-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Funia


de geraldine la: 29/09/2004 09:32:00
modificat la: 01/10/2004 15:02:10
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Stau rezemată de peretele rece al holului de cămin râzând strident de frică. Nu ştiu de ce mi-e frică; Matei care tocmai îşi începe ţigara, îşi dă seama de asta. Dar e drăguţ că nu mă stresează pe tema asta. Oricum, n-aş recunoaşte nici în ruptul capului că mi-ar fi frică…
- Şi ştii de ce-i închisă uşa din spatele tău?
L-am privit uimită, fără să-mi dau seama despre ce vorbeşte. Apoi, m-am uitat
nedumerită la uşa din spatele meu, pe care era desenat un “A” într-un cerc. Ştiam că-i simbolul de la Anarhia şi…
- Dintre fetele care au fost cazate aici, cel puţin una s-a sinucis.
- Ce vorbeşti, Matei?
- Da, nu mai cazează pe nimeni aici de multă vreme.
Parcă şi vedeam o bucată de sfoară putrezită purtând un trup cu picioarele abia
atingând podeaua rece, ochii pierduţi într-un contur nedefinit al groazei, şoaptele sfioase ale celorlalţi scrijelind liniştea moartei.
- La ce te gândeşti?
- Se întâmplă lucruri ciudate aici, dar nu cred în povestea asta cu “camera
fatală”!
Am râs forţat şi am intrat în camera mea de-alături, fără să aştept ca Matei să-şi
stingă ţigara. Era sfârşit de an şcolar, colegele mele plecaseră deja. Erau bine merci acasă, vizionând probabil un film bun, în timp ce eu îmi pierdeam vremea pe-aici. Un ţipăt ciudat a rupt tăcerea în care se scălda căminul studenţesc. Am tresărit şi am deschis uşa. Matei nu mai era. De la camera 23 au mai ieşit două fete. Le-am întrebat dacă-l văzuseră. Portarul a urcat la noi la etaj şi am început să căutam din camera în camera. Curând am ajuns şi la uşa de lângă camera mea.
- Nu vă obosiţi să căutaţi acolo, uşa aia e mereu închisă, i-am spus şi celelalte
au încuviinţat.
- Da’ dar văd totuşi că e deschisă, a zis portarul apăsând clanţa.


Nu cred că voi uita niciodată groaza şi spaima care m-au cuprins când l-am văzut
pe Matei atârnând spânzurat. Cu siguranţă, ţipătul care-l auzisem nu fusese al lui şi nici acum, după 3 ani nu-mi pot explica motivul pentru care s-a sinucis. Lumea vorbea că avea probleme amoroase, dar eu întotdeauna l-am văzut mulţumit de viaţa de cuplu. Întâlnise o tânără fermecătoare şi totul părea să meargă ca pe roate. Dar cel mai mult se vorbea de “camera fatală”. După acest incident, căminul a fost închis, se vorbea de un fel de blestem.

“ …nu am să-ţi cer să înţelegi de ce am făcut-o, dar o să-ţi spun ce s-a întâmplat, chiar dacă ţi se va părea o nebunie; oricum asta nu va mai conta aşa de tare, căci eu oricum nu voi mai fi.
Era chiar într-o vineri când pe marginea pervazului a poposit un porumbel, apoi a intrat în camera. Eu le-am spus fetelor să închidem fereastra şi să-l capturăm. Au fost imediat de acord. Şi l-am alergat toată camera, şi l-am prins. Era atât de frumos, că i-am smuls o pană ca s-o am amintire. Şi de-aici a început totul. Seara aveam numai coşmaruri, şi la o lună, pe braţe a început să-mi crească un fel de puf ca la păsări. Îl epilam în fiecare dimineaţă ca ceilalţi să nu-şi dea seama. Pe stradă aveam impresia că sunt urmarită de stoluri de păsări, că săreau asupra mea cu ghearele lor…”

Am tresărit buimacă. Proful încă mai povestea despre mixul de marketing. Niciodată nu mi se întâmplase să adorm la vreun curs. Visasem că găsisem un fel de scrisoare al unei tipe care se spânzurase cândva în căminul închis. Brusc mi-a revenit în minte scena morţii lui Matei şi m-am cutremurat toată.

Plângeam în timp ce alergam pe stradă. Mă tot uitam înapoi şi zăream stolul imens de păsări care se îndrepta spre mine. Aşa ceva nu poate fi posibil. Pe braţe, puful se transforma în pene. Într-o disperare, am strigat şi mi-am luat zborul. Nu doream decât să mă ascund undeva departe. Aveam impresia că sub zborul meu, clădirile se destramă. Am ajuns în camera de cămin şi m-am baricadat înăuntru. În minte nu mai auzeam decât fâlfâit de aripi. Mă izbeam de pereţi să nu-l mai aud, dar el era acolo, în mintea mea şi era imposibil să scap. Lacrimile nu făceau decât să-l amplifice. Luam de sub pernă pana de porumbel şi o strângeam în palmă şi atunci, fâlfâitul, sugrumat, dispărea subit. Mi-am dat seama că pana era cheia salvatoare. Dar a fost pentru puţin timp, căci în curând fâlfâitul aripilor s-a întors. De fapt eu eram fâlfâitul, şi m-am urcat pe scaun, cu funia petrecută în jurul gâtului şi am zburat…

- Cumva o tipă s-a spânzurat?
- Când?
- Nu ştiu…stătea în camera aia încuiată.
- A…din caminul care e în renovare? Păi…nu au găsit un tip? A…dar parcă a
fost şi o tipă…cu 2 ani înăinte…şi-a amintit portarul sorbind cafeaua.
După atăta timp treceam acum la mormântul lui Matei. N-avea decât 20 de ani
când murise. M-am aşezat pe banca de lângă mormânt gândindu-mă la tipa care se spânzurase înaintea lui. A fost terifiant, căci pentru câteva momente, simţisem parcă tot ce simţise ea odată, toată spaima, teroarea, se abătuse asupra mea. Totul mă copleşise, încât izbucnisem în lacrimi. Când au intrat colegele în cameră, au crezut că mi se întâmplase ceva. Am fugit afară şi m-am oprit sub arţarul de lângă cămin. Mă gândeam că povestea asta mă afectase mai mult decât vroiam să-mi recunosc mie însămi. Pe crucea lui Matei s-a aşezat un porumbel. Parcă mă privea şi am simţit că îngheţ de spaimă. Am plecat imediat, fiindu-mi frică să mă uit înapoi. După ce am ieşit pe uşa cimitirului, m-am oprit şi am îngenunchiat în iarbă. Am auzit parcă un fâlfâit şi până să-mi dau seama, porumbelul s-a aşezat pe umărul meu. L-am gonit, şi speriată, am alergat spre staţie. Asta era culmea, să-mi fie groază când un porumbel se aseză pe umărul meu. Precis fusese doar o întâmplare care nu are lagătură cu nimic. Nici eu nu credeam ce-mi spuneam, ca să-mi treacă frica.

Eram la ţară şi ţin minte că bunicul avea în spatele casei, chiar sub streaşină o groază de porumbei. Veneam cu verii mei şi îi vânam seara, căci au vederea slabă atunci. Odată Mihai a prins unul mare, a luat o sfoară, i-a pus-o în jurul gâtului şi a început să-l învârtă aşa. Mă uitam la el îngrozit, dar în acelaşi timp, cu admiraţie. M-a văzut şi mi-a strigat: “Hai, Matei, poţi şi tu să faci asta” şi am prins capătul funiei şi am prins să mă învârt. Mi-am pierdut echilibrul şi am izbit sărmanul porumbel de zidul din spatele casei. “Bravo” mi-a strigat Mihai, dar eu nu vedeam decât capul sângerând al porumbelului.
- Şi asta ziceai că ţi-ar fi povestit Matei în vis?
- Nu ştiu…aş fi sperat să-mi spui tu ceva…
- De-abia aveam 3 luni de când eram împreună şi mi-au spus că l-au găsit
spânzurat în nu ştiu ce cămin. Îţi dai seama cum m-am simţit?! A fost teribil…dar faza cu porumbelul e ciudată. Ştii, nu suporta păsările, în schimb era fascinat de funii. Le ţinea prin sertare…iar despre verii lui nu prea vorbea. Cred că nu-i prea agrea. Oricum, nu ştiu ce să zic, au trecut trei ani de-atunci…eu merg mai departe, asta ar trebui să faci şi tu.
Am plecat dezarmată de la Ania. O parte din bănuielile mele erau confirmate, însă nu puteam scăpa de teroarea că nu ştiu ce porumbel mă urmărea. Ştiu, pare absurd, dar tresăream la fiecare fâlfâit pe care-l auzeam.
Mă îndreptam cu paşi nervoşi spre camin. Era redeschis acum, la început de an universitar, după 3 ani. Am urcat până la “camera fatală”. Uşa era întredeschisă. Am simţit o strângere de inimă când am intrat. Pereţii erau însemnaţi cu tot felul de fraze care să amintească că totuşi cineva locuise aici. Lângă uşa era un scaun de lemn ce abia îşi mai ţinea picioarele. Pe el era o bucată putrezită de sfoara. Instantaneu m-am gândit la Matei.
Vedeam cele cinci paturi aşezate într-o logică fără sens, purtându-şi saltelele în care s-a lăfăit probabil vreun cuplu asaltat de portarii ce pareau imenşi în pragul uşii. Pe pereţi încă mai zăceau câteva postere, dintre care unul deja se desprindea. Am apucat de un colţ şi l-am rupt de pe perete. De sub el a căzut o bucată de hârtie împăturită. Am luat-o şi am deschis-o. Era scrisul lui Matei. “ Azi am fost iertat. Mă simt aşa de uşor, încât aş zbura. Ania, ştii când aveam coşmaruri cu păsările alea oribile? De fapt nu ele erau oribile, ci ceea ce făcusem eu când eram mic a fost oribil. Dar azi s-a întâmplat ceva extraordinar. Azi am murit ca să renasc, iertat…să ştii că te-am iubit, dar tu nu o să înţelegi chinul unei pene de porumbel. Să fii fericită! Matei “
- Îţi mulţumesc pentru scrisoare. A avut dreptate, niciodată nu-i înţelesesem
fobia asta cu păsările. Mă bucur sincer, cred că abia acum e cu adevărat fericit.
- La revedere, Ania!
Nu-i spusesem că apoi fusesem la cimitir, unde lângă mormântul lui Matei, am
îngropat bucata de funie şi pana ce o găsisem în cameră, pana fetei care se aruncase de la etaj. În fond împărtăşeau aceeaşi soartă. Cât despre porumbel, nu cred că voi înţelege niciodată…poate că unii dintre ei sunt vrăjiti, poate unii sunt răi şi aruncă blesteme asupra noastră…nu ştiu, dar cert este că nu cred că voi scăpa de frica de păsări şi imaginile teribile legate de moartea lui Matei vor continua să mă hăituiască. Iar în legatură cu “camera fatală” mă gândesc câteodată că poate acolo este ciubul vreunui “porumbel fatal” care-şi aşteaptă urmatoarea victimă. Din fericire, camera rămâne încuiată şi anul acesta şi adeseori auzi discutându-se despre ea printre studenţii mai mari care doresc să-i sperie pe boboci. Oricum, anii studenţiei s-au teriminat, mâine începe licenţa şi sper în curând să scap de orasul ăsta…şi-aşa, poate, voi scăpa şi de teroarea ce mai apasă din când în când asupra mea şi câteodată mă sugrumă ca şi cum aş avea o funie petrecută în jurul gâtului. Funia…poate ea este explicaţia la tot…
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


* - de picky la: 04/02/2007 13:42:58
Adrian Fuchs :

Ciudata poveste. Cursiva-n incalceala ei. Si scrisa fluid.
#173172 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: