"de ce"-ul tau se refera la faptul ca exista "acesti indivizi speciali" si cum reusesc supravietuirea comoda in lumea asta sau ca acest grup este privit piezis ori cu invidie de restul lumii remunerate printr-un stat de plata?

Probabil pentru ca sunt... ratati?
A mai fost o discutie pe teme asta, a ratarii si concluzia la care eu personal am ajuns este ca ratarea este e o eticheta pe care o primesti, nu pe care ti-o pui singur:))

calugarii budisti 'de ce' ce?

pentru ca au renuntat la tot si nu mai au pentru ce sa-si faca griji.
pe de alta parte au si mai putine lucuri pentru care sa traiasca.

tu ce cauti acasa? credeam ca esti pe la munci :))

mi-au ramas oamenii inzapeziti prin dif zone din buc si a rams pe luni :)

p.s vrei niste biscutit cu cioco pentru cand apari home?

intrebarea era de ce sa fie priviti altfel. nu se presupune ca am tinde cu totii spre o fericire spirituala (sau de alta natura)? daca ei sunt fericiti asa cum sunt, adica daca au gasit acea fericire, nu ar trebui sa invatam si noi de la ei? vorbesc acum din punct de vedere logic, nu social / uman :D

got it :) speer sa nu raman si eu inzapezit pe undeva si sa ramana tot pe luni :)))

iau matza si venim dupa tine, nu-i pb ;)
vezi ca te-am intrebat ceva mai sus .

da, ar merge niste biscuiti. faci si-un ceai? :D ca foame nu cred c-o sa-mi fie :)

nu, ceaiul; il faci tu
:D
si o sa si papi ca fac si de manacre ceav bun
;)

fac eu ceaiul.

ce faci bun?

Probabil de invidie. :))
In primul rand ca nimeni nu stie cu siguranta cat de fericit sau cat de nefericit este "artistul" in cauza. Si in al doilea rand, fericirea lui, poate ca nu este egala cu fericirea mea.

Stii reclama aia la bere...cu ea si el. Ea le arata fetelor dulapul de tzoale, el camera frigorifica de bere. :)

spre exemplu cind mergeam la sat am vazut un om care avea niste oi,statea pe marginea drumului si parea asa senin fara griji chiar zimbea,atunci i-am spus sotului meu uite ce fericit poate fie cineva la care nu-i suna telefonul,nu tre sa fie la program ,nu are sefi sa-l toace la nervi samd.
deci exista si romani fericiti fara griji si se multumesc cu ce da Domnul:)

teoretic,logic se poate presupune ca fiecare tinde spre o fericire.
Acesti indivizi daca nu dau in latura parazitismului,da,ar putea fi un exemplu.Cei care nu-s ca ei ori ii invidiaza ori au minte ingusta.

societatea umana nu are nici timp si nici dorinta sa afle de ce acest gen de indivizi aleg sa traiasca astfel. care le sunt sistemul de valori si prioritatile. e mai usor sa-i catalogheze ca fiind niste 'ratati', decat sa incerce sa afle motivul pentru care traiesc asa cum o fac.

oamenii, in general, au aceasta tendinta sa eticheteze pe cate unul, altul, care-i iesit cumva din calapodul normalitatii. normalitate pe care au definit-o dupa propriile criterii. care criterii sunt, vadit, totalmente diferite celor dupa care traiesc cei descrisi de tine.

pe de alta parte, se poate foarte bine ca societatea umana sa aleaga aceasta etichetare ca sa aibe o scuza in plus sa-si priveasca in propria curte, in proprii ochi, analizandu-se pe sine. etichetandu-se pe sine. ne pricepem cu totii la asta, nu? omului ii e mai usor sa disece felul de-a fi al altuia/alteia, decat pe-a sine insusi/insasi.

ori pentru ca asa evita sa-si recunoasca niste adevaruri, ori pentru ca judecand pe altii nu doare. pe sine insusi, de multe ori, da.

si mai poate fi si pentru ca, etichetand pe altii ca 'ratati', isi ofera siesi un element de comparatie care sa le ofere acea mica victorie atat de necesara mersului mai departe.

si ei, la randul lor, ii eticheteaza pe ceilalti ca prea indepartati de adevaratele valori si frumuseti ale lumii si vietii...

suma nula.

nu as merge atat de departe cu afirmatiile "ori ii invidiaza ori au minte ingusta". in fond, fiecare alearga dupa fericire in felul lui. pe unii tocmai alergarea asta ii face fericiti :D pacat ca nu-si dau seama.
smintitii :))

si smintitii nu au minte ingusta?...vezi?---:))

vezi acasa ;)

sper sa-i "arati" biscuitii cu ciocolata nu... o "minte ingusta"---rog nu te supara,vorbesc glumind si glumesc vorbind.

ma faci sa rad. numai vorbind in termeni de societate umana, in genera etc - faci generalizari la randul tau

am folosit termenul de "smintiti" cu gandul la o nuvela a lui isaac asimov, daca nu ma insel. voi scrie si despre asta, desi parca am mai scris.

"desi ei sunt mai fericiti cu sinele lor decat multi dintre noi"...

intrebarea mea e: de unde stii ca ei sunt mai fericiti cu sinele lor? De unde stii ca sunt fericiti, impliniti, multumiti?

Cu toate ca sunt oameni care se multumesc cu putin, cu aproape nimic, eu nu cred ca sunt totusi fericiti. Poate sunt doar mai rezistenti la nefericire.

Si in niciun caz nu sunt ratati. Ratati ar fi fost daca ar fi incercat sa fie altceva si n-ar fi reusit. Neincercand, nu ai cum sa ratezi.

stiu ca sunt fericiti pentru ca am cunoscut personal cativa astfel de indivizi.

pai normal ca fac. voit fac. pentru ca nu vad cum am putea vorbi concret despre 'de ce societatea umana ii eticheteaza pe unii oameni ca ratati'.
societatea umana prefera astfel de generalizari. sa aibe dupa ce sa s-ascunda.care individ crezi c-are sa vina sa zica 'eu il consider pe x-ulescu un ratat pentru ca...'?

putini aceia. daca sunt.

marea majoritate vor generaliza. si stim amandoua de ce.

pai... daca eu muncesc de-mi sar capacele, normal ca il consider ratat pe unul care face exact opusul.
altfel nu s-ar mai justifica alegerea mea. daca il invidiez si consider ca procedeaza bine, de ce nu fac si eu ca el?

si cum zicea gloria, sentimentul e reciproc.

felul in care pui tu problema e total aiurea si dovedeste cat esti de "din lume" ca sa zic asa; te cramponezi de clisee precum artistul boem ori vagabondul neinteles, filosoful de bodega etc. treaba e simpla si nu cere decat nitica observatie(poate si un pic de lectura faina totusi): oamenii astia nu se multumesc cu ceea ce le ofera societatea cum nici tu nu o faci dealtfel, si toata lumea, pentru ca traiul in societate presupune renuntarea la satisfacerea unor nevoi instinctuale direct responsabile de atingerea fericirii. numai ca ei nu si-au creat un sine fictiv (ca tot vorbeai de sine)sau nu au lasat ca asa ceva sa se intample, un sine creat de societate, cu dorinte create de societate si cu bucurii care sa rezulte din satisfacerea acestor dorinte, bineinteles tot de catre societate

ce are/ ce au a pierde?

cineva dadea o explicatie extrem de simpla si rationala: pentru ca intotdeauna ii acuzam pe ceilalti de ce am face noi in locul lor!

in numele civilizatiei si al progresului este nevoie de sotzietate. sotzietatea, la randul ei, presupune un set de reguli, care trebuie respectat. ca ea sa progreseze, cetatzeanul are datoria de a pune curul la munca. atata vreme cat el face asta... avem mall-uri, avem hartie parfumata, avem electricitate si toate minunile implicate de ea, strazile sunt curate, exista consum deci exista si productie.

atata vreme cat tinem la confortul cu care am fost obisnuiti, este normal sa se promoveze modelul omului muncitor/ omului care se descurca in viata. cu cat muncesti (sau furi :)) mai mult, cu atat confortul creste. cu cat oamenii cred mai mult in asta, cu atat creste calitatea traiului.

acuma... daca 60% din acesti cetateni ar fi excesiv de boemi si ar zice- stii ceva? mi se rupe! io am chef sa stau cu fundu-n sus si sa cand la mandolina in parc. ha! ce s-ar intampla?

pai va zic eu ce s-ar intampla! ne-am duce de rapa dom'ne! zau de nu!

din fericire... exista oameni boemi pe lumea asta. lor li se mai spune si ratati. prin comparatie cu ei, cetatzeanul corect este valorizat. el straluce. :)

eu sunt un astfel de om. si ma simt bine asa. am incercat sa intru in rand cu lumea si am facut o criza de nervi. asa ca m-am retras pana sa fiu foarte sifonata. asa ca fac un efort minim necesar sa supravietzuiesc. si nu-mi trebe mare cheste. si stiti ceva. ma simt al naibi de bine. pen' ca asa sunt eu domne.

nu recomand insa asta. pentru ca nu se poate invata asa ceva. tre musai sa simti.

Unii se mai si nasc asa, aia care nu ca simt, sunt.

tu esti boema?!! io te vedeam corporatista, nu ma intreba de ce.

ah! in sfarsit!

ma enerveaza ca de obicei, e nevoie doar de 3 vorbe si mi se pune eticheta de boema. chiar daca alea 3 vb sunt: buna! ce faci? :))
nu ca nu ar fi adevarat... dar e dezarmant.

mah, eu am uneori perceptii gresite, ca dovada...

daca tot ma inveti despre mersul lumii, fa-o intr-un fel inteligibil ;)
nu de alta, dar macar sa am ce sa combat...

cre' ca zice cam ce ziceam si eu. da nu bag mana-n foc. :))

pe de alta parte au si mai putine lucuri pentru care sa traiasca.

aici gresesti. nu ca ar exista o regula general valabila. dar la ce te referi? nu au un job important ... nu au fudulpe un scaun care daca e tocit suficient ii va propulsa?

sa zicem ca daca esti boem, ai mai mult timp pentru tine, poti cultiva un hobby right? ai mai mult timp pentru taiat frunza la caini, pentru ai observa pe ceilalti ("artistul" nu va lucra obertime right?). ai mai mult timp pt familie (sau nu are nici asta? si de aici lipsa de sentimente marete?)

Stai draga, nu toti ratatii sunt artisti in sensul in care vrei sa ne convingi. Un adevarat artst are o pasiune care il chinuie, careia i se daruie, si nu este deloc fericit decat atunci cand o consuma.
Intre o viata de boem in care se complace un tanar un timp si un adevarat geniu care traieste in lumea lui focul unei creatii concrete e mare diferenta....
Parerea mea !

nu cred ca ai itneles ce a vrut sa zica alex. ce treaba are un adevarat geniu care traieste in lumea lui focul unei creatii concrete (atentie la neatentie) si ratatul oem al lui alex?

doar se stie: banii nu aduc fericirea :).

la familie ma gandeam; in general oamenii de genul asta sunt singuri; o familie inseamna responsabilitate, grija zilei de maine.
am citit ca tu te consideri o astfel de persona,dar tu nu te incadrezi in ce vrea sa zica alex; nu penru ca te cunsoc petsonal pe tine ( pt. ca nu te cunsoc :P), ci pt. ca cunoasc una din persoanele descrise de alex.

E privita intotdeauna prin prisma oamenilor conventionali, aceia ce au casa,masina,catel si purcel, o familie cu sot/sotie si puradei care se dezvolta pentru a le semana intr-o zi si a perpetua existenta plictisitoare dar solida a speciei...
Nonconformistii/boemii de care alex vorbeste, sfideaza regulile izolande-se intr-o lume de-a lor, satisfacandu-si gusturile egoiste ale propriei lor existente. Atata timp cat nu devin parazitii societatii, nimeni nu are dreptul de a-i blama...Dimpotriva, iti trebuie mult curaj pentru a alege un astfel de drum...Eu n-am avut...

"iti trebuie mult curaj pentru a alege un astfel de drum.."---cred ca oamenii astia au o alta filozofie de viata, pur si simplu privesc viata intr-un mod complet diferit.

mi-am adus aminte de ce povestea filip florian acum vreo 2 saptamani la intalnirile de la sosea: cum pe vremea lui ceasca cand era acasa, copil fiind si frigiderul era gol; si mama lui era atat de linistita si nu se panica si le spunea ca toate se rezolva; si asa si era; fie venea cu bunicul lor cu ceva , fie vre-un vecin facea parastas, ceva se intampla.
e, majoritatea omenilor nu sunt asa, ei cum dau de-o o situatie dificila se agita, se streseaza, incearca sa o rezolve cumva.
ideea e ca ori esti asa, ori nu esti.

la oameni slabi, neputinciosi, ce se complac in limita unei existente searbede fara a face vre-un efort de a se dezvolta in "mai mult"...
Da, din punctul acesta de vedere, ai dreptate: "ideea e ca ori esti asa, ori nu esti."
Cred insa ca alex se referea la alt gen de oameni, acela pe care eu il tratam.(intreaba-l :))...

nu, nu, nu la oamenii neputinciosi sau slabi, in niciun caz, ci la oamneii...sunt greu de descris; sunt oamnei care nu se streseaza pentru nimic, nu simt nevoia sa-si caute de lucru, se gaseste mereu cineva care sa-i tina, mai mult sau mai putin, dar ei niic nu par sa observe asta; traiesc cumva intr-o realitate a lor, paralela cu realitatea oamenilor ' agitati'(:D) si sunt asa nu pt. ca vor sau si-au propus sa fie, ci pt. ca asa sunt.

oamenii de care zici tu sunt oameni care sunt multumiti doar sa existe.

majoritatea oamenilor simt nevoia sa construiasca ceva, sa lase ceva in urma lor, un semn ca au fost pe aici. cum nu poti contrui fara resurse si fara a te preocupa de constructie, e foarte greu sa fii zen si sa-ti spui ca lasa, totul se va aranja, ca universul e bun.

nu stiu care categorie e mai avantajata, pur si simplu fiecaruia ne cere altceva organismul. eu de exemplu, sunt dintre astia din urma, constructorii.

a, si eu tot santierista sunt :D

ma streseaza rau subzistenta. culmea e ca nu trebuie sa am, e suficient sa pot avea. sa pot face. banii aduc pana la urma mai multa libertate decat lipsa lor, deschid posibilitati. a sta cu burta in sus inseamna ca singura libertate pe care o ai e aia de-a pluti.
eu am ajuns la concluzia ca fericirea/ seninatatea/ multumirea e o capacitate pe care o ai sau nu indiferent de conditii. cand gasesti cate-un fericit din asta in mizerie esti asa de lovit de uimire, incat ii uiti pe ceilalti zece nefericiti truliluli pe langa care treci subtiindu-te, sa-i atingi cat mai putin.

gasesc ca mai rau decat sa plutesti, e sa ai un sef tipic, sa "raspunzi", sa executi ordine... brrr. doggish. cioran (sorry, exemplu tocit dar la indemana) a fost unul care-a preferat sa traiasca intr-un apartament cu mobila ale carei sertare erau legate cu sfoara, decat sa fie profesor (a fost o vreme, n-a suportat), exact din motiv de incapacitate de subordonare. si-l inteleg perfect. well, macar el a lalait-o destul de maret, n'est-ce pas?

mah, eu intelesesem ca sertarele alea legate cu sfoara erau un semn de originalitate, nicidecum de lipsuri materiale. oricum, la data cand s-a facut filmarea sertarelor, cioran era destul de ok material, nu cred ca statea in cativa franci pentru manerele sertarelor.

Ma indoiesc ca Cioran isi punea problema originalitatii in chestii din astea marunte. Cred ca pur si simplu nu le acorda importanta, nu existau pentru el.

sau asa, pur si simplu nu-l interesa. dar nu ca nu avea bani de manere. funny ca sertarele alea legate cu sfoara au devenit asa celebre :)

omg, acuma vad, ai comentat la 6:57! asta ma loveste, eu nu reusesc sa ma scol inainte de 11, zilele astea. si chiar e cazul sa ma mobilizez, pierd juma´de zi lumina dormind, apoi ma plang ca e mica ziua si ca e deprimant intunericul...

si sa te scoli la cinci jumate si sa incerci sa nu trezesti celelalte suflete:)

Lipsa de bani sigur n-a fost, dar oaresce meschinarie nu-i exclusa:)) Am citit niste scrisori de-ale lui Cioran catre "cei de acasa", in care m-a frapat zgarcenia si "micimea" personajului.

La mine era ora 8:) Io-s matinala de felul meu:) Dar si asa, tot groaznic de scurta mi se pare ziua:(

Am citit niste scrisori de-ale lui Cioran catre "cei de acasa", in care m-a frapat zgarcenia si "micimea" personajului.

serios? :))

vreau si eu sa le citesc! sunt publicate, circula pe net?

Nu stiu daca circula pe net. A aparut la Humanitas in 1995 cu titlul "Scrisori catre cei de acasa", sub ingrijirea lui Liiceanu si Th. Enescu.

multumesc, o sa le caut!

mah, eu intelesesem ca sertarele alea legate cu sfoara erau un semn de originalitate, nicidecum de lipsuri materiale

maybe. chestia cu incapacitatea de subordonare si lipsurile materiale a spus-o singur, desigur, era vorba de o alta perioada a vietii decat cea din momentul in care s-a facut filmarea. impresia mea in urma interviului (oi fi si uitat, a trecut o tona de timp) a fost ca n-avea mai mult decat ii trebuia ca sa traiasca boem rezonabil. faptul ca poti sa repari naibii sertarele alea cu cativa franci nu inseamna nimic in context, cativa franci nu te trec dintr-un mod de viata in altul, e normal sa ramana un simbol.
nu stiu cine zicea ca nu a fost niciodata sarac, doar falit. a fi sarac e o stare de spirit.

Da, ai dreptate, dar faptul ca i-a numit "speciali", apoi ca au "fire de artist", mi s-a parut ca ar vrea sa-i bage si pe adevaratii artisti la aceasta categorie....
Dar de unde stie Alex ca acei oameni sunt fericiti in mizeria lor ?
Eu nu as fi sigura. Ba chiar as paria ca nu sunt fericiti deloc.

in "Convorbiri cu Cioran. Bucuresti, Humanitas, 2004:

"Nu este greu de inteles de ce, in pofida putinelor sale relatii literare, a saraciei si a independentei pe care si le-a aparat toata viata cu perseverenta, Cioran devenise in ultimii ani o personalitate atat de incitanta."

si

"Ajuns la Paris cu o bursa in 1937, nu lucreaza nimic pentru teza de doctorat care-i justifica trimiterea acolo si traieste intr-un apartament inchiriat cu luna. «Sunt cel mai inactiv om din Paris» spunea el cu un fel de mandrie, intr-un interviu din 1972. Uraste scrisul. Face plimbari lungi cu bicicleta, mananca gratuit la cantina studenteasca, sperand ca va face asa toata viata, fara sa fie obligat sa munceasca".

Cam asta-mi aminteam.
Mai mult chiar habar n-am.