Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

nimic gresit, nimic corect


de nete la: 25/12/2009 02:10:53
taguri: Diverse 
voteaza:
Sunt sunete ale unor ritmuri stravechi ce vibreaza in jurulul meu, cateodata mai apropiate, cateodata mai indepartate. Au o continuitate foarte ciudata pentru ca par a veni de la mai multe surse fara a se incurca. O simfonie ce-mi insoteste fiecare pas. Simfonia Omului. Ma opresc sa ascult. Langa mine, discutand despre apropiatul Craciun, doi tineri ale caror principale griji sunt cum sa ajunga mai repede la renumitul restaurant chinezesc din centru si ce vor manca acolo. Fondul sonor ce-i insoteste imi permite observatia ascundandu-ma dupa un val de nepasare. Ii admir ca nu au alte preocupari decat cele cu efect real si imediat. Dar ei nu stiu asta. Si nu stiu ca din sufletul lor se revasa acele note stravechi. Cred ca nici nu le aud iar asta determina aparitia unui zambet.
Imi aduc aminte de acea zi cand aveam sase ani iar bunica mi-a spus:
- Cand treci pe strada asculta! Lasa-ti gandurile deoparte si doar asculta. Vei auzi un cantec foarte cunoscut ce vine din tine si din fiecare om pe langa care treci.
Si dupa ce mi-am bucurat prima oara urechile cu el am intrbat-o "ce este bunico?"
- Este lucrul care ne leaga pe toti. Acel fior ce ne strabate amintindu-ne de omenia noastra.
- Si de unde vine?
- Din faptul ca avem o inima in piept si ea bate. Doar ea cunoaste ritmul.
- Asta inseamna ca poate fi cantat astfel incat sa-l stie toti.
Mi-a zambit foarte linistita, m-a luat in brate si mi-a soptit doar atat "Incearca!". Si asta am facut.
Am inceput prin a-mi aranja cadenta pasului dupa cel ritm. Parca dansam. Chiar cand stateam la semafor sau la coada dansam, iar cei ce ma priveau se minunau si zambeau. Vazand frumusetea zambetului nascut in plina ploaia pe fata unui om grabit am stiut ca vreau sa aflu cat mai multe sa pot face cat mai multe.
- Dar de unde stii matale, bunico, de aceste ritmuri?
- Ti-as putea raspunde ca am 67 de ani si este normal sa stiu mai multe decat tine, dar nu ar fi corect. Mereu am crezut ca bunica mea vede ceva mai mult in acel baiat curios. Mie imi zambea de fiecare data, avea mereu o poveste pentru mine. Imi spunea de insule departate unde niste uriasi de piatra pazasec visele si bunatatea si le trimit catre noi avand grija sa ne ajute cand avem nevoie. Nimeni nu stie de ce insulei i se spune Insula Pastelui. Mi-a mai povestit despre eschimosi si canii lor foarte frumosi care trag la sanie. Despre curajul acelor caini care se nasc fiecare cu numele lui. Numele fiind ca un destin.
Dupa fiecare vizita in casa bunicii mele eram mai dorinc sa cunosc, sa vad lucrurile acelea incat imi promiteam ca voi face in asa fel incat sa calatoresc peste tot.
Bunica mi-a raspuns intr-un final. Avea lacrimi in ochi iar eu am crezut ca am suparat-o cu intrebarea mea.
- Prima data am auzit ritmul acesta in mijlocul campiei africane. Eram cu bunicul tau, un om foarte curios, asa ca si tine. El m-a dus in toate acele locuri despre care ti-am povestit. Cu el am ajuns pe acea campie nesfarsita. Acesta era visul lui, sa ajunga acasa; la casa noastra, a tuturor. Cand ne-am cunoscut exact asa mi-a spus: "Ochii tai imi spun ca sunt multe vise ce se ascund in spatele lor. Vino cu mine Acasa si vei descoperi ce toate acele vise au un scop, au o radacina comuna. Vom putea vedea Visul imreuna." S-a oprit in fata geamului lasand o lacrima sa coboare pana la pamant, apoi a continuat: M-a speriat cu sinceritatea lui dar stiam ca un om sincer nu poate fi rau. L-am lasat sa-mi zugraveasca in mii de imagini ceea ce dorea sa afel si am hotarat sa-l urmez pana la capat. La inceput am insistat sa mergem cat mai curand in Africa dar mi-a raspuns... si nu voi uita acel raspuns niciodata: "Nu suntem pregatiti. Africa ne-a dat tot ce are mai bun iar noi acum trebuie sa descoperim acele minunatii. Nu avem dreptul sa-i cerem mai mult." Asa ca am colindat lumea si oamenii in cele mai felurite ipostaze descoperindu-i. In fiecare loc in care mergeam ramaneam o luna incheiata. Au fost luni in care acumulam o bogatie mult mai valoroasa decat tot aurul din lume. Simteam cum sufletul meu creste din ce in ce mai mult. Toti acei ani de pregatire au fost ca o evolutie pentru a ne putea intoarce la radacinile noastre.
Intr-o noapte de vara, pe cand incepusera sa cada milioane de picaturi de ploaie intr-un dans frenetic m-a luat de mana, am iesit in ploaie si mi-a spus "Mergem Acasa!... N-o sa ai nevoie de bagaje." Atunci am simtit bataile inimii in ritmul pe care aveam sa-l descopar ceva mai tarziu, fara muzica, deocamdata. Dupa trei saptamani inata-ne ajunsi in Vis. Stateam spate in spate cu ochii lipiti de orizont cand am simtit nevoia sa-i inchid pentru ca nu erau obisnuiti cu o frumusete de o atat de mare intensitate. I-am inchis si in clipa in care pleoapele mele s-au unit am auzit muzica. L-am strans de mana iar el m-a intrebat "Auzi si tu?" "Da!..." Acestea au fost singurele cuvinte rostite pe acea campie.
Ne-am intors din cauza razboiului care tocmai incepuse in Europa asta atat de superficiala. Bunicul tau a fost chemat pe front si-mi scria de acolo cat de placut este sa auzi ritmurile acelea printre zgomotele razboiului. A trecut si acesta tot asa cum a inceput, cu o tragedie. Acum, insa, mijloacele materiale ne lipseau cu desavarsire si nu stiam cum sa-l fac sa se vindece pe omul care m-a vindecat pe mine. Dupa doi ani de lupta si doi intr-un lagar deconcentrare ca prizonier il vedeam ca isi doreste doar sa mai puna piciorul in Casa Sufletului cum numea el Africa.
Au trecut 10 ani, incepuse sa-si piarda speranta dar am reusit. A plans pentru ultima oara ca un copil mare ce era. L-au luat vanturile si l-au imprastiat in toata Africa mult iubita.
- Te asteapta acolo, bunico. Stie ca vei veni iar rabdarea nu-i lipseste.
- Asa e, copilul meu...
Copilul bunicii mele am ramas. Nu am reusit sa reproduc melodia aceasta iar bunica stia. M-a lasat sa incerc pentru ca i-l aduceam in fata ochilor pe omul care i-a descoperit ritmul stravechi.
Ma asteapta si stiu ca rabdare are.
Cursa spre Nairobi pleaca abia peste 30 minute asa ca am timp sa mai discut cu bunica pana vanturile Africii o vor alatura barbatului-copil.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


*** - de Baby Mititelu la: 25/12/2009 08:47:37
Frumos...
#509646 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nete la: 29/12/2009 00:17:20
multumesc pt rabdare!
#510203 (raspuns la: #509646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...