maruntis

Dupa noul regulament de ordine interioara, fumatul e interzis. Exceptie face bucataria. Ergo ma gasesc ostracizat aici. Neavand chemarea Ponticelor ca sa-mi deplang “destinul crud” ma multumesc cu usoare adieri de cafea in diminetile astea albe si inghetate. In ultimul timp arar am simtit nevoia evadarii printre litere. Vantul repartizat etajului opt abunda in decibeli determinandu-mi cortexul sa nazuiasca spre perspectiva scortisoarei inecate in vinul care isi bolboroseste chemarile deasupra furtisagului infaptuit de Prometeu.

Pentru ca domnul Hypnos nu a fost punctual noaptea trecuta, am avut ceva vreme sa cuget. Nu o cugetare semnificativa, as sublinia. Domnul Descartes zicea din aceasta pricina: “ergo sum”. O fi cum zicea dumnealui dar as zice ca ergo sum ce inteleg. Adica de-ar fi sa “cogito” intru dumirire si dumirirea ar tinde spre “nihil” atunci as spune fara teama “ergo nihil sum”. Atata lucru inteleg si eu fara sa pricep. Cum ar zice si S. Negrescu poetic “si ochiul drept care in stangul plange”.

Cugetarea in jurul intrebarii nu naste raspuns. Nici nu ar trebui sa nasca. Ea ar trebui sa nasca o stare convulsiva. Un conflict deschis in persoana, intre persoane din acelasi plan ontic si intre persoane din planuri diferite. Nu, nu un conflict schizofrenic, schismatic! Un conflict prin care gandurile se leaga unele de altele zbatandu-se in acelasi timp sa fie libere. Un conflict care proiecteaza continut in continut spre a separa si care separa continut de continut spre a unifica. Dihotomia cum s-ar spune.

Nelinistea naste cugetare asupra intrebarii pana la descaltarea de suflet. Sau invers.