Resturi de ciocolata

Iti stiu toate timpurile, toate mişcarile, toate parfumurile,toate camasile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau si pletele tale ce iti cad pe ochi atunci cand canti . Ce cutremur au si ce culoare anume, si mersul tau, si melancolia ta si buza ta si sprancenele tale , si inelul tau, si secunda si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun in pietre si ma rog de tine, naste-ma ! Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape dupa-amiaza.
Nu te cunosteam , erai prea preocupat de lumea ta ... pana intr-o zi ,cand ai uitat ca nu esti singur. Ai uitat ca eu te priveam din coltul meu, tacuta ,de unde iti analizam fiecare miscare. Erai asemenea unei bucati de ciocolata , gustam fiecare bucatica din tine savurand-o . Erai un necunoscut pe care eu il descopeream .
Azi dimineata, mersul tau parca anunta al saptelea anotimp, nesfarsitul .Degetele tale, dezlegau nodurile negre ale pamantului. Mergeai catre fereastra ,lasand in spatele tau urme de apa, aveai picioarele ude . Vroiam sa merg, sa ti le sterg cu parul meu si sa le sarut cu buzele mele ,dar imi era frica sa imi respingi fiinta.
Cate o pasare venea sa ii dai un graunte fagaduit , inainte de a-si incepe marea migratie inaugurala ... aveam impresia ca ele te cunosc de mult timp si eram geloasa .
Ma intrebam daca si tu esti vre-o pasare ,deoarece plecai si nu te vedeam zile intregi, lasand in urma numai praful pe care eu, il respiram hranindu-ma oarecum cu tine. Praful pe care intr-un tarziu il stergeam pentru ca stiam ca ai sa te intorci........
Te priveam, si vroiam sa te ating, dar treceai prin mine, fara macar sa ma simti, sa imi simti caldura. Erai de plumb ? Si as dori sa te pastrez in clipa aceasta de stralucire ca pe-o floare, care se daruie singura unei picturi cu sfant.(Vezi arhanghelul cu crinul in mana.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar îmi place imaginea si o pastrez. Ai devenit o prelungire a sufletului meu .....! Defapt esti restul meu de ciocolata amaruie......