Un an în slujba semenilor mei

Un an în slujba semenilor mei

Integrare în societate-factor de progres

Unul dintre lucrurile pe care le-aş face cu placere pentru a-i ajuta pe semenii mei ar fi să lucrez ca şi consilier în problemele de comunicare, integrare a etniei rrome în comunitatea în care trăiesc.
În comunitatea din care vin eu, oraşul Sovata, judeţul Mureş o zonă frumoasă şi pitorească, situată undeva în inima ţării, majoritatea locuitorilor e formată din: 70% maghiari, 5% rromi şi restul români.
Numărul membrilor etniei rrome este de 500-600 persoane. Majoritatea sunt foarte săraci, fără locuri de muncă, bazându-se doar pe ajutorul social primit din partea primăriei, ajutor pe care nu întodeauna îl folosesc cu chibzuinţă.
De a lungul timpului rromii au cunoscut prigoana, au fost lipsiţi de drepturi, li
s-au luat casele, aurul, agoniseala, au fost transformaţi în sclavi, umiliţi şi marginalizaţi, supuşi chiar unei politici de extreminare îm perioada celui de al doilea război mondial.
În anumite zone, exceptând genocidul lucrurile nu stau cu nimic mai bine ca în urmă cu decenii.
Mentalitatea greşită a societaţii în ceea ce îşi priveşte(pe rromi), indiferenţa şi lipsa de comunicare, ideea preconcepută că a fi rrom înseamnă să nu munceşti, să furi sau să cerşeşti, nu face decât să-i îndepărteze şi mai mult de restul comunitaţii, îngreunând posibilitate de integrare într-o societate civilizată.
În calitate de consilier în probleme de comunicare, aş încerca să asigur o mai bună comunicare între ei şi majoritari, o cunoaştere, o scoatere la iveală a obiceiurilor, tradiţiilor, spiritualitaţilor lor, pentru a nu se mai simţi marginalizaţi.
Sunt conştient de faptul că în realizarea intenţiilor mele de a contribui la îmbunătăţirea vieţii acestei etnii, aş întâmpina o mulţime de obstacole, chiar şi în stabilirea unor punţi de comunicare cu rromii sau găsirea unor modalităţi de a le câştiga încrederea; reticenţe fireşti care îşi găsesc explicaţia în dezamăgirile încercate de rromi după atâtea false promisiuni făcute în perioade preelectorale.
Convins de nedreptatea cu care sunt trataţi aş lupta să conving majoritatea, prin exemple concrete, că etnia rromă nu poate fi catalogată astfel în totalitate numai fiindcă că unii reprezentanţi ai ei au un comportament necivilizaţi. Aş încerca să schimb aceste idei începând cu cei de vârsta mea, bazându-mă pe faptul că cei tineri sunt mai puţin conservatori, mai receptivi, mai deschişi la progres.
Etnia rromă are nevoie de programe foarte bune puse la punct, programe de integrare socială, de încadrare îm diferite sectoare de activitate de dezvoltare socială, culturală şi de acordarea unor facilitaţi.
Sunt necesare programe foarte bune în ceea ce priveşte controlul natalitaţii fară ca ei să se simta lezaţi. Păstrându-şi tradiţiile ei trebui să înţeleagă să-şi aducă vârsta căsătoriei la limitele legale, să aibă un număr rezonabil de copii pe care
să-i poată creşte fără a-i abandona în spitale, centre de plasament sau pe-o bancă într-un parc. Tentativa de schimbare trebuie să pornească de la educaţie, de la înţelegerea faptului că învăţătura le dă putere, demnitate, posibilităţi nelimitate, nu doar alocaţia de copii.
Eforturi ar trebui făcute şi din partea etniei rrome, a reprezentanţilor ei, care ar trebui să arate mai multă grijă, atenţie faţă de problemele propriei etnii, ajutându-i concret, nu doar prin vorbe sau discursuri electorale, având în vedere că unii au mari posibilitaţi materiale. Astfel împreună ar trebui să realizăm o îmbunătăţire a situaţiei lor, o creştere a nivelului de trai şi, în special, schimbarea mentalitaţii.
Cred că trebuie să li-se ofere o şansă pentru a demonstra că sunt capabili să se integreze în societate, având, protecţie, drepturi egale cu toţi ceilalţi, dar şi îndatoriri.