Loveşte, da’ cu stimă!

Prin luna mai, anul curent, Alex Ştefănescu primea zilnic 7-8 kilograme de cărţi la redacţia „României literare”. Acolo avea şi o bibliotecă „cu cărţi proaste”.
El era plictisit de ceea ce primea, astfel că declara „Evenimentului zilei”: „Unele însă sunt cu adevărat proaste”.
În plus, făcea apel la scriitorii pe care i-a catalogat „rataţi”: „Mi-aş dori chiar ca ei să mi se asocieze, detaşându-se de ceea ce au scris şi trecând de aceeaşi parte a baricadei ca mine, dintr-un devotament sincer faţă de literatură”. El îi „stima” pe cei prinşi la insectarul său. „Cum te poţi rata ca scriitor”, e, de fapt, o bătaie bonomă pe umeri.
Mai spunea atunci şi că Ion Caramitru s-a oferit să facă un recital din versuri proaste, acompaniat de Johnny Răducanu. Mă îndoiesc sincer de faptul că cei doi îi vor cânta în strună, cum îi cânta dânsul lui A. Păunescu. Mai ales că, în timp ce mă făcea „ratat” în cartea aceea, eu primeam Premiul Uniunii Scriitorilor din care cu onoare face şi dânsul parte.
Deh, rataţii…, ei între ei se laudă şi se premiază. Deşi chiar şi treaba asta depinde de tot felul de chestii Târzii.