-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poezii


de amari la: 19/12/2009 11:30:34
rezumat: sa ne-amintim de volumul de versuri
taguri: Diverse 
voteaza:
Putini au "darul" e a scrie poezie.Fiecare am citit sau citim poezii.Unele au un rasunet in interiorul nostru,altele nu ne spun nimic,sunt poezii pe care le recitim sau a caror versuri raman in memoria amintirii.

Aveti poezii preferate,poeti sau versuri care pot misca si atinge corzile sensibile ale sufletului sau care genereaza reflectii ori intrebari,poezii care "spun" sau pot "vorbi" in locul vostru?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (11):


Ion Minulescu - de amari la: 19/12/2009 11:38:49
Romanta meschina

Daca-ai crezut c-ar fi putut sa fie
Ceva mai mult decat ce-a fost,te-ai inselat!...
N-a fost decat un inceput de nebunie,
De care-ntamplator ne-am vindecat!...

N-a fost decat un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris in vis,
In cinstea celei mai frumoase fete,
Si-a-nnebunit de-ndata ce le-a scris!...

N-a fost decat ce nu se poate spune
Decat cu ochii-nchisi si pe-nnoptat,
In ritmul unui inceput de rugaciune
Pentru iertarea primului pacat!...

N-a fost decat ce-a trebuit sa fie,
Si,dac-a fost cu-adevarat ceva,
N-a fost decat un strop de vesnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera"!...
#508387 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
amari - de monte_oro la: 19/12/2009 11:58:01
Sigur c-avem..:))...doar ca au mai fost confe cu tema asta... si nu stiu daca is toti cu chef... de ... rererepetare...:)Dar... keep on trying... poate or mai fi....orisicat..;)
#508388 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
doar pentru ca mi-e - de mazariche la: 19/12/2009 14:20:18
stare azi, obsedanta:

Dezghet – Nina Cassian




Daca m-ai chema, ar zvacni

O mie de pasari in colivii;

O mie de usi s-ar da-n laturi

Si s-ar umple vazduhul de pasari

Si - ca legatura de chei a pamantului -

Ar zangani apele sub mainile vantului

Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!

Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni

Si-ar incepe sa calareasca la vale

Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;

Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -

Tu, dezghetul meu, soarele meu!

#508403 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte_oro - de amari la: 19/12/2009 14:30:48
...:))...avantajul sau dezavantajul celor cu vechime...aceasta "rererepetare".
Si lunile anului se tot repeta pe parcursul vietii noastre,dar nicicare nu seamana cu cea dintr-un an trecut sau nu va fi la fel cu vreuna din anii ce vor urma.Noi suntem efemeri,anumite "lucruri" insa nu-s.
Multamesc de "trecere",atentie,atentionare,indemn.:)
#508407 (raspuns la: #508388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Minulescu - de amari la: 19/12/2009 15:06:12
Romanta negativa

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…

Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…
#508414 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Tot Areal la: 19/12/2009 15:58:44
Az' noapte, Iisus...

Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.
O, ce trist, ce înalt era Christ!
Luna-a intrat după El în celulă,
Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vesminte,
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

M-am ridicat de sub pătura sură:
- Doamne, de unde vii? Din ce veac?
Iisus a dus lin un deget pe gură
Şi mi-a făcut semn ca să tac...

A stat lângă mine pe rogojină...
- Pune-mi pe răni mâna ta.
Pe glezne-avea umbre de răni şi rugină,
Parcă purtase lanţuri, cândva...

Oftând, Şi-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Prin somn lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui vărgi.

Părea celula munte, părea Căpăţână,
Si mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână,
Şi am dormit o mie de ani...

Când m-am trezit din grozava genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
Numai Iisus nu era nicăieri...

- Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor Lui...


Poetul Radu Gyr s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel şi a trecut în veşnicie în anul 1975. A fost conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A semnat volume de poezii, studii critice, recenzii şi eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine.A pătimit aproape 20 de ani de detenţie politică pentru că a făcut parte din Mişcarea Legionară, ca fel ca şi alte mari personalităţi: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Tutea, Nichifor Crainic.

#508419 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
****** - de Tot Areal la: 19/12/2009 16:05:09
PARADOXUL DE A FI ROMÂN
de ROBERT TRIF

Săraci într-o ţară bogată, mediocri în genialitatea noastră
Destul de nebuni în a face haz de necaz, glumeţi cu propriile
Neajunsuri şi metehne, dar neîndurători faţă de greşelile celorlalţi
Nostalgici ai vremurilor trecute, şi totuşi doritori de schimbări majore
Credincioşi în numele unor instituţii perimate, dar neîncrezători
În forţele proprii, cuprinşi de îndoială când vine vorba de unitate
Suntem campionii declaraţi ai individualismului.
Paradoxul există în însăşi fiinţa noastră naţională
Prea orgolioşi pentru a fi fericiţi, prea strâmbi şi slugarnici
Pentru a stăpânii pământul strămoşesc, judecăm cu asprime
Viciile semenilor noştri, dar suntem mult prea îngăduitori
Cu propriile noastre netrebnicii, chipul nostru e şters şi putred
Chiar dacă pozăm în cele mai nobile făpturi pământene
Suntem ceea ce nu vrem să fim, şi nu suntem ceea ce ar trebui.
Cu toate nenumăratele neajunsuri materiale nu ne vom fi pierdut însă spiritul
Chiar şi ultimul om, cel mai neînsemnat, mai neajutorat şi mai simplu
Păstrează în adâncul inimii sale credinţa în bunul Dumnezeu.
Poate trăsăturile acestea paradoxale ne apropie mult de spiritul Indiei
Aflaţi la răspântia marilor imperii, sfârtecaţi între Orient şi Occident
Am rămas în esenţa noastră cea mai orientală naţiune din Europa
Sufletul nostru vibrează sensibil purtat pe valurile înspumate ale baladei Mioriţa.
Poporul român trăieşte ancorat în veşnicul prezent, tocmai de aceea românii
Nu au sentimentul şi cultul timpului, la noi totul e nerealizat, totul se află în stadiul
De proiect, suntem cu toţii cufundaţi într-un mirific somn metafizic, în mod paradoxal
Lăuntric, sufleteşte, suntem dincolo de orice noţiune temporală, trăim în afara timpului
Poate tocmai de aceea suntem atât de apropiaţi de sentimentul fiinţării în absolut,
Cum să nu iubeşti un popor fără istorie, fără cuceriri, dar cu sentimentul eternităţii
Suntem fără să o ştim naţia cu cel mai pronunţat caracter mesianic din bătrâna Europă.
Orice încercare de altoire a unor caracteristici străine de esenţa noastră ca neam nu are
Nici un sorţi de izbândă, iată de ce modelele străine nu au prins la noi, sau dacă cu forţa
Se încearcă impunerea lor, nu se va obţine decât un haos, globalizarea ar aduce cu sine
Sfârşitul nostru ca neam, pierderea esenţei ancestrale, suntem sortiţi să fim singuri
Acesta este paradoxul de a fi român, într-o Europă sfâşiată de contradicţii, de aceea
Nu pot decât să aleg paradoxul, integrarea în haosul unei unităţi fictive ne-ar anihila
Fiinţa naţională, pentru noi nesfârşita ispitire a omului de a se substitui divinităţii nu
A însemnat niciodată ceva, suntem prea plini de trăirea veşniciei din lăuntrul nostru.

ROBERT TRIF [Abraxas]
DOAR UN LUPTATOR POATE REZISTA PE DRUMUL CUNOASTERII CACI ARTA LUI CONSTA IN A GASI UN ECHILIBRU INTRE SPAIMA DE A FI OM SI MINUNEA DE A FI OM!
Poetul locuieste la Petrosani si ma bucur ca mi-a dat permisiunea de a-l face cunoscut pe mai multe siteuri!

#508421 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de amari la: 20/12/2009 12:48:33
Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
A XI-a porunca

Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!…
(Ion Minulescu)
#508501 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de juli la: 20/12/2009 18:11:28
A.E. Baconsky - Miraj de iarnă

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
Par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În şarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subţire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.

Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar şi se-nfioară omeneşte,
Şi parcă însăşi noaptea uneori
Cu ochii tăi de-aproape mă priveşte.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Şi neaua cu sclipiri de nenufar
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeşte-n jur imensele zăpezi.

#508543 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de juli la: 20/12/2009 18:13:00
Constanţa Buzea - Acolo unde cred că eşti


Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge alb, e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.

În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.
#508544 (raspuns la: #508543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Serghei Esenin - de INSULA ALTUIA la: 20/12/2009 19:00:38
Viscolul


Viscolul prinde colbul sa-si lepede,
Luneca-o troica, luneca repede.
Vesela-n troica, peste întindere,
O tinerete fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pierira-n iarna salbatica,
Precum aceasta troica zanatica.
#508549 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: