Vizita

Care zi ar fi mai potrivită pentru a ne reîntâlni prietenul din copilărie sau fratele mai mic, de care nu am mai auzit de mult timp?
-Păi trebuie să sunăm mai întâi sau să-i trimitem o scrisoare, clasică ori electronică, ar spune unii…
-Fiecare cu treburile lui, ar spune alții.
-Să treacă el pe la noi, dacă le e dor, dar să sune, ar mai zice câțiva.
-Să mai stea pe-acasă…
-E dus demult !
-E prea târziu !
-O fi murit saracu’, Dumnezeu să-l ierte!, zice unul conciliant.
Pe el l-a iertat demult, dar cine-i iartă pe cei care nu au iertat?
- Mă duc mâine, dacă am timp, ori săptămâna viitoare, peste o lună, ori joi, că am pauză până la 2, să nu uit !
Orice moment e bun dacă nu este Acum, doar asta facem zi de zi, amânăm cât se poate de mult. Amânăm vizita la dentist, amânăm plata chiriei, amânăm temele pentru mâine, poate cine știe, se rezolvă între timp. Amânăm niște datorii mai vechi, că oricum sunt expirate, niște procese, niște condamnări, că timp e destul și chiar dacă al nostru s-ar termina, au copiii noștri atâta… !
Dar să nu mai tergiversăm, că s-a făcut deja 28, mai bine să vedem ce-a fost pe 27 ianuarie: în 98 devine împărat Traian, în 1756 se naște Mozart, tot pe 27, dar în 1888 se înființează « The National Geographic Society», în 1939 are loc primul zbor al avionului Lockheed P-38 Lightning, în 1944 se termină asediul de 900 de zile asupra Leningradului, iar în 1945 Armata Roșie eliberează lagărul Auschwitz-Birkenau și începând cu 27 ianuarie 1996 se comemorează Ziua Internațională a Holocaustului.
Cel mai important din aceste evenimente este, în prezent, ultimul : « Ziua Internațională a Holocaustului », una dintre ranile deschise ale omenirii. Cum era de asteptat, intreaga media, transhumanța vorbește despre acest eveniment și despre vizita președintelui Traian Băsescu la Chișinau, ca și cum acestea ar fi întâmplări cu semnificații și substanțe diferite, precum pisica vecinului de pe covorul meu și cărțile bunicului de pe balcon de care nu ne atingem pentru că nu citim decât din caietul electronic, mă scuzați, notebook.


« Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. »(Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap. XVII.)

Și poate că au dreptate, n-o fi decât o coincidență vizita asta și comemorarea sau invers, dar dacă nu e coincidență, atunci ar fi fost necesar ca măcar unul dintre jurnaliștii profesioniști să simtă asta și să reacționeze cumva. Poate chiar au simțit-o dar reacția s-a rupt undeva prin dreptul coloanei din cauza vântului de est. Sau poate că se prevede o slăbire a numitului vânt, ceea ce ar duce la dezumflarea pânzelor multor bărcuțe din ligheanul presei românești, ba chiar la o prăbușire a comerțului cu sclavi intelectuali de duminică. Până la urmă și sclavia e un mod de viață pentru stăpâni.
Da, vor spune unii, dar sclavul poate să aibă totuși o reacție neoficială, care să nu-l incrimineze cu nimic, pe un sit personal spre exemplu, sau într-un articol anonim, însă până acum nu s-a auzit nimic, dar auzul înșeala de multe ori, așa că rămâne să ascultăm în continuare.


» Pâna la o vreme va suferi cel îndelung-rabdator, dupa aceea îi va rasari veselie. »(Eclesiastul , cap I.)

Poate că unii dintre cei care-și vor pierde vremea citind aceste rânduri o vor pierde oricum, se vor scutura din lanțuri și din inele și se vor întreba unde bat. Eu doar spun ceea ce văd, iar deocamdată mi se pare că marinarul a strâns pânzele și merge înspre est împotriva vântuluisi vrea să înfigă ancora mai aproape de Moscova, dar nu de inima ei. Pe scurt, media românească a mai făcut o omisiune, mică în raport cu cele adunate timp de 75 de ani, mare pentru următorii 5: Traian Băsescu nu a ales întâmplător data vizitei în Basarabia, la fratele cel mic, înstrăinat. Dimpotrivă, a organizat acest eveniment cu multă diplomație și intuiție. 27 ianuarie e ziua în care alt Traian prelua puterea pregătindu-se de prima integrare a Daciei întru întâia Uniune Europeană, e ziua în care a fost elibereat lagărul Auschwitz-Birkenau, în care un popor a fost redat vieții, e ziua în care omenirea își cercetează rănile. În aceeași zi, președintele român s-a dus să cerceteze rana uitată a poporului român, și să încerce să smulgă cuțitul ruginit pe care marii noștri intelectuali îl acoperă prin omisiune. Basarabia, Auschwitz rusesc!