|
te provoaca sa gandesti
Iubirea ta scade in mine ca umbra copacului
ce-mi intoarce privirea spre-un apus sangerat de prea multe ramuri uscate. N-o sa ma pierd fiindca stiu sa renasc urmarind cu privirea aripa de fluture ce zboara spre luna sa-mi arate ca razele nu s-au incalcit de tot. Vise noi va naste pieptu-mi golit de doruri straine ca o limba slava. Voi invata toate cuvintele pe care le-au uitat aceia ce-au vrut sa iubeasca doar cu jumatate de norma.
comentarii (16):
***
- de
latu
la: 25/01/2010 20:43:59
Adica iubirea si apusul - sau iubirea si copacul - functioneaza pe principiul vaselor comunicante?
In rest: Intr-o poezie exista imagini. Doar ca ele trebuiesc a) plamadite si b) cu dragoste. A le impaturi frumos precum asternuturile din lada de zestre, n-ajunge.
daria
- de
proletaru
la: 25/01/2010 21:43:15
"Vise noi va naste pieptu-mi golit
de doruri straine ca o limba slava." - asta-i crosetata pe dos! prea stoarsa si sucita. probabil esti un om la fel de complicat ca mine. eu nu prea scriu.
anadaria
- de
amari
la: 26/01/2010 02:50:15
esti o fiinta pe cat de hotarata pe atat de tare si puternica.Bravo!
***
- de
anadaria
la: 26/01/2010 17:25:32
Da, macar de-as fi renascut. Multumesc de gandul bun, dar nu-i asa usor si nici asa rapid. Uneori mi-as fi dorit sa fiu barbat, sa sar fara frica peste vai adanci si sa privesc ochii cenusii ai lupilor cu mai multa detasare.
***
- de
anadaria
la: 26/01/2010 17:30:28
Daca as fi fost mai receptiva la orele de fizica din liceu, as fi avut acum o replica buna. Dar am ramas doar cu nostalgia campurilor (electro)magnetice. Si cu alte nostalgii, mai greu de cuantificat. Sunt fata fara zestre. Dar cu lada. Intr-o casuta mica, pe malul Muresului, sta si acum goala si ferecata cu-n lacat ruginit. In casuta miroase a merele culese din toti merii pe care i-am iubit in vremea cand eram o fetiscana. Cat as vrea sa intorc timpul! Atunci eram in cautare de povesti. Azi nu mai sunt. Dar m-aplec intotdeauna spre "ochii ce asculta".
***
- de
anadaria
la: 26/01/2010 17:32:08
Nu aspir la un premiu literar. Stau la gura sobei si scormonesc printre carbuni incinsi. Mi-e cald si mi-e bine, chiar daca am fata plina de cenusa.
***
- de
anadaria
la: 26/01/2010 17:33:03
Multumesc, da' nu-i chiar asa:)
***
- de
anisia
la: 26/01/2010 21:05:27
te-nseli. nici barbatul nu sare fara frica peste vai adanci. doar se preface!
barbatul are frici mai adanci ca ale noastre. lasa, mai bine sa fii femeie. duci mai usor greul.
da,
- de
anadaria
la: 27/01/2010 16:01:48
poate ai dreptate:)
anadaria
- de
latu
la: 30/01/2010 08:35:42
Modificat la: 30/01/2010 08:36:48
Pai bine ca macar lada o ai! (Acuma nu veni cu "da, da' am pierdut cheia!":) ).
Atunci eram in cautare de povesti. Azi nu mai sunt. Pacat. E ca si cand ai zice "m-am dezvatat sa visez". Tot pacat ar fi. Dar nu-i mai degraba asa, ca nostalgiile "mai greu de cuantificat" te prea ocupa? Altfel spus: S-ar putea oare, ca dupa ce-ti reuseste sa le cuantifici (de ex. "Azi-ul mi-e mai important") sa crezi iara in povesti? Nu tre' sa-ncepi imediat sa le cauti, da' sa accepti ca exista daca vreuna iti da tarcoale? Titlul ar raspunde "Da!". Tu? Dar m-aplec intotdeauna spre "ochii ce asculta". Asa ca ochii sufletului?
latu
- de
anadaria
la: 30/01/2010 13:59:47
Pe ce stai?
Pe-o ladita... Pe ce-o dai? Pe-un lan de grau si-un curcubeu! Stii sigur? Nu, inca nu stiu sigur. Dar o sa aflu... Cum? Asa, cu ochii sufletului.
anadaria
- de
latu
la: 30/01/2010 14:09:48
Ladita suna mai bine decat lada dintr-un mesaj anterior... Doar nu te-am "starnit"? :-)
latu
- de
anadaria
la: 30/01/2010 14:17:31
Sunt zile si zile. Unele mai reci, altele mai blande. Azi e un pic mai cald decat zilele trecute si nicio iarna nu tine-o vesnicie.
anadaria
- de
latu
la: 30/01/2010 22:07:22
...nicio iarna nu tine-o vesnicie.
Ai dreptate. Nici aia de-afara...
imi place mai mult proza ta
- de
andante
la: 30/01/2010 22:34:45
in poezie esti diafana, imi amintesti putin de lady allia, care scrie si ea aici, insa in acelasi timp esti si foarte diluata, stii sa te concentrezi mai bine-n proza, cum ziceam
|
 loading... |
ai stricat tot misterul
tot farmecul
macar dac-ai fi renascut