Cadoul de Craciun,

de n-am stiut a mi-l face pana anul acesta.

decat niciodata, misteriosul meu mic :)

ihim.

ar fi fost unu' care mi l-am dorit tare tare de tot, dar nu l-am primit niciodata. am asteptat cateva craciunuri, si-apoi am renuntat.

inca nu l-am primit pentru ca nu-i asa...mai e mult pana departe...
sa lasam frumosului sa ne gadile si sa adunam in camari de taina bucuriile ce or incalzi lemnele batranetii...
oricum de fiecare data spunem..ce frummos!!!

cel mai fain o sa fie ala de anul asta :)

de fiecare data spunem. dar numai odata spunem cel mai frumos :))

sunt alea care vin cand nu te astepti sau macar cand uiti sa te mai iubesti ori respecta asa cum ar trebui. Sunt cadouri care nu le poti pune un pret si intotdeauna le primesti de la oameni care te surprind. Si mai minunate sunt cand vin asa din tot sufletul...sincere.

postul nieu. O fi Craciunul si eu is iarasi intarziata!!!! :P

cel pe care nu o să mi-l deschid niciodată lângă brad, deşi ştiu ce are înăuntru.

Îţi doresc şi vă doresc tuturor o iarnă frumoasă şi cadouri de neuitat!

frumos zis :)

si tu tot la misteriosii mici joci? :))

sau te-o fi confirmat adminu si tu nu te-ai prins :P

multumim asemenea :)

pai n-as stii sa aleg care a fost cel mai fain.
cre-ca unul de cand eram mica, pe atunci ma bucuram total neproportional :))

cel de la Craciunul 1971 = SOTIA!

toate au fost indragite.

de fapt imi place enorm sa descopar fericirea celor carora le fac cadouri.

e cel pe care-l tin minte, cel mai intens...
am primit de la o matusa, antipatica mi se spunea, doua carti, "Pacalet si Tandalet" si o carte cu poezii de Ion Caraion care mi s-a parut asa, o ciudatenie din alta lume, aproape ca ma speria, nimic n-am inteles din parabola aceea. Aveam zece ani si nu vazusem pana atunci o carte pentru copii, eram fascinata de culori si de rimele lejere, doar ca ma speriau ilustratiile la Ion Caraion, fantasmagorice, in ziua de azi regret c-am lasat-o pe sora-mea, copil mic, s-o strice.
Nu stiu nici macar daca am multumit pentru ele, a fost doar asa, o uimire neincrezatoare, fara fir de bucurie.

Apoi am inceput sa pretind bani pentru cadouri de craciun, de fapt revelion, ca nu sarbatoream craciunul, pretextul fiind sora-mea, dar imi cumparam si mie cate ceva, mereu.

Acum, indragite sunt toate, inca mai am sentimentul acela de surpiza "cum, mie?!"

io si-acum :))

cred ca si bucuratul asta isi are toanele lui. uneori ne bucuram ca un copil de te miri ce, si altadata, ne-nghitim bucuria ca o galusca, de teama sa nu se evapore :)

cand le stralucesc ochii de bucurie, si capata bujori in obraji ?

Exact, acum am citit comentariul tau, nu puteam s-o spun mai bine:)

da, cunosc sentimentul :)

eu am avut o matusa favorita. defapt cred ca pe fiecare dintre matusi le-am indragit. pe fiecare in felul ei. si pentru diferite motive.

de matusa de care vreau sa povestesc m-am atasat mai tare pentru ca avea o blandete anume, o bunatate fara margini.
cand eram mici mergeam la ei de craciun. tin minte ca ma minunam toata de prinosul de mancare.

primeam de regula pijamale, papuci sau pulovere, de craciun. intr-un an insa, mi-a dat o papusa. nu din-aia cu par lung si gene prelungite. nu. o papusa arlechin. de-aia din plus, care poti sa o rasucesti in fel si chip.

i-am pus numele Cristina.

am avut-o multa vreme. intr-o zi a venit o pritena de-a mea in vizita la mine, eram trecuta de douazeci de-acum. fetita ei avea trei anisori. o dulceata.

o vede pe Cristina, o ia in brate si nu se mai dezlipeste de ea. i-am dat-o ei! nu mai stiu daca o mai are, sau ce s-a mai intamplat cu arlechinul meu. cert e insa ca ma gandesc cand si cand la unica si singura mea papusa, Cristina.

dar fara virgula :)

glumesc!
virgula era menita sa le dai ragaz sa-si traga sufletul intre straluciri de ochi si imbujorari spontane :)

Ai fost un copil iubitor si iubit:)

Eu n-am dezvoltat dependente, nici fata de oameni, nici fata de obiecte, aveam prea acut sentimentul provizoratului.

Dar imi scot acum parleala:))

imi amintesc de multe cadouri, dar niciunul nu mi-a adus bucuria serii de Ajun cand mosul inca nu sosise.
asteptarea, presimtirea bucuriei, aromele din jur, colindatorii.

Cel mai frumos cadou de Crăciun l-am primit în vară. :)

sar'mana :)

da, intotdeauna m-am atasat. de oameni. de lucruri. cel mai drag lucru de care sunt atasata e un bilet de tramvai. mi l-a dat tati ultima oara cand am plecat de la el de la spital. e ultimul lucru care mi l-a dat.

il port in portofel, alaturi de o poza de-a lui de cand era tanar, vesel si ferice.

e culmea ironiei, ca defapt nu suport provizoratul. dar uite ca viata e buclucasa si in ultimii ani am cam trait intr-un provizorat.

sper sa schimb asta cat de curand...:)

si emotia cu care te bagi in pat, culcusita cu plapuma facuta rul in jurul tau, sperand ca ai sa poti sa te tii treaza, sa-l vezi pe mosu' coborand pe cos.

:)

intr-un an, frate-miu al mare si cu mine, am zis ca facem de paza cu randul. o ora el, o ora io. si ala care e treaz cand vine mosul, il trezeste pe alalaltul. haha, ce m-a mai tachinat un craciun intreg c-am adormit in post :))

si apropos de seara de Ajun. aici se serbeaza Craciunul in seara de Ajun. si am tot incercat sa le zic ca farmecul nu-i acelasi, ca daca nu astepti peste noapte, si nu te trezesti cu emotie si faci ochii mari mari mari de bucurie cand vezi cadourile, degeaba :)

si eu care credeam ca mosul are vacanta vara :)

sunt ca iubirile.
Ultimul place cel mai mult ,este cel mai grozav:)
Nu am putut alege niciodată pentru că
gestul a contat mai mult decât valoarea sau aspectul cadoului întotdeauna.
Când îmi doresc musai ceva,iute,iute mi-l fac cadou. Si ma bucur de parca am câştigat la loto.

Nici eu nu am dezvoltat niciodată
dependenţe fără însă a avea acel sentiment ,ci,pur şi simplu.
Pur şi simplu, încerc să iau viaţa aşa cum este, dar, nu ştiu e de bine sau de rău:))

si am mai uitat, la 5 ani, in 1950, am primit de Craciun un camion de lemn, vopsit frumos la care rotile nu se invarteau, erau numai de efect!

Din pacate ... eu nu am mai primit cadouri de Craciun de ceva vreme ....
Cand eram mica il pandeam pe Mos ca toti copiii ...iar cel mai frumos cadou de care imi amintesc cu mare drag , l-am primit in anul in care am prins-o pe mama cum il aseza sub brad... O orga!
In Mos am crezut in continuare ... mama mi-a servit o ,,gogoasa,, pe care nu mi-o amintesc acum ...dar pe care am inghitit-o...:))

...amintesc de-un joc de sah... adus de taica-miu din Nemtia... aveam vreo 4 ani... facut dintr-un fel de guma de mestecat, dar care se papa, de fapt... P-ala am invatat sa joc sah...pana l-am mancat tot...:))Amu... nu ma mai pasioneaza prea tare... ce primesc... ci bucuria surprinsa... a celor carora le ofer... Sigur, la naiba... n-as refuza premiul cel mare de la loto... ca sa imi cumpar si costum de Mos...

Credinta ca s-a nascut acel copil.

frumos :)

o gluma misto. ;)))))))))))))))))))))))))))) Vrei sa se cutremure lumea, pusche pe limba ta!

Cadourile sunt ca iubirile. - faina comparatie.
dar sa stii ca nu intotdeauna ultima place cel mai mult. uneori iubirea cea mai mare si mai frumoasa e prima :)

dar revenind la cadouri, nu stiu daca e vorba de ales, ci pur si simplu te atasezi instinctiv de cate unul.

si io-mi fac cadouri singura. si de ziua mea si de craciun. sunt experta in asta :))

il mai ai? :)

cred ca-s multi copiii care au primit o astfel de 'gogoasa'. ba ca mosul a rugat-o pe ea sa-l puna sub cadou, ca el era prins cu treburi, ba ca a gasit pachetul la usa, etc.

imi pare rau sa aud ca nu ai mai primit cadouri de Craciun de ceva vreme. sper ca anul asta sa fie diferit :)

hai ca-ti trimit io costum de Mos... cu borumbelu' zburator :))

incerca si pe mine taica-meu sa ma prinda la sah, dar ma plictiseam repede. n-aveam stare sa stau intr-un loc.
curios, ca la table pot sa stau sa joc ore-ntregi :)). cred ca din cauza ca se misca mai repde :)))

il mai ai?

trebuie sa fi fost un moment unic :)

cred ca-s multi copiii care au primit o astfel de gogoasa -----nu vorbiti de lucruri sfinte, n-am mai mancat o gogoasa de nu mai stiu cand...:D

nici eu :((
hai ca bag o intrebare pe confa cu retete, poate are careva o reteta de gogosi bune :)

dar nu ca in povestea bine stiuta. Putin modificata ... dar eu cred si nu m-au convins ei altii ca sunt o visatoare sau o credula, nici ca m-o convinge careva ca nu exista. Pentru ca sunt o cineva. :D

pt. mine dincolo. Ma gandeam cui mai dau eu quote daca ma inspumez si tre sa ma manifest ca sa nu pocnesc. N-am prea multe aduceri aminte recente. Ghini c-ai aparut!

nu, copii l-au bagat pe foc, atunci cand de un Craciun au primit o basculanta de plastic!

care dintre toate primite in toate timpurile fu cel mai indragit?

pt.mine nu a fost ceva material...dar a fost deosebit,imi amintesc doar o seara de Craciun,in care mirosul bradului din casa,stralucirea beculetelor de la geam,masa pregatita cu bunatati,zambetele copiilor si nerabdarea lor de a gasi cadourile de sub brad ...ar fi trebuit sa-mi incalzeasca inima plina de griji,nelinisti si alte cele...si atunci,imi amintesc ca am iesit pe balcon si,in aerul rece al noptii si putina singuratate...doar m-am rugat sa-mi fie daruita o clipa,doar o mica clipa de liniste interioara,pt ca sa ma pot bucura de acele momente...si am simtit-o,a fost ceva deosebit,o senzatie pe care nu o pot uita,am luat-o cu mine si am retinut-o in suflet ca pe cel mai frumos cadou de la Cel ce avea sa se nasca din nou...