-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cabinet de Asasinate "Anton Tudor" (2)


de diana vlase la: 26/11/2009 11:38:23
taguri: Salonul 
voteaza:
D: Îl cheamă Tudor. Este poet. Are o vârstă incertă. Şi mă simt bine cu el.

L: De unde aduni toţi rataţii? Vreau să ştiu. Eşti o zeiţă pentru mine. Cum îi găseşti tu pe toţi?

D: Dar nu ţi-am spus că ar fi un ratat.

L: Da, sigur. Aşa este. Dar mi-ai spus că este poet.

D: Şi asta îl face un ratat?

L: Sigur. Asta dacă nu minte sau dacă nu mai face şi altceva pe lângă, ceva care să-i aducă mult mai mulţi bani decât ar putea să-i aducă trei volume de poezie, în următorii zece ani.

D: Nu mi-a spus dacă mai face şi altceva.

L: Dar este publicat măcar?

D: Poftim?

L: Are vreun volum publicat?

D: De unde să ştiu eu. Abia l-am cunoscut! Nu puteam vorbi despre muncă de la prima întâlnire, ar fi crezut că urmăresc ceva…

L: Dar ai fost la Paris cu el!

D: Cum este să întrebi pe cineva care se recomandă poet: “Dar eşti publicat?”? O fi, dacă se intitulează astfel.

L: Şi ce scrie?

D: Ai fi surprinsă. Definitv. Poezii.

L: Termină cu glumele proaste. Ştii vreo poezie?

D: Te aştepţi să spun că nu, pentru că mă cunoşti şi ştii că nu dau doi bani pe poezie. Dar ştiu! Două! M-am chinuit să le memorez tocmai pentru că şi eu te cunosc. Te cunosc atât de bine, doar sunt paravanul tău, nu?

L: Nu pot să cred. Să auzim!

D: Ştiu una care-mi place şi una care nu îmi place. Pe care o preferi?

L: Mai întâi pe cea care îţi place.

D: “Ţine-mi de şase” se numeşte.
Tu ţine-mi "de saşe", mai toarnă un vin,
şopteşte-mi din struna cea mută
carafele albe ciocnească-se lin
şi sânul adoarme-l în palma-mi tăcută.

Tu ţine-mi "de şase", eu n-am să mai ştiu
cum trec nori caprui să ne spele
în grijă, de astăzi, îţi las tot ce e viu:
cuvântul şi buzele mele.

Trezeşte-mă doar la apus, să mai gust
o ultimă oară, pelinul,
din cana-ţi ciobită, cu urme de must...
Tu ţine-mi "de şase"... Dă vinul.

L: Frumos. Foarte frumos. Cum spuneai că îl cheamă?

D: Tudor.

L: Tudor… şi mai cum?

D: Tudor, poetul. Mă crezi că nu ştiu?

L: Cu părere de rău, te cred. Mai spune-mi despre el.

D: Ce să îţi spun mai mult. Are o vârstă incertă.

L: E bătrân?

D: Nu, este - mai degrabă - tânăr.

L: De o tinereţe incertă?

D: Ceva de genul ăsta…

L: Bogat?

D: Dacă m-a dus la Paris, nu e sărac. Mai mult nu ştiu.

L: Hm… Este un armăsar?

D: N-am făcut sex.

L: Cum?

D: N-am făcut!

L: Lasă-mă să înţeleg. Ce aţi făcut voi două zile la Paris?

D: Ne-am plimbat… Sincer? Am urmărit un tip. Nu spune nimic!!! Mi-a spus de la început că îşi “trage” inspiraţia din asta. Urmăreşte oameni pe stradă şi apoi scrie despre ei, ca şi cum i-ar cunoaşte. Cred că asociază feţele cu povestirile pe care le inventează. Apoi le transformă în poezii.

L: Ai presupus tu!

D: Eu am încredere în el. Nu ştiu cum să explic. Pentru prima dată am senzaţia că… e bine. Înţelegi?

L: Deloc. Mi se pare ciudat. E cumva detectiv?

D: Nu. Este poet! Şi eu m-am gândit că ar putea fi detectiv, dar nu a făcut nici măcar o poză.

L: Poate că e homosexual. Şi tu eşti un paravan.

D: Aha! Vezi? Ti-am spus eu! Paravan nu înseamnă ceva de bine. Paravan e de rău. E masca. Acoperirea. Când ai un paravan, te ascunzi după el, nu? Pentru că ai ceva de ascuns. Tu mă foloseşti pe post de paravan, dar vrei să mă faci să cred că alţii o fac. (Pauză) Te-ai speriat?

L: De ce să mă sperii?

D: De mine.

L: Nu. Mă sperie Tudor ăsta…

D: Linişteşte-te, o să vină mai târziu să mă ducă la teatru. Şi o să-l vezi şi tu. Dar să faci bine să te porţi frumos cu el. Chiar îmi place. S-ar putea să bat recordul cu Tudor!

L: Nu mai spun nimic…

D: Radu ce face?

L: Se încăpăţânează.

D: Să?

L: Să trăiască.

D: Ce?

L: Îţi lipseşte umorul astăzi.

D: Îl mai iubeşti?

L: Nu vreau să intrăm în discuţia asta. Dacă-l mai iubesc? Sunt într-un moment incert al vieţii mele. Poate că îl mai iubesc. Poate că nu. Dar cu siguranţă nu-l mai suport. Mi-am dar seama de ceva.

D: Ia!?!

L: Iubirea dăunează!

D: Grav sănătăţii mintale?

L: Exact!

D: Cum vine asta?

L: Dacă iubeşti, ai încurcat-o! Nu te poţi concentra să faci nimic bun, stai cu gândul numai la el, rememorezi tot felul de amintiri şi pierzi prezentul. Sau îţi imaginezi lucruri pe care le veţi face împreună şi pierzi prezentul. Nu mănânci, ca să nu te îngraşi, nu te întâlneşti cu prietenii, ca să nu îţi simtă lipsa, nu leneveşti, ca să nu creadă că eşti o lichea, nu, nu, nu! Şi, până la urmă, te simţi obosită, stoarsă la maximum de puteri, dependentă, străina şi îţi vine să îţi plângi în pumni de milă. Aşa mă simt eu acum. Dacă ar fi să îmi doresc ceva, ar fi să dispară Radu. Pur şi simplu. De mâine Radu nu mai există! Aş fi atât de fericită. Nu ar trebui să îi dau explicaţii, nu m-aş simţi obligată să fac tot felul de activităţi în folosul relaţiei noastre. Aş face numai lucruri în folosul meu.

D: Destul de egoit pentru tine. Te-ai schimbat! Cândva Radu era lumina ochilor tăi, raţiunea ta de a fi. Parcă nu te mai recunosc..

L: Ştii unde se întâmplă declicul? În momentul în care conştientizezi că nu voinţa vă ţine împreună. Ci rutina. O rutină scârboasă, mucegăită, despre care spui ca îţi place, doar ca să te minţi că ai şi tu o viaţă normală.

D: Am impresia că citesc dintr-o revistă petru femei.

L: Conţin şi revistele alea adevărurile lor.

D: Mai slăbeşte-mă! Astea-s tâmpenii. Dacă vrei să te desparţi de el, o faci şi gata. Numai că aici vine întrebarea. Vrei să te desparţi de el şi să îl vezi mâine cu altă femeie pe stradă. Să o strângă pe alta în braţe, să urle o altă femeie sub el? Vrei asta?

L: Nu, normal că nu aş vrea asta. Nu cred că aş vrea. Dar e o situaţie ipotetică ridicolă, pentru că nu se va întâmpla niciodată. Radu m-a strâns ca-ntr-o pânză de paianjen, iar eu nu mai pot respire. Tu înţelegi că nu se mai pune problema despre iubire? Am trecut într-o altă dimensiune. Poate că-l iubesc. Dar nu-l suport. Nu-l mai suport. Mă face să mă simt ca şi cum îi aparţin. Eu nu mai sunt a mea, sunt a lui, exist prin el, eu sunt iubita lui Radu. Asta sunt eu… şi e trist. Aş vrea să moară. Mă crezi?

D: Înclin să te cred…

Sună Tudor la uşă.

D: Trebuie să fie Tudor. Merg să îi răspund.

L: Ce bine! Abia aşteptam să-l cunosc.

D: Să te comporţi frumos! Frumos, ai înţeles?

Iese D. Intră împreună cu Tudor. L rămâne încremenită.

D: El este poetul meu incert. (lui L) Te simţi bine?

L: Da, cred că am băut prea multă cafea. (lui Tudor) Am auzit multe despre tine.

T: Sunt, într-adevar, multe de spus?

D: Poate că nu sunt multe, dar sunt chestii interesante.

L: Eşti poet, am înţeles?

T: Sunt, dacă asta mi se cere.

D: Lolli mă întreba dacă ai şi o slujbă, iar eu nu am ştiut ce să-i răspund…

T: Asta pentru că nu m-ai întrebat. Fiecare dintre noi are o slujbă. Fie că vrem, fie că nu. Fie că ne dam seama de asta sau nu.

D: Nu e delicios?

L: Ca ciupercile otrăvite… Deci tu eşti noul iubit al lui Dolli…

D: Hei, poartă-te frumos! Te-am rugat să fii cuviincioasă şi tu ce faci? Să îmi scuzi prietena, are această calitate, aciditatea!

T: Într-o perioadă în care noul este un lux, mă simt flatat.

L: Nu te flata singur…

D: Înţeleg! Măcar gazda să fie primitoare atunci. Vrea cineva ceva de băut?

L: Mai ai ceai de coacăze?

D: Da. Vrei?

L: Da, te rog.

D: Vrei şi tu, Tudor?

T: L-aş înlocui bucuros cu un wisky.

D: Le aduc imediat. Să fiţi cuminţi!

D iese. Cei doi rămaşi tac pentru o vreme.

L: Ce se întâmplă?

T: Ce se întâmplă? Păi tu ar trebui să-mi spui mie. Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, nu prea ai noţiunea de recunoştinţă.

L: Nu m-ai anunţat că vei fi aici.

T: (Zâmbeşte) Păi nu am fost. Am venit de puţină vreme.

L: Mă bucur că ţie îţi arde de glume. Ştii foarte bine ce vreau să spun.

T: Ştiu! Doar că onorariul primit de la tine nu include şi activităţile din viaţa mea privată. Sau ai crezut că mă angajezi să îţi ucid iubitul şi apoi să dispar şi eu?

L: Vorbeşte mai încet, pentru Dumnezeu! Vrei să-mi spui că Dolli face parte din viaţa ta privată?

T: Vreau să spun că nu este treaba ta.

L: S-ar putea să te înşeli. Este treaba mea din plin. Dolli este cea mai bună prietenă a mea, dintotdeauna. Nu ai vrea să îi spun cine eşti, de fapt, nu-i aşa?

T: Cea mai bună prietenă a ta? Nu ştiam. Dacă este aşa suntem în siguranţă. O prietenă aşa de bună trebuie să ştie de planurile tale criminale. Sau greşesc?

L: Ce? Eşti nebun? Cum să îi spun asta?

T: Ai dreptate! Atunci nu am nici o problemă. Ar fi mai mare dezamăgirea ei dacă ar afla că nu ştie cine îi este prietenă de-o viaţă. Mult mai dezamăgită decât dacă ar afla că ultima ei cucerire este un criminal plătit. Vezi tu, eu sunt un nimeni în viaţa ei, dar aş putea deveni cineva. La tine e invers…

L: Ce vrei?

T: Am venit să-mi vizitez noua iubită. Şi dacă vrei să întrebi ce face cazul Radu, să ştii că este bine. Este foarte bine. Atât de bine încât dosarul lui a trecut la secţiunea “rezolvat”.

L: Ce vrei să spui. Gata?

T: Gata!

L: Cum? Când? Astăzi? Cum ai făcut? Unde?

T: Hai să ne înţelegem. Din nou. Tu m-ai plătit să fac o treabă. Eu am făcut-o. Atât. Nu mai are nimeni nimic de discutat în legatură cu asta. Înţelegi?

L: Dar…

Intră D. cu băuturile.

D: Ca o gazdă primitoare, după cum spuneam.

L: (cu un zâmbet forţat pe chip) Mulţumesc.

Tudor: Eşti o zeiţă.

L: Da, o adevărată muză pentru poeziile tale, nu?

T: Se poate spune şi aşa.

D: Atunci nu vom mai fi nevoiţi să mergem până la Paris pentru inspiraţie, putem sta aici, în casa mea.

Pauză

Tudor: Venirea mea a înterupt ceva? Sau aşa vă place vouă să vă plictisiţi împreună?

D: Mă gândeam.

L: (în acelaşi timp) Mă gândeam.

D: Uite, vezi, nici nu trebuie să vorbim, gândim la fel.

T: Crezi?

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


aham - de adina.petre la: 26/11/2009 12:20:51
Am trecut si de partea asta cu bine. `Sa vedem urmatoarea. :)
#502352 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...