-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cosmar


de Andi la: 12/12/2009 15:31:47
rezumat: 2009 un an de cosmar...
taguri: Salonul 
voteaza:
De ce un an de cosmar? Pentru ca s-a stins din viata una dintre cele mai importante persoane din viata mea: tatal meu. Tot ceea ce am simtit anul acesta si prin tot ce am trecut mi s-a parut un cosmar, la fel cum mi s-a parut noaptea in care el s-a dus si vroiam din rasputeri sa ma trezesc, sa fie un cosmar, dar era o realitate, un fapt real din care nu m-am putut trezii el nu mai era langa mine, acum se afla intr-o lume mai buna! Mi-am dat seama ca suferintele prin care am trecut pana in acest an nu se compara suferinta care se afla in sufletul meu de mai bine de 10 luni! Ma doare sufletul, imi vine sa strig de durere, dar ce as rezolva? Nu sunt singura care a trecut prin asa ceva, poate ca pe mine m-a afectat atat de mult deoarece niciodata nu am stiut sa-mi apreciez tatal si sa vad tot ceea ce facea pentru mine...as da orice sa mai petrec o ora cu el, sa-i cer iertare pentru ca nu am fost niciodata fica pe ca care si-a dorit-o el, pentru ca nu am stiut sa-i arat cat de mult inseamna pentru mine, pentru ca nu am stiut sa ii arat ca il iubesc...dar nu pot face nimic in aceasta privinta, sper doar sa fi primit iertarea lui. Stiu ca nu si-a dorit sa se duca, sa ne lase singure, dar asa a fost sa fie, si probabil ca acolo unde este e fericit...Realizez in fiecare zi mai mult ca nu mai e langa mine, si nici nu va mai fi niciodata. Imi lipseste, ma doare, uneori toata aceasta suferinta ma sufoca si simt nevoia sa ma descarc dar daca o fac, familia mea sufera iar apropiatii mei nu-mi inteleg durerea deoarece nu au trecut prin ceea ce trec eu, un cosmar! Mai este o saptamana jumate pana la Craciun si lacrimile incep sa-mi apara in coltul ochilor, aceste sarbatori se petrec in familie dar familia mea nu mai e intreaga, lipseste membrul cel mai important! O sa treaca, totul trece in cele din urma, cum mi-a spus si tati inainte sa moara: "Nu fi suparata, toate vor fi bune!" Dar asta nu stiu cand se va intampla...Stiu ca nu ii place sa ma vada asa de acolo de unde e, dar cateodata aceasta tristete ma doboara, e mult mai puternica decat mine...
Pentru toti cei care vor citii acest mesaj am un sfat pentru voi: apreciati-va familia si nu o condamnati, nu uitati parintii nu ii putem alege. Bucrati-va de fiecare moment petrecut alaturi de ei pentru ca este atat de important sa simti iubirea si grija lor si este atat de dureros cand ramai singur...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

subiecte similare:
Cosmar
Cosmar
Cosmarul...
cosmar

comentarii (23):


andi, - de anisia la: 12/12/2009 17:30:41
in ianuarie 2010 se fac 14 ani de cand l-am pierdut pe al meu tata. nu trec multe zile fara sa ma gandesc la el, fara sa-mi fie dor, fara sa-mi amintesc cate ceva despre dansul.

inteleg perfect ce simti.

ai voie sa fii revoltata, speriata, trista, inspaimantata.

nu o vesnicie. doar o vreme, pana te obisnuiesti cu noua realitate. care acum iti pare o stare de provizorat, dar care, atunci cand vei fi pregatita, vei fi intelegand ca-i defapt permanenta.

vei fi putand, atunci, sa-ti porti tristetea altfel. ascunsa adanc in sufletul tau, fara sa permiti tuturor sa-i descopere profunzimea.
vei fi aratand, atunci, lumii ca tu esti viteaza si ca ai trecut peste acel an de cosmar, in care te-ai pomenit impinsa pe malul unei prapastii, fara ca sa se intrebe cineva daca erai pregatita sa-ti mentii echilibrul, ori urma sa pici in gol.
si vei fi reusind, din nou, sa zambesti. lui. amintirilor cu dansul. lumii. familiei. tuturor celor pe care pana atunci ii invinuiai de cele ce s-or intamplat.

iar daca nu chiar tuturor, macar unora.

pana atunci insa, nu-ti ramane decat sa gasesti, singura, un nou fel de-a trai. un fel in care, indiferent ce se intampla, sa poti pica in picioare, fara ca el sa mai fie alaturi de tine fizic.

doar spiritual!
#507062 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Roman Haduch la: 12/12/2009 18:56:38
Te rog din suflet, primeste sfaturile mele (si eu primesc sfatul tau , iti multumesc pentru el): iesi din cosmar? si , i-ati de pe ochi cosmarul.
te rog. Deschide larg ochii si lasa soarele sa iti incalzeasca sufletul.
Eu am trecut prin asa ceva , am simtit pustiire, durere , neputinta. a tecut ! Si asta va trece. Fa lucruri care conteaza. Cinsteste memoria parintelui tau implinind planurile bune pe care acesta le avea cu tine.
Multumesc pentru sfat.Imi aduc aminte de un om cult, jovial si gata sa ajute pe orisicine, casatorit cu o femeie frumoasa si tata a doi baieti. Are o situatie materiala buna (spiritual, este inca in convalescenta) . Intr-una din zilele trecute, fiul mai mic, Andrei, in etate de 18 ani, i-a cerut 20 de lei, l-a refuzat, aproape nejustificat, Andrei a iesit suparat din casa. In acea zi, o masina l-a accidentat mortal. Andrei a murit si tatal lui , nauc de durere , isi reproseaza continuu ca nu a fost receptiv la cererea copilului sau.
#507086 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi, - de Tot Areal la: 12/12/2009 18:57:28
Cei de pe site stiu prin ce am trecut si eu, reproduc ca sa te clarifici si sa nu crezi ca nu stiu ce insemna suferinta:
In 1982 mama mea l-a omorat pe tatal meu( amandoi aveau cate 75 de ani) intr-o noapte cu 17 lovituri de ciocan in cap, imprastiindu-i creierii pe pereti si murind ulterior la 40 de zile, nebuna in Spitalul Sapoca, cu bale la gura si legata in camasa de forta! Tata avea cancer cu metastaze, deci era in stadiul terminal, nu am inteles gestul mamei, oricum nu mai avea mult de trait!
Atunci am albit, am stat cca.2 saptamani in cimitir langa mormantul tatei, plangandu-l, fara sa mananc sau sa beau apa( mentionez ca sunt copil unic al unor parinti batrani, care m-au conceput la 37 de ani).
Noroc cu familia care m-a inteles si mai cu binele, mai cu forta m-au dus la un Schit de maici de la Ratesti, o luna de zile de mi-am revenit sufleteste, iar apoi m-am aruncat cu inversunare asupra muncii de la serviciu, incat seara cand ajungeam acasa picam frant de oboseala. Nu va mai spun ca mi-am luat fata( 6 ani) si am plecat la Bucuresti, ca sa ne facem amandoi controalele psihologice si psihiatrice necesare, si ma tot intrebam, Doamne, cu ce am gresit eu ca sa port o cruce asa de mare si grea in spate?
In 2002( exact dupa 20 de ani, ca in Alexandre Dumas), mama-soacra(mamaia) sufera un accident vascular, cu semipareza pe partea stanga, o ducem urgent la Bucuresti, unde izbutim sa o punem pe picioare, fara urmari vizibile.A urmat tratament cca.2 ani de zile, dupa care l-a refuzat categoric, starea ei de sanatate mentala, deteriorandu-se incontinuu.
In Noiembrie 2005, a murit tata-socru( dupa al treilea accident vascular generalizat la cap), iar de atunci o pazim pe mamaia 24 din 24 ore pe zi cu randul, eu si sotia.A fost declarata dementa senila(Alzheimer gradul 3), este handicapata si ma are asistent personal pe mine. Acum trec prin filiera punerii sub interdictie le Tribunal( curator+tutela)=psiholog, comisie, medicina legala, comisie, martori, procuror, citatii, tribuna, infatisari,etc.
Si ceea ce este si mai grav, boala ei este ereditara pe descendenta feminina( si bunica si mama ei au trait 93 de ani, inchise intr-o camera, cu o oala de noapte, o galeata cu apa si mancare), iar sotia a ajuns in asa hal cu nervii, incat am ajuns sa o suspectez si pe ea, am consultat specialisti care mi-au indicat un tratament preventiv( sa nu fie tardiv).
#507087 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
@Tot Areal - de ccm37 la: 12/12/2009 19:17:56
Viata ta trebuie scrisa. Asta e un cosmar... unul dintre cele mai teribile.
Trebuie sa te feliciti si sa spun: Jos palaria! ca ai reusit sa fii puternic in fata atator obstacole. Ai castigat atatea lupte la care viata te-a provocat. Esti un om puternic, si cred ca un exemplu pentru multi. Orice ar fi, viata continua, iar Dumnezeu niciodata nu ne da mai mult decat putem noi sa ducem. Trebuie sa ne acceptam crucea pe umeri si sa aratam ca nu facem umbra degeaba pamantului. Esti un luptator, ma repet, un exemplu. Uneori in viata nu trebuie sa cerem socoteala divinitatii, dupa fiecare ploaie este un curcubeu. Iar viata fara provocari ar fi o continua plictiseala. Sunt personaje mai puternice(ca tine), altele mai slabe... care cedeaza nervos in fata greutatilor.

@Andi, cand sunt in viata nu stim sa ii pretui, iar apoi dupa dispartia lor intr-o lume mai buna sau mai rea, ne dam seama ca viata fara ei nu are sens. Insa o sa vezi ca poti continua! Lupta nu se termina. Viata nu depinde de o persoana, noi suntem fiinte unice si irepetabile. Viata fara de moartea nu exista! oricine am fi. Nu exista nici macar speranta, ca putem cumpara viata.
#507088 (raspuns la: #507087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Areal - de INSULA ALTUIA la: 12/12/2009 20:13:50
imi pare rau:(

Sanatate iti doresc din tot sufletul:)
#507094 (raspuns la: #507087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de INSULA ALTUIA la: 12/12/2009 20:19:44
cel mai iubit om din viata mea a fost tatal meu,care dupa un cancer galopant s-a stins la 66 de ani mutilat fiind de o traheostomie:(
numai Dumnezeu stie de cite ori merg la cimitir si as vrea sa gasesc o cale sa-l mai vad:(
asta este viata si de aceea imi inchid noaptea toate telefoanele ,cea mai ingrozitoare a fost acea noapte cind telefonul a sunat si am intrebat:
-a murit?
-da mi-a spus mama plingind:(


Dumnezeu sa ne odihneasca pe cei dragi ai nostrii:(

Ai grija de tine si de familia ta.
#507095 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Andi la: 12/12/2009 20:40:22
E dureros, mai ales ca stii ca e bolnav dar tu mai speri, si speranta moare in ultima clipa. Banuiesc ca si pentru tine a fost o noapte de cosmar, sincer dupa acea noapte greu am mai putut sa dorm fara sa nu ma trezesc peste noapte cu impresia ca il aud. Tot ce putem face este sa mergem mai departe si sa ne dam seama ca cea mai importanta decat toate este sanatatea care ne ajuta sa fim alaturi de cei dragi! Multumesc pentru comentariu, o seara placuta!
#507097 (raspuns la: #507095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Andi la: 12/12/2009 20:45:26
Stiu ca va trece, dar uneori ma panichez. Se spune ca amintirile raman mereu in mintea noastra, si da adevarul e ca niciodata nu voi putea sa uit prin ce am trecut in acea terifianta noapte. Stiu ca peste un timp se va diminua durerea pe care o port in suflet dar totusi ea va ramane acolo mereu. Tot ce pot sa spun e ca ii multumesc tatalui meu acolo unde este ca m-a crescut, a facut un om din mine si ca sunt ceea ce sunt! Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, dar adevarul e ca toti trebuie sa trecem prin asa ceva desi uneori este prematur, ca si in cazul meu...Oricum iti doresc multa sanatate si fericire pe viitor!
#507099 (raspuns la: #507062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Andi la: 12/12/2009 20:50:57
Sunt constienta de faptul ca trebuie sa merg mai departe si crede-ma ca inainte sa fac un pas important ma gandesc ce ar fi zis el daca era langa mine! E dureros sa-ti inmormantezi parintii dar cel mai dureros lucru e sa-ti inmormantezii copiii, legea firii e alta: prima data parintii iar apoi copiii. Trista poveste dar si zguduietoare, pe langa faptul ca i-a murit copilul parintele se simte vinovat si ca i-a refuzat ultima dorinta dar asta nu avea el de unde sa stie, asa a fost sa fie si timpul nu mai poate fi dat inapoi...Multumesc pentru sfaturi!
#507100 (raspuns la: #507086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Andi la: 12/12/2009 20:54:09
Adevarul e ca viata nu e mereu asa cum ti-ai dorit. Sunt persoane care se nasc pentru a avea o viata usoara si fara lipsuri dar sunt si persoane care au de infruntat greutati cum nici nu-ti poti imagina! Dar trebuie sa ne purtam crucea si daca asa ne-a fost dat sa fie, trebuie sa luam viata si cu bune si cu rele!
#507101 (raspuns la: #507088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Andi la: 12/12/2009 20:58:40
Nu am cuvinte pentru povestea ta! Tot ceea ce pot sa-ti spun e ca te admir pentru curajul si taria ta si pentru faptul ca nu ai renuntat si ca ai ajutat persoanele din jurul tau pentru ca desi ele nu-si dau seama cineva de acolo de sus sigur vede sacrificiile tale! Sper sa poti sa o ajuti pe mama sotiei tale, ai grija si de sotia ta dar si de tine, nu uita ca pentru ele tu esti pilonul de rezistena asa ca nu te ignora, ai grija de sanatatea ta pentru ca tu stii cat e de importanta!
#507102 (raspuns la: #507087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
andi - de lafemme la: 12/12/2009 22:25:39
e tare greu sa pierzi pe cineva. personal nu pot spune ca inteleg prin ce treci, si sper sa nu stiu cum e multe vreme de aici. insa, ma gandesc ca va trebui sa accepti cu vremea ca nu ai cum repara ce s-a intamplat. si sa reusesti sa te bucruri de faptul ca l-ai cunoscut pe tatal tau, ca ai trait alaturi de o persoana care merita dragostea si respectul tau. uni nu au norocul asta. si da ... timpul va face ca durerea sa se imblanzeasca. daca asta e vreo consolare.

si crede-ma se pot intampla lucruri mai rele. :) suna promitator nu? am prieteni carora le-au murit parinti. si e cumplit. dar uite, am prieteni, de 20 si de ani carora le-a murit un copil, acum cateva saptamani, cazand pe casa scarii de la etajul 4. nu stiu cum vor putea ei trece peste asta... mi-a venit mie greu sa inteleg cum se poate intampla asa ceva.. pentru ca mi se pare o intamplare de o cruzime si o duritate incredibila.

presupun ca e greu. al naibi de greu. dar sunt convinsa ca exista oameni in jurul tau care te vor ajuta sa treci si peste asta. si mai sunt convinsa ca tatal tau e alaturi de tine, chiar daca nu sti asta.
#507110 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
areal - de lafemme la: 12/12/2009 23:26:23
.... ce sa zic? sa ai putere sa le treci pe toate.
#507115 (raspuns la: #507087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de sami_paris74 la: 12/12/2009 23:34:43
Ceea ce este de admirat la tine,este sufletul tau curat.Tatàl tau nu a murit Andi,el este in sufletul tau,in inima ta,in singele tau.
Tocmai pentru faptul ca-l iubesti cu sinceritate si recunosti faptul ca atunci cind era inca in viata nu l-ai apreciat prea mult,ca era poate foarte exigent,atit de exigent ca uneori devenea plictisitor! dar ca oricare parinte cu suflet mare, dorea sa te vada un copil fericit!
Eu ce sa-ti spun despre mine?
Mi-as fi dorit din toata inima sa-mi cunosc parintii,dar n-am avut parte de ei.
Acum am imbatrinit am aproape 57 de ani,uneori ma gindesc la ei,chiar daca nu i-am cunoscut atunci cind eram copil.
Ceva mai tirziu ,adica spre batrinete ,mi-am dat seama ca indiferent cine suntem,indiferent daca avem frati si surori, daca avem priteni ori dusmani"ne nastem singuri si murim singuri" cuvintele astea sunt tare dureroase...pacat ca nu stim sa apreciem singuratatea parintilor atunci cind ei incearca sa se apropie mai mult de noi.
Am citit dintr-o intimplare povestea ta.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tàu.
#507116 (raspuns la: #507110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de amari la: 13/12/2009 06:44:10
Nu esti singura desi tatal tau este absent fizic.Cu timpul cosmarul se va transforma intr-o amintire doar.
Nu uita,ceea ce nu te doboara te intareste si caleste!
Sa-i fie tarana usoara!
#507125 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de Tot Areal la: 13/12/2009 09:02:24 Modificat la: 13/12/2009 13:17:31
Constat ca rana sufleteasca s-a inchis, de fapt a trecut si asa de mult timp, daca pot sa vorbesc cu detasare despre aceasta trauma!
Insa sub acea crusta, mai sunt sangerari, este de ajuns sa o zgandaresc putin!
Nu dau sfaturi, fiecare necaz are o unicitate a lui si rezolvarea lui singulara, dar spun ca un mare rol in refacerea mea morala l-au avut sotia si copiii!
#507131 (raspuns la: #507102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de anisia la: 13/12/2009 09:55:04
multam, asemenea!
#507140 (raspuns la: #507099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de Baby Mititelu la: 13/12/2009 10:01:28
Ma doare sufletul pentru tine. Ai mei parinti sunt dusi si ei si nici in ziua de azi nu am elaborat inmormantarile lor. Moartea ne sperie si ne distruge chiar. E greu pentru cei ramasi. Cei dusi sigur traiesc o viata mai buna.
Conteaza mult sa tii legatura cu tatal tau, acolo unde e, sa-i spui tot ce nu i-ai spus...fii sigura ca te vede, te asculta si ca te va ajuta in toti pasii tai. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
#507142 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Andi - de Apoll la: 13/12/2009 20:12:42
Trebuie sa ne consolam.Pentru legile naturii nu sunt avocati sa ajute ,numai judecatorul Sanatate.
#507203 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Tot Areal - de Apoll la: 13/12/2009 20:21:44
nu am stiut.Am ramas perplex cand am citit tragedia ta.Esti un om puternic.Am observat ca poti rade si ti-ai pastrat simtul umorului.Sa-ti dea Dumnezeu sanatate !...sa-i poti ajuta pe cei care au nevoie de tine.Daca vreo gluma de a mea te-a deranjat imi pare rau! :(
#507204 (raspuns la: #507087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Apoll, - de Tot Areal la: 14/12/2009 09:03:08 Modificat la: 14/12/2009 09:18:54
multumesc de incurajari!
sunt un om puternic, atat cat m-or tine balamalele!
poate de aceea intru pe atatea siteuri, ca sa va simt aproape!
si mai tin minte o zicala din "Magicianul" al lui John Fowles:
"Pe un om infrant, nu-l mai poti invinge niciodata!"
#507219 (raspuns la: #507204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
andi - de lavdyi la: 14/12/2009 09:44:30 Modificat la: 14/12/2009 09:53:38
nu scriu ca sa-ti transmit compasiunea mea pentru cele intamplate.Au facut-o deja altii, capabili sa inteleaga prin ceea ce treci si ai realizat probabil ca in aceasta lume,atata cat va dura ea, nu vei fi niciodata singura.Nici daca vrei nu te lasam :)
Vreau doar sa-ti multumesc pentru sfat.Ai facut un lucru bun.Si in mod sigur,toate lucrurile bune pe care le vei face de-acum inainte vor cinsti memoria tatalui tau mai mult decat orice altceva.
#507222 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de cuminte la: 16/12/2009 17:35:38
Eşti frumoasă, Andi, eşti fru-moa-să! Dacă mie, o străină oarecare, îmi vine acum să te strâng în braţe, să fii convinsă că tatăl tău face clipă de clipă acest lucru.
Îţi ştie fiecare părere de rău, fiecare suferinţă, orice gând, mirare, îţi simte lacrima, bocetul, tot.
Şi mereu e acolo, lângă tine, îmbrăţişându-te, mângâindu-te, fiindu-ţi alături, ştiind cât de tare-l iubeşti.


Mama ei de viaţă că tare-i tristă uneori.
#507810 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: