Preventiv

Oh, boy! Se zice că nu-s decât un agramat, care a descoperit plăcerea de-a se juca (cucu)vintele. Căci, mic fiind şi păduri ne-cutreierând, mă jucam cu piesele de la şah, şi nu
odată regina mea albă se lăsa călărită de câte-un pion negru care se năpustea asupra ei ca nebunu’. Abia acum mă gândesc, că sportul ăsta al minţilor încinse, se joacă după nişte reguli
inventate şi abstracte; iar astăzi, când le cunosc de adevăratelea, îmi apare ca imposibil să mai joc şah după nişte reguli, pe care copil, le inventam odată cu viaţa. Da, da, de o mie şi una de ori susţin, că adevăratele bătălii în existenţă se dau aşa cum le intuiam atunci. Georges Valch scrie mizerabil, dar vă
întrebaţi vreodată, de ce? "Fincă" vrem sau nu vrem, de jur împrejurul nostru e o mizerie care ne atinge pe toţi. O putem aduna în noi ca pe o piatră la rinichi, sau îi putem da drumul prin cuvinte, pentru ca lumea să o cureţe. Aş putea să pretind chiar asta... De ce însă aş face-o? Ca să fiu mai puţin eu? Ar însemna să clădesc un soclu, pe care sa urc în timp statuia altora, iar eu să rămân un biet căcat pripăşit la umbra ei. Nu! Georges Valch nu ştie să scrie.
Georges Valch este un iobag aninând la uşa limbii, dar nu a
literaturii! Georges Valch acum nu scrie, ci doar îşi ascute creionul. S-au realizat puţine din cele ce
mi-am promis, dar foarte multe din cele pe care le-am promis altora. Dacă vremea aceea mă va mai prinde, va veni vremea când voi da o măsură din ceea ce sunt, prin ceea ce sunt. Nu am acea inimă de a mă lăsa vreo doi ani de scris, ca să mă apuc de gramatică.

PS. Stiu ca pare ca vorbesc singur dar unii stiu ca eram dator cu asta. Imi cer scuze pentru aceia care s-au ostenit degeaba pana aici. In orice caz, spun astea toate pentru ce-a fost dar si pentru ce-o sa fie.