Unde merge mia, merge si suta...

nu am avut şi tare mi-am dorit unul, dar ştii ideea "ce zic vecinii...bloc, etc, etc".
totuşi, bunicii pentru că ştiau cât îmi plac mie câinii, mi-au făcut rost de unul pe care şi acum mi-l amintesc şi îl iubesc acolo în nori unde e el acum. Rio a anulat orice dragoste pentru orice alt câine :D - nici unul nu a mai fost ca şi el...!

eu zic să te înhami. câinii ne învaţă foarte multe. au un fel al lor de-a fi încât...

...fetita... musai. Merje si labradorul, doar ca ai de spalat mai mult...pe labute, pe burtica. Sau ciobanesc german. A...daca-l tii afara... nu mai vorbesc cu tine...:)Deci, soricar...

da, mi-as dori mult ca Matei al meu sa vorbeasca la fel despre un Rio al lui... candva :)

nu, nu-l tin afara decat cat vrea el :) are gradina, pentru miscarea de "gustare" dar evident ca asta nu inseamna sa fie vaduvit de plimbarile adevarate :)

de ce fetita?

retin soricar... stii tu: capoasa dar calma :)))

Fetita e mai cuminte, mai potrivita si pentru un copil, dar si pentru adultul nedoritor de zavera, baiatu e agitat, innebuneste cand adulmeca... deh... femele... si daca nimeresti si un temperamental din nascare... cum am eu la parinti... ai pus-o. :)) Sigur, poate fi educat, dar cum am avut, in timp, trei fetite... tot pe ele le-as alege, de-ar mai fi.:)In plus, le poti pupaci pe burtica, cand stau cu ”rotile”-n sus... Miros a lapte...

Pentru mine si sor-mea, Bella, caniche-ul nostru mototol a fost fericirea copilariei noastre!

Ni l-a adus tata, cand era un ghemotoc cret, albicios cremos, cu ochi si nas maro. A fost mare tambalau, in primul rand ca noi eram doua, si trebuia sa ne certam si pe caine, mdeh. In al doilea rand...pana ne-am obisnuit cu prezenta ei, cu nevoile, cu mancarea, cu nani, cu ros papucii, a fost putin haos. Dar era si primul animal pe care il aveam, si e de inteles.

Dar, Bella chiar a insemnat mult pentru mine, a fost mai mult decat un caine, era camaradul meu, si nu se mai exista alt caine precum ea! :)

P.S. Si da, sustin din tot sufletul companionul animalier in copilarie. Pentru crestere si dezvoltare armonioasa, si pentru responsabilizare, si ludoterapie, si ehei, multe lucruri bune ies de aici. :)

uite-aici:
http://www.labradori.ro/ro/tree/image/149.html

dar fata nu innebuneste cand adulmeca... deh... baieti? cateaua mea de acum e castrata, nu prea stiu cum e in perioadele acelea...

Ea are un fel mult mai gratios... de a innebuni... si, oricum, mai controlabil cumva... Uneori, doar scancea....sau urla incetiso la luna... de tanjire..;) Dar baiatu zici ca-i atins de streche... de boala vacii nebune... Sigur, de soricari spun, nu bag mana-n foc pentru ciobanesti mioritici...:))

ce varste aveati?
vreau sa-l implic in alegere, sa fie chiar al lui... vrea caine de concurs - la inceput am strambat din nas la asta, pe principiul ca mai bine salvezi un nefericit fara noroc. dar apoi mi-am amintit ca si eu, copil/ adolescenta fiind, am avut o reala pasiune - stiam toate standardele de rasa, mergeam la toate concursurile la care puteam...

au avut si puiuti, catelusele tale?

Deci... prima, dar care mi-a intrat in viata prin filiera...:)) fostei sotii... a avut vreo 26 de pui, in trei ”transe”. Din fwericire, n-am avut treaba cu cresterea si plasarea lor. A doua, n-a avut, murind la doar 3 ani jumate, lovita de o masina ce-a incalecat trotuarul. Ultima a avut 5 pui, mositi si crescuti aproape doua luni in garsoniera in care stateam pe atunci. Unul dintre puii aia... e cel de la ai mei. A iesit ultimul... si mergea cu spatele, cand era puiut.:))

De la mandru proprietar de catel, cand scoti cu mandrie caninele la plimbare, iute se inverseaza rolurile, tu – stapan – devii cainele lui, pentru ca … e musai! Asa ca nu ne miram cand vedem stapani scosi la plimbare de cateii lor,
Depinde doar din ce parte a lesei vezi problema:)

-admit, am toata consideratia pentru cei ce-si tin pe langa case diverse vietuitoare de companie, intr-un fel - poate - isi infrang o parte din egoism.

Pe Bella am avut-o cand sor-mea avea 4, deci eu 10. Si intr-adevar, la scurt timp, si noi cumparam reviste de caini, ne-am inscris in asociatia chinologica, urmaream, ne gandeam sa o inmultim - vorba sora-mii - aveam planuri mari cu ea.

O antrenam pentru situatii de urgenta, sa fie paznic, sa fie salvator, bietul caine, acum imi dau seama ca am cam zapacit-o de cap. :)) Dar s-a potrivit ca ea era o jucausa si o zapacita, cred ca de-aia am fost asa compatibile cu ea.

Mai tarziu am luat eu lucrurile in serios, cu cainele meu de concursuri, dar Bella deja murise (n-am avut-o decat vreo 3 ani), si eu deja eram in clasa a 8-a.

p.s. Daca-mi dai voie sa te intreb: ce se intampla cu vietuitoarele cand plecati in concediu? :)

eu nu stiu cum e aia sa n-ai o vietuitoare in casa - nu-mi aduc aminte de zi in viata mea sa nu fi avut animal, pe oriunde am fost... am avut chiar si lemurieni :)) se jucau toata noaptea (deh, animale nocturne) si spargeau cam tot :))

tristetile sunt pe masura... cand se intampla cate ceva... dar...

cat despre mandria de a avea animal cu pedigree - asta functioneaza pana cand tii botzul in brate - dupa care nu mai conteaza prea mult constelatia genetica :)) asta, daca chiar te atasezi si nu-l vezi doar ca pe un ornament de bon-ton...

In rest, ca si copiii: iti cam devin stapani, daca n-ai grija :)))

Vecina noastra si prietena de 60 de ani cu mama e principala "victima" a concediilor noastre :)) - daca mama pleaca si ea cu noi.
mai e doamna care ne ajuta la curatenie, care le iubeste si vine la nevoie. si fosta bona a lui Matei care doar atata asteapta :))
In extremis, exista pensiuni pentru animale - n-am incercat. Un caine bine educat ne-ar putea chiar acompania in unele vacante.

deci... se supravietuieste :)
recunosc ca e un eveniment de care imi este putin teama... inclusiv de responsabilitatea plasarii puilor din cuib. aici vad un avantaj in a avea un animal de concurs. cateaua pe care o am acum (un maidanez) a facut pui o singura data si pana am reusit sa selectez niste oameni carora sa-i dau fara teama, a fost un adevarat chin!

si io prefer "fetitele". clar! asta am avut, asta as mai avea.

chiar daca in perioada 'sensibila' picaturile de sange de pe podea sunt inevitabile... desigur exista si solutia castrarii.

am gasit un site interesant:

http://www.justdogbreeds.com/dog-breeds.html

de un shar pei ce ziceti? :D

http://www.justdogbreeds.com/chinese-shar-pei.html

exista 'chilotei' pt catele, care le si protejeaza de masculi la care se adauga pad-uri cosmetice umane...
nocroc ca e doar de 2 ori pe an...

ah! nuuuu shar-pei! mi-e teama de culture clush :))

atunci luati un mioritic!!!

hehe. inca ma zbat antimioritic :)) cat m-o mai tine ;)

Pe vremea cand am avut noi catelusa nu erau chilotei de genul, dar sor-mea si-a donat din colectie niste perechi, pe care dupa ce le-am adaptat anatomiei catelusei, au facut senzatie :)))

Ah, pai asa, e misto! Eu intrebam ca sa ma inspir, sincera sa fiu. Pentru ca imi doresc tare mult un catel, dar nu stiu ce naiba fac cu el cand plec. :(

pentru copil e foarte bine. Ai mei sunt inca atasati de cainele primit pe la 10 ani(nefiind de rasa, a supravietuit si bacaloreatele...)
sfatul meu e sa iei corcitura, ca sunt mai sanatosi si mai destpti.
aia de rasa sufera de tot felul de boli si astia de talie mare dau in primire pe la 8-9 ani.
daca e vorba de caine de rasa, atunci cauta ceva mai exotic decat labrador sau golden, ca aia mai rari au pedigri-ul mai purecat: stapanii lor au avut grija cu cine sa-i inmulteasca.

dap. m-am gandit - scanez canisele, sa vad daca exista vreuna serioasa. la retrieveri ma gandeam din pricina faptului ca-s recunoscuti pentru relatia buna cu copiii si nu-s terieri nervosi...
metis nu prea vrea matei, si chiar daca as avea obiectii la asta, in fond e cainele lui, nu?
vreo sugestie de rasa?

Am prieteni care mai lasa la pensiuni. Care (unele, cel putin) sunt super-ok. Dar costa pe masura, ce-i drept...

intraba pe unchiu gugal si cauta prin siteuri de discutii in tema.
foarte important: cauta unul care lasa mai putin par ca pana la urma o sa ajunga sa mai doarma in pat la copil...

da stai liniştită-n colţul tău şi-ntreabă pe rând:
- ţeasta care ascunde raţiunea
- inima care o să-ţi alături mereu
- sufletul de copil ce se ascunde mai mereu speriat...

Da :) şi eu mi-aş dori să primească un "Rio" de care să îşi amintească mereu cu mare, mare drag!

Ştii ce era Rio?

Era un metis de ciobănesc german cu ciobănesc caucazian.
Era destul de mare, dar nu am văzut un câine mai blajin, mai blând şi mai săritor la dorinţele copiilor ca şi el. Avea un suflet mare şi mult mai încăpător decât al multor oameni...
Avea nişte ochi negri,mari şi blânzi şi mă lăsa săracul să-l chinui fără să scoată un sunet :))). Căsca doar ochii mari cât cepele şi avea o privire gen: "Doamneeeee...oare mă mai chinuie mult?" :))).

Aş vorbi de el la nesfârşit!

adevar graieste :)

cand eram mica, imi doream un caine maaare. sa-mi umplu bratele cu el :)

Asta mi se pare o iluzie, doar daca Matei e cu totul altfel decat au fost ai nostri, care tot asa au zis "Nimic! Nimic nu tre' sa faceti voi: Nici la plimbare, nici spalat, da' nimiiic!".
Nu intru in detalii, dar azi e nu tocmai asa...

Cum ramane cu gelozia? (Si animalele au sentimente d'astea:-) ). Si cu ierarhia? (Acela mai batran e alpha, asa ca intre cei doi caini ar fi relativ simplu, da' pisicile?).
Izvor de riscuri ar putea fi si dorinta lui Matei, ca "al lui" sa fie cel mai cel, ceea ce eventual ar influenta modul in care se poarta cu "concurentza". Nu cred ca al tau copil ar deveni brutal! Insa o purtare diferentiata fata de "al lui" si celelalte animale, tind sa cred ca s-ar putea ivi...

din cate am inteles voi mai aveti un caine, iar fiul tau mai vrea unul?

12 ani...baiat...si cainele lui!?!?!
Poate sa fie un moft si este pacat de caine.
Poate majoritatea din gasca lui au caini si vrea si el.

Din experienta proprie scriu ca am crescut cu caine pana pe la 7 -8 ani ... apoi numai chef de caine nu am avut cand haladuiam cu cheia de gat peste tot prin Bucuresti...apoi haladuiam dupa tipe ... apoi cand m-am mai potolit iar am avut caine cu care ieseam la agatat (pe sestache ca sa omor timplu).

Stii si tu ca un caine trebuie ingrijit-plimbat-etcs iar iti mai stii fiul cum se comporta cu cainele de acum.
Sper ca esti constienta ca tot pe capul tau o sa fie cainele (sper ca stai la casa ca sa-ti fie mai usor;), deci la "mia" de animalute, te mai incumeti la o "suta" :)
Personal as opta pt Golden Retriever!

Bafta :)))

la multi ani! long time no see :)

Nu cred ca Matei e altminteri... promite la fel, cu ochi maaari si rugatori si sunt sigura ca se va termina... nu tocmai asa :) dar dupa 12 ani de parenting, am invatat sa-mi asum (si) asta :))

Povesti cu gelozii, da... in vara, cand am salvat si adoptat un pisoi, pisica batrana (cam 14 ani) a plecat la vecini si dusa a fost... Cateaua si iepurele i-au devenit insa mari prieteni (chiar pe bune - sunt adorabili). Deci, da, exista si riscul asta.

Matei violent nu cred. N-a avut niciodata foarte pronuntata tendinta de "al meu". Ba chiar uneori am gasit asta suparator deoarece e gata sa dea orice. Cu siguranta insa ca ar putea fi mai atasat de cainele lui decat de celelalte animale. Dar celelalte animale sunt ale bunicii, asta e oricum clar... si Matei nu sta foarte mult cu ele, deci nu cred ca ar suferi de sevraj de atentie din partea lui

Sa ma inham, sa nu ma inham...?

ham, ham. :)
daca nu ma inseala antena mea parabolica, deja te-ai hotarat...macar in subconstient. :)
ti-as putea da 100 de motive sa te inhami si alte 1000 sa nu.
daca e sa ma intrebi pe mine, as zice DA.
un sfat: nu neglija soarta primului caine! ar fi de preferat sa-i iei pustiului tau un PUI si sa aiba alt sex decat cainele pe care il aveti deja...altfel o sa ai probleme mai tarziu.
dar...ai idee cata miscare trebuie sa faca un labrador? esti constienta ca daca nu-l urnesti din casa il condamni la fel de fel de boli? ma gandesc ca esti constienta...:))

nu e moda din gasca, ar fi mai degrab' o premiera. dar, dap: poate fi un moft. pe care cum naiba sa-l testez?!

Constienta sunt, har' domnului... ca pe capul meu pica (intr-o proportie mai mare sau mai mica), ca de aia ma si gandesc atata... :(

Cunoscandu-te cat te cunosc, ma mir ca nu m-ai testat si cu un "de ce nu faci mai bine inca un copil?" :)))))

:))
hmmm. antena ta parabolica pare sa aiba dreptate, daca e ma iau dupa experiente anterioare :)))

daca e sa ma intrebi pe mine
pai te-am intrebat :) si ma bucura raspunsul ;)

e metis. gasit acum 15 ani in strada, cu parvoviroza. l-am luat ca sa moara intr-o casa de om si nu afara. si a decis sa ramana :)

e fata si a fost castrata, caci a ramas cu metehne de strada si era tare greu. locuieste in casa, dar la mama - care e oarecum separat de casa mea, desi in aceeasi curte. pana acum a "adoptat" tot ce a venit nou, fara probleme...

si... bun venit!
nu cred ca te-am mai intalnit pe aici :)

cred ca imi plac cainii mari, da... cel mai mic la care m-am gandit ar fi un Beagle :)

daca isi doreste cainele lui, lasa-l sa ia ce vrea; sau, mai bine, "prezinta-i" mai multe rase. Cainele care va veni spre el va fi catelul lui. Animalele ne aleg pe noi, nu noi pe ele; daca insa ai timp sa stai cu el, fiind foarte sociabil, ia un colli; catelul nostru invatase peste 1.000 de comenzi...

Animalele ne aleg pe noi, nu noi pe ele
corect :)

Collie are marele dezavantaj al blanii care trebuie minutios intretinuta, nu? Iti dai seama ca daca Matei va dori ceva anume, acela va fi :)
ah. sper din tot sufletelul meu de iubitor de caini mari sa nu-si doreasca un chihuaua :)))

ma mir si eu de mirarea ta...hmmmm...si acum oscilez intre :((( si :)))

Asa ne-am trezit noi mai tarziu cu un buldog francez raios, ales de sor-mea. :)))

acest mic inconvenient al blanii este in atat de mare masura compensat de caracter, incat va deveni o calitate si te vei bucura de fiecare clipa petrecuta cu acest catel, chiar si cand il "piepteni"... Mai sunt si border colli, cu blana mai mica dar sun rari in Romania, dar, prin incrucisari nefericite, sunt tarati.

Daca iti vei lua un Beagle/vei dansa precum un eagle.... Soricaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrr.... Auzi la ea... beagle... pfffffffffff....

nu intentionam :((
:((

da' ce-ai cu Beagle-ul?!?!?

soricarrrr, sa traiti! am 'nteles, sa traiti! :)))

acum nu ma mir...ok atunci :)))) sa fie!

Sunt misto, nu zic nu... dar foarte energici si daca-i lasi singuri...e prapad... Da tu ce-ai cu soricarii?..

yesssss.
:))))

n-am nimic cu soricarii :))
cross my heart! :)

Pai...foarte rau ca n-ai...Ia sa ai..:))

Mah, cu tot respectu, da Beagle e mai simpatic decat soricaru :P La cum arata! Si-acum poti sa tragi, io ma ascund in debara :P

BAU!!!

la multi ani! long time no see :)
La multi ani si tie! about a century :-)

dar dupa 12 ani de parenting, am invatat sa-mi asum (si) asta :))
Formularea asta sugereaza ca ai fi avut alternative...:-))

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! :) Merita!

nici asa nu-i bine... ofofofof :))

nuuu. nu alternative, ci iluzii :))