne arătau faţa lumii prin mai multe unghiuri. Am intrat într-o lume care ne îmbogăţea".

I-au plăcut rolurile negative. "În cariera mea am avut foarte multe roluri preferate, dacă am început cu Shakespeare, J.B. Priestley, Agostino Cuzani, Caragiale... În meseria noastră sunt importante repertoriul, scenariul, regizorii. Fiecare rol l-am îndrăgit în felul lui, dar rolurile negative au fost pasiunea mea." În film, "am jucat numai roluri de derbedei, de escroci..., cum spuneau bătrânii mei profesori, este o mare calitate să te transpui în tot fel şi fel de lichele".

Pe Gabriela, femeia vieţii sale, a întâlnit-o din întâmplare, "după o perioadă lungă de celibatar. Aveam 60 de ani, până la acea vârstă am cunoscut tot ceea ce se poate cunoaşte. Am avut bucuriile meseriei şi ale vieţii. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viaţa mea boemă, am simţit nevoia să mă aşez. Cunoscând-o pe Gabi simţeam dorinţa de a o rupe cu prea multă libertate şi că este cazul să mă gândesc la o relaţie serioasă". S-au căsătorit la 2 februarie 1996.

Despre ziua nunţii şi ipostaza de mire povestea: "Mă întrebam ce rol joc eu aici. Mi-am dat seama că era un rol foarte important, eram în rolul principal pe care nu-l jucasem până atunci. Ştiam multe de la alţii despre căsnicie, la mulţi nu a reuşit, dar în căsnicia noastră de oameni maturi era ceva deosebit... De obicei căsătoriile la 60 de ani implică venirea fiecăruia cu experienţa lui. Nu mai eşti un tânăr care să-ţi pierzi minţile. Indiferent de vârstă, căsătoriile trebuie să se bazeze pe prietenie şi bună înţelegere.

Cred că am făcut bine că m-am însurat. Puteam să mă căsătoresc de mult, dar n-am făcut-o, este vorba de destin. Aveam 60 de ani, un tânăr matur, dornic de căsnicie. Îmi făcusem de cap destul. Boemia mă plictisea şi am zis gata, trebuie să mă însor. Gabi mi-a organizat dezordinea din viaţa mea".

sursa: jurnalul.ro
#498943 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...