Tata, iti multumesc

La formarea noastra contribuie foarte multi oameni. Lor vreau sa le dedic primele posturi si sa le multumesc pentru ca m-au ajutat sa ajung EU.

O sa incep cu omul care si-a lasat cel mai mult amprenta in viata mea: TATA, care este un parinte exceptional si ma bucur foarte mult ca Dumnezeu mi-a oferit privilegiul ca tocmai el sa-mi fie tata. Sunt extrem de multe lucruri pentru care doresc sa-i spun MULTUMESC. Dar as vrea sa stie, inainte de toate, ca-l iubesc enorm.
Am invatat numeroase lucruri de la tata, fara ca el sa-mi spuna ca trebuie sa le invat. A folosit tot timpul puterea exemplului. Am vazut la el, mi-a placut si mi-am insusit. Niciodata nu mi-a spus ca TREBUIE sa fac ceva. Cu siguranta, datorita personalitatii mele, as fi facut exact contrariul. Este o dovada ca a stiut sa fie PARINTE, dar nu a uitat niciodata ca si el a fost candva un copil. Admir la el un lucru extraordinar de mult. Ca tot timpul m-a tratat ca pe un egal si nu ca pe un copil lipsit de experienta. Am simtit ca ceea ce spun eu conteaza si ca sunt IMPORTANTA. Asa am ajuns sa prind INCREDERE in propria persoana si nimeni nu a reusit sa zdruncine asta.
Tot de la tatal meu am invatat ca cel mai important este, inainte de toate, sa fii OM. Si cred cu tarie ca a fi OM este o calitate extrem de rara. Apoi, m-a invatat ca trebuie sa fii bun si darnic cu cei de langa tine, pentru ca nimic din toate lucrurile de pe pamant nu poti sa le iei cu tine indiferent care este locul unde o sa te duci cand ti se termina aceasta viata. In schimb, fericirea din ochii oamenilor pe care-i ajuti o sa-ti hraneasca sufletul mult timp.
Tot tata, m-a invatat ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai curajul sa decizi pentru tine. Am fost un copil extrem de dificil. Mi-a placut sa incerc foarte multe lucruri. Deseori aveam idei nastrusnice, dar tatal meu nu a ras niciodata de ele. M-a incurajat si mi-a finantat fiecare dorinta, neincetand sa creada in mine. Niciodata nu mi-a adresat vreun repros, chiar daca la scurt timp ii spuneam ca nu-mi mai place ceea ce fac si ca am gasit altceva care ma fascineaza. In loc sa se enerveze, ma incuraja in ceea ce urmam sa fac. Cred ca acesta este si principalul motiv datorita caruia mi-am dat seama inca de la o varsta frageda care este drumul meu in viata si unde-mi doresc sa ajung. In plus, tata mi-a intiparit bine in mine, ca daca iti doresti ceva cu tot sufletul, vei izbuti. Ca atunci cand ai o dorinta, nimic nu este mai puternica decat ea. Ca doar daca crezi in vise, acestea se vor indeplini. Ca nu este nimic rau in a vrea prea mult si ca, chiar daca altii rad de tine si te fac visator sa nu-i iei in seama. Sunt oameni care doar iti taie din aripi pentru ca sunt gelosi ca nu au propriile vise.
Pe langa toate astea, m-a facut sa nu ma multumesc niciodata cu ceea ce am, dar nici sa nu ma plang ca am prea putin. Nu am fost niciodata geloasa ca altii au mai mult ca mine, dar am luptat mereu sa ajung sa am ceea ce-mi doresc. De asemenea, m-a invatat sa-mi doresc sa vreau sa ma dezvolt personal mai mult si ca o geanta de mii de euro nu este un lucru de pret, ci un lucru dupa care tanjesc cei care nu au nimic in interior.
Am invatat tot de la el, ca nu trebuie sa aleg oamenii dupa religie, nationalitate sau situatia financiara. M-a invatat sa apreciez oamenii, nu dupa ambalajul lor, ci dupa spiritualitate. Astfel, putinii oameni pe care-i port cu mine in suflet, sunt persoane care au si ei un suflet.
Ii multumesc ca a fost si este un parinte extrem de intelegator cu mine. Ca m-a ajutat sa-mi gasesc drumul in viata, ca m-a facut sa am un caracter puternic si sa fiu o fire optimista si visatoare. Ii multumesc ca a crezut in mine si sper ca nu l-am dezamagit niciodata. Este omul pe care mi-ar placea sa-l fac sa fie mandru ca este tatal meu si mi-ar placea sa-mi cresc copiii in aceasi maniera in care a facut-o el. Lui ii dedic toate reusitele mele.