-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Intalnire intre oameni...


de chelucupar la: 22/11/2009 16:13:35
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Mama a murit singură noaptea. Cred că era ora 1 sau 2 când a făcut un atac de cord şi şi-a dat duhul. Lângă ea tata dormea, sforăind din greu. În camera cealaltă dormeam eu, fără să sforăi, dar visând la te miri ce năzbâtie. Ea în schimb a murit singură, având poate salvarea la câţiva paşi dar nefiind în stare să ajungă la ea. Poate nu a vrut să se salveze. Poate de fapt era fericită murind, fericită să scape dintr-o viaţă frumoasă, fericită să scape de nişte oameni care o iubeau, dar care uneori o credeau mult prea neînsemnată. N-am de unde şti. Nu a ţipat, nu s-a zbătut, nu a încercat să-l trezească pe tata, doar a stat acolo în pat şi a închis ochii cu graţie, ieşind din viaţă în anonimat, fără a deranja pe nimeni.

Dacă stau bine şi mă gândesc acum cred că exact de aceea a murit aşa. Nu a vrut să deranjeze. Tata dormea, eu dormeam, era noapte şi nu se auzea nici pas, ea a crezut că e doar un junghi care o să-i treacă, şi aia a fost. S-a dus. Fără explicaţii, fără cuvinte mari sau comentarii de prisos.

Am găsit-o acolo în pat de dimineaţă, îngheţată într-o nemişcare bizară, liniştită, cu ochii închişi, cu buzele vineţii, cu mâinile fleaşcă întinse de-a lungul corpului, cu o privire fixă aţintită în tavan.

Ne-a luat mult mie şi tatei până să ne dezmeticim şi să înţelegem exact ce s-a întâmplat. Am stat lângă patul ei, am privit-o, am încercat să pricepem de ce nu se scoală, de ce nu zice ceva.

-Oare doarmne?

Era o întrebare stupidă, îmi dau seama acum, însa atunci nu ne puteam imagina altceva. Să-i fi fost rău? Asta era clar. Însă atât de rău încât să nu mai mişte?

Cu greu ne-am hotărât să sunăm la salvare. Tot speram noi aşa că de fapt se preface şi că în curând se va ridica, va merge la bucătărie şi se va apuca să facă micul dejun. Nu a fost aşa. A rămas acolo nemişcată, privind fix, aşteptând parcă ceva din partea noastră.

Când au venit paramedicii au bătut la uşă, dar dinăuntru nu a venit nici un răspuns.

Au bătut iar, aşteptând să le deschidă cineva. Abia peste vreo 3 minute m-am dezmeticit şi m-am ridicat cu greu din fotoliu. Am deschis usa, i-am poftit înăuntru, am mers în spatele lor spre sufragerie cumva temător, începând cu greu să intuiesc ceea ce avea să urmeze. În faţă mea mergeau doi domni înalţi, solizi, ducând în mână fiecare câte o geanta roşie, plină cu instrumente.

Au intrat în sufragerie, s-au uitat la mama, i-au cautat pulsul, au mai privit-o cateva clipe dupa care s-au întors spre noi miraţi şi ne-au zis pe un ton banal, aproape consternaţi de stupizenia noastră.

-Doamna e moartă. Pentru ce aţi mai sunat?

Nu le venea să creadă că noi, în credulitatea noastră, în obişnuinţa şi comoditatea noastră, nu ne-am dat seama că gata, aia a fost, mama nu mai era printre noi.

-Cum să fie moartă? Păi aseară nu avea nimic.

S-au uitat la noi, s-au uiat unul la altul, şi abia atunci au înţeles că de fapt nouă încă nu ne venea să credem. Mama nabii de treabă! Doi oameni mari, unul mai burtos ca altul, unul mai bărbos ca altul, şi nu le venea să creadă un fapt banal de viaţă, că da, viaţa e trecătoare, că poţi muri uite aşa, peste noapte, fără să laşi în urmă nici un cuvânt de adio.

-Ne pare rău. Din câte ne putem da seama a murit de infart. Nu s-a plâns niciodata că o doare inima, că oboşeşte uşor, că nu mai poate respira cum trebuie?

Să se fi plâns mama vreodata de aşa ceva? Poate s-a plâns. Însă cine s-o asculte? Ea mereu se plângea de câte ceva, ba că o doare piciorul de la reomatisc, ba că o doare mâna de la nu ştiu ce, ba că unu, ba că alta. Să se fi plâns ea vreodată că oboşeşte repede? Poate că da. Poate că s-a plans şi noi am fost surzi şi n-am ascultat-o. Când în sfârşit ne zisese şi ea ceva important noi ne-am făcut ca nu auzim şi am considerat că e doar un alt fapt banal din viaţa ei, se văita şi ea că aşa îi e firea. Unii oameni se vaită din orice deşi nu au niciodată nimic, alţii în schimb ţin în ei toate durerile, nu lasă nimic să iasă şi doar odată îi vezi că gata, când nu mai pot, aruncă tot afară şi dezvăluie nişte oameni aproape terminaţi, oameni care mai funcţionează doar aşa, în virtutea inerţiei, apropiindu-se cu fiecare pas de sfârşit. Mereu am crezut ca mama era din prima categorie, că se vaită mult şi nu are nimic, însă se pare că de fapt m-am înşelat. Nu eram nici eu nici tata prea atenţi cu mama, o iubeam însă nu o prea bagam în seamă când se văita, dar sunt sigur că dacă ar fi zis vreodată ceva legat de inima aş fi auzit. Asta m-ar fi speriat, asa cum sperie pe oricine gândul că poate pierde ceva ce a avut dintotdeauna, ceva de care s-a ataşat mai mult decât şi-a imaginat vreodată. Nu, mama nu a zis niciodată ceva legat de inimă. Singurul lucru cu adevărat serios de care s-ar fi putut plânge l-a ţinut în ea, l-a ascuns, nevrând să deranjeze trăiul nostru comod. A fost bună până la căpăt presupun, a sperat că va trece de la sine, că e doar o oboseală de moment. Nu a fost însă aşa, a fost din contra ceva cât se poate de serios şi iată că acuma, mama zăcea moartă în pat, înconjurată de doi străini şi de doi copii care deşi ştiu ce e moartea nu au crezut vreodată că o să-i afecteze şi pe ei.

-Nu s-a plâns niciodată de nimic. Era mereu veselă, mereu zâmbitoare, mereu agitată. Nu-mi pot da seama cum s-a întâmplat. Dacă am fi ştiut. Dacă…

Dacă şi cu Parcă se plimbau cu o barca. Dacă Dacă nu era Parcă parcă se îneca. N-am ştiut şi gata. Viaţa merge mai departe, chiar dacă nu tot ce ni se întâmplă are vreun rost sau vreun înţeles mai adânc. Tristeţea nu are nici o noimă, moartea nu are nici o noimă, viaţa, aşa cum ne apărea noua atunci nu mai avea nici o noimă. Şi totuşi trebuia să mergem mai departe, Trebuia să facem ceea ce era creştineşte necesar, să o îngropăm, să dăm de pomană, să stăm să o priveghem 3 zile la rând. Eu şi cu tata, cei mai atei oameni din tot universul, trebuia să facem chestiile necesare creştineşte pentru că mama fusese toata viaţa credincioasa. Se ruga, mergea le biserică, dădea de pomană, ajuta oamenii cum putea ea mai bine. Nu pentru că se temea de Dumnezeu sau alte din astea, pentru că aşa zicea popa la biserică, ci pentru că aşasimţea ea că este bine. Să-i ajuţi pe cei din jur cum poţi tu mai bine, să le dai şi lor din ce nu ai tu şi dacă ai, să le dai îndoit pentru că oricum ţie nu-ţi mai trebuie
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (19):


*** - de impreuna2006 la: 22/11/2009 17:35:30
m-a impresionat pana la lacrimi,povestea ta..si cand te gandesti,ca trec prin viata noastra fiinte,carora nu le dai importanta si atentia cuvenita momentului prezent si firesc si doar pt ca acele fiinte nu se plang si-si duc durerile in tacere...sa nu deranjeze cu a lor suferinta...

si atunci,cand nu mai sunt cuvinte si nici macar gesturi sa poti trece mai departe,nu ramane decat un ultim gand ...atunci cand cauti sa regasesti acel ceva pierdut...un gand bun...mamei...
#501349 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de lafemme la: 22/11/2009 20:53:07
m-a emotionat povestea ta. prin simplitate.
#501387 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
chelucupar - de cher la: 22/11/2009 21:29:18
impresionanta toata istoria....
#501392 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
daca - de tuxedo la: 22/11/2009 22:21:31
ei,,,daca e pura literatura, as spune ca e un text care mai poate fi lucrat.
Dar mi-e ca nu e pura literatura.
caz in care tac drc din gura ca stiu exact despre ce e vorba din pacate.
E vorba despre cum te lasa vorbele.

#501397 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Calm... - de chelucupar la: 22/11/2009 22:26:17
E doar literatura, nu te nelinisti.
#501399 (raspuns la: #501397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
apoi - de tuxedo la: 22/11/2009 22:29:46
mai lucra nitel pe ea ca sa-i dai consistenta ca feeling are, atmosfera are... E ok dar asa cred ca ar mai merge ...pe ici colo
#501401 (raspuns la: #501399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ok - de chelucupar la: 22/11/2009 22:32:29
Asta este doar o bucatica. Ca sa zic asa, inceputul unui capitol. Scriu un roman sper eu. Daca mi-o iesi de data asta roman, ca pana acum mi-au iesit niste chestii intre roman si nuvela. Am pana acum vreo 60 de pagini.
#501403 (raspuns la: #501401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
oho - de tuxedo la: 22/11/2009 22:33:54
dar stiu ca ai...Bravo ete pe mine nu ma tine chestia sa ma apuc de asa proiecte...F tare!
#501404 (raspuns la: #501403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de chelucupar la: 22/11/2009 22:35:23
De apucat ma tine. Trebuie sa ma tina sa le mai si termin cum trebuie. Ca asa, doar de chestie... Pricepi matale.
#501405 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
chelucupar - de zaraza sc la: 23/11/2009 07:50:59
Scrii cu naturalete, dezinvolt. Imi place!

#501457 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 23/11/2009 07:59:08
Excelent scrisa intalnirea, sau despartirea-nici nu gasesc cuvantul potrivit-viata-moarte.
#501459 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
chelucupar - de juli la: 23/11/2009 08:07:19
ai o mica inadvertenta in fraza:

"Am găsit-o acolo în pat de dimineaţă, îngheţată într-o nemişcare bizară, liniştită, cu ochii închişi, cu buzele vineţii, cu mâinile fleaşcă întinse de-a lungul corpului, cu o privire fixă aţintită în tavan."

si anume: "cu ochii inchisi" ... apoi, "cu o privire fixa atintita in tavan"

in rest nimic, trist este ca se intampla din pacate si asa.

rolia
#501460 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de INSULA ALTUIA la: 23/11/2009 13:30:45
trista,adevarul asta e ca omul se naste singur si moare tot asa:(
#501506 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
INSULA ALTUIA, - de Tot Areal la: 23/11/2009 15:00:28
"traim impreuna, murim singuri!"
#501528 (raspuns la: #501506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de adina.petre la: 23/11/2009 15:23:24
Am si eu o curiozitate: in ce data a luat nastere acest text?
#501534 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Areal - de INSULA ALTUIA la: 23/11/2009 18:34:20
pe asta n-am stiut-o:)

e adevarata,multumesc:)
#501584 (raspuns la: #501528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Adina - de chelucupar la: 23/11/2009 19:09:59
N-as putea sa-ti zic exact. Acum vreo 2 luni presupun.
#501606 (raspuns la: #501534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
e bun, - de mazariche la: 25/11/2009 10:35:55
mai bun ca tot ce-ai mai pus pana acum.

Nu stiu in ce masura ar fi necesara o continuare... sper sa poti pastra echilibrul de aici. Bafta!
#502063 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ccp - de adina.petre la: 25/11/2009 10:36:39
Multumesc.
#502064 (raspuns la: #501606) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: