De ziua Augustei

de ziua Augustei,

atunci,
în clipa în care am stat
lângă Dumnezeu
de trei ori

sau poate a stat Dumnezeu lângă mine...
nu ştiu
de atunci însă, îmi simt umerii mai uşori,
iar uneori
pe dreptul îmi adie aşa, o bătaie ca din vârful
unor gene de înger

de ziua Augustei,

atunci,
în clipa în care am înghiţit secundele atât de greu,
iar părul mi-a crescut până în tălpi de aşteptare,
soarele a hotărât să răsară prima dată dintr-un pântec de femeie

raza lui ţipa asurzitor
peste orizonturi largi numai ochi şi mirare
iar căldura se revărsa peste tot
din mânuţe şi viaţă proaspătă
de copil

de ziua Augustei,

atunci,
am ştiut că m-am jucat de-a Dumnezeu
şi am născut în şapte ore
o fetiţă după chipul şi asemănarea mea,

iar de atunci,
ziua Augustei
este în fiecare zi, iar eu de atunci stau mereu alături de Dumnezeu
şi nasc răsărituri dintr-un copil numai ochi şi surâs

ce-a hotărât să se facă lumină
în viaţa unor oameni atât de simpli