-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cum am devenit student temporar


de philo la: 03/02/2010 17:32:20
taguri: Salonul 
voteaza:
@
Cum am devenit student temporar

În sfîrşit mă văd eu cu Diploma de Bacalaureat în mînă. Note bune, dar.. În liceu fusesem exmatriculat din UTM învinovăţit fiind că cerusem să părăsesc România.
Mi se spusese atunci că Statul nu e obligat să investească cultură într-un tip care, oricum, se uită pe delături la alte ţări care nici măcar nu fac parte din Lagărul Comunist..
"Şi acum ce?", gîndeam. "Cu o istorie "ruşinoasă" ca a mea mai pot eu să visez să urmez Facultatea? Nici la examen nu voi putea intra. Protocolul "Judecăţii" ăleia prin care am fost demis din UTM o fi fiind pe undeva şi ştabii de la Facultate m-or fi pus pe mine şi pe alţii ca mine, pe listă neagră".
Şi trece el anul şi eu lucrez ca instalator/tehnician de electricitate la nişte clădiri care se tot construiau pe Srada Cuza Vodă din Iaşi. Ce am învăţat eu acolo mi-a prins bine mai tîrziu, dar am mai aflat ceva. Am înţeles că meseria asta, onorabilă şi importantă pe cît o fi fost ea, nu mi se potriveşte. Aşa îmi spunea şi maistrul dezamăgit foarte de randamentul meu scăzut.
"Lasă măi băiete vorbele despre calitate şi frumos", spunea. "Noi aici căpătăm bani după metru de fire instalate şi după ce pui tencuiala nimeni nu ştie ce e acolo înăuntru, numai curentul să meargă. Du-te, măi frate şi te întoarce inginer".
"Inginer?, gîndi, "aş vrea, dar nu numai că am origine nesănătoasă - boală incurabilă căpătată la naştere, deh, omu' nu alege cui să se nască - dar Protocolul... Unde să fie el?".

Încep examenele pentru noul an universitar şi eu îmi spun că mort-copt eu mă duc la examen. Mă pun eu cu burta pe carte şi mă înscriu la examen de primire la Facultatea de Electrotehnică fiind aproape sigur că voi fi respins.
Dar minune...
Nimeni nu-mi spune nimic de Protocol şi Israel şi la timpul potrivit mă prezint la examene.
Trec eu binişor examenele orale tot bîlbîindu-mă de emoţie, dar foarte bine probele scrise care îmi par floare la ureche.
Urmează vreo două săptămîni de aşeptare înfrigurată.
Între timp ne ajung şi sărbătorile noastre şi mă aflu în sinagogă în Ziua Penitenţei, aprope leşinat de foame şi sete din cauza Postului Mare.
Ies eu în curtea sinagogii ca să mă mai liniştesc puţin şi-mi văd un prieten venind în mare fugă spre mine spunînd între răsuflări sacadate de efort că m-a văzut pe lista admişilor.
Îl las acolo pe o banca aproape leşinat căci şi el posta şi încep să urc dealul Tîrgul Cucului spre centrul oraşului şi de acolo dealul Copului spre Facultate.
Uitat este postul, foamea şi setea. De departe văd clădirea cu pricina.
Tineri mulţi în jur, unii cu feţe plînse, altii, puţinii, mai veseli şi îmi fac loc în primele rînduri lîngă liste.
Da, iată numele meu.
Ies clătinîndu-mă de slăbiciune din mulţimea aceea şi mă întind pe iarba primitoare şi plăcut mirositoare.
"Este", ţip, iar în gînd îmi spun: "Ce e cu Protocolul? Cum e posibil? E prea frumos ca să fie adevărat".
Plec la vale spre casă . De departe văd un grup de tineri lîngă poarta noastră. Cam vreo douăzeci erau. Îi cunoşteam. Evrei erau cu toţii. Ei terminaseră liceul cu doi ani înainte mea deşi erau cu doar un an mai mari decît mine, căci eu făcusem parte din prima promoţie cu liceul terminat după unsprezece ani, dar ei în terminaseră în zece.
"Colega, tare ne bucurăm pentru tine, dar şi pentru noi. Un vînt nou bate acum. Poate ne vor reprimi la Facultate".
Tinerii aceştia fuseseră cu toţii exmatriculaţi din Facultăţile Iaşului în urmă cu un an pe motivul că ceruseră şi ei să părăsească România.
Mă uit la ei şi nu ştiu ce să spun.
Văd eu bine că dacă unul, doar unul deschide gura, se termină toată veselia.
"Prieteni", spun într-un tîrziu, străduindu-mă să vorbesc natural, "Eu nu mă aflu în situaţia voastră. Noi am retras cererea".
Tinerii mă privesc în tăcere, unii cu neîncredere, alţii cu mare dezamăgire şi se risipesc. Rămîn singur. Mă sprijin de poartă şi mă las să alunec la pămînt.
"Eşti un mincinos nemernic", îmi spun, dar după un timp gîndesc că oricum adevărul nu ar fi avut nici o valoare. Ei nu ar fi fost reprimiţi şi eu aş fi fost dat afară... Ceeace s-a şi întîmplat, dar abea în februarie patru ani mai tărziu pe cînd eram în anul IV.
Inainte de examenele de prim semestru fusesem chemat la Biroul Decanului.
Un ajutor de acolo mă ia deoparte şi-mi spune:
"Gata. Comedia s-a terminat, evreule. Am aflat ca nu eşti de-al nostru. Neruşinatule. Ne-ai minţit.
Trei ani şi jumătate deja înveţi carte pe socoteala poporului muncitor, dar tu ai acte depuse, măi".
"Euuuu? Chiar deloc. Noi am retras actele de mult".
"Asta s-o spui lui mutu. Măine încep examenele. Nu venii. Ţidula de exmatriculare este pe drum".
Plec fără să mai particip la orele de laborator spunîndu-mi cu uşurare prostească:
"Foarte bine. Oricum habar nu am ce trebuie să fac acolo."
Stau eu acasă la mine şi mă gîndesc la posibilităţile pe care le mai am.
Încerc să mă conving pe mine însumi că dacă la examene voi pimi note bune, poate ca mă vor lăsa să termin facultatea.
Primul examen era la Termodinamica. O materie opaca predata de un tip şi mai opac a cărui unică grijă era s-o păzească pe proaspăta lui soţie, o fostă curvă celebră, ca să nu fugă cu vreun student.
Proba orală.
Soţia respectivului stă în ultima bancă holbîndu-se la mine cu priviri galeşe.
"Frumoasă mai e", gîndesc şi scot o "pasenţă" - aşa numeam noi biletele pe care erau scrise întrebările pe care trebuiam să le dezvoltăm la proba orală.
Citesc la repezeală întrebărle. Ştiam răspunsurile. Parte datorită profesorului de Fizică din Liceul Sadoveanu, un pedagog cum puţini erau.
"Nota zece", îmi spune satisfăcut universitarul şi mă uit la el cu duioşie gîndindu-mă că ar fi meritat o soţie mai bună.
Urmează alte trei examene. Eu învăţ ca un nebun şasesprezece ore pe zi şi primesc alt zece şi un nouă.
Vacanţă.
25 februarie. Ziua "chenzinei", a bursei, adică.
Intru în Secretariat. Mulţi studenţi, mare gălăgie.
Mă prezint la rînd, cînd deodată o aud pe secretară ţipînd cu un rînjet tîmpit pe faţa-i ciupită de vîrsat de vînt.
"Hei, tu de acolo, evreule. Du-te acasă. Ai fost exmatriculat".
Tatei nu îi povestisem că trăiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului, dar el ştia.
Pasămite, prieten fiind "cu cine trebuia", i se povestise că un oarecate, elev genial de altfel şi campion absolut la toate Olimpiadele de matematecă, fusese respins la examenul de admitere pe "chestie de acte depuse, domnule", precum i se răspunsese tatălui său intrigat de astă chestiune.
"Da? Serios" Da' băietu' lu' domnu' X care e acum în anul patru cu sănătate, nu a depus?"
Spre seară omul îl căutase pe tata şi-i spuse plîgînd că ne-a trădat.
OK, şi iată-mă în "afara legii".
"Lasă, dragă", îmi spuse un prieten. "Mai bine decît ai folosit timpul ăsta, tot nu ai fi putut. Îţi aminteşti că acum patru ani ne-ai spus că ai retras actele? Crezi că te-a crezut cineva? Iacă, pe mine m-au dat afară acum patru ani, în primul an de studenţie şi n-am nimic în mînă. Incearcă să primeşti lista notelor cel puţin".
Îi spun tatei de ideea asta şi el îmi răspunde că a şi fost "unde trebuia" şi că dacă vom restitui bursa pe toţi anii aceia poate că va fi bine.
Bursa o aveam. Cu sabia lui Damocles deasupra capului ştiam că s-ar putea întîmpla ceeace s-a şi întîmplat şi n-am cheltuit-o.
Chitanţă de la restituirea bursei nu am primit, dar un fel de hîrtie cu lista de note tot am căpătat după vreo cîteva luni.
Noiembrie al aceluiaşi an.
Certificatul de Călătorie. Nu, fere, Paşaport, căci nu mai eram cetăţeni români.
"Nu mai sunteţi de-ai noştri", ni se spusese.
"Semnaţi aici domnule tată că renunţaţi la casă în favoarea poporului şi plătiţi taxa".
Adică "ucide şi mosteneşte".

Israel.
Altă limbă şi alt ritm de viaţă. Lăsat în urmă era "dulcili grai moldoviniesc" şi liniştea Iaşilor.
Şi Facultatea, Tehnionul, aică....
"Tu, tinere - nu există "dumneavoastă" în ebraică - să ştii că aici nu avem exact facultatea la care ai învăţat. Suntem foarte dezamăgiţi că nu ştii limba. Nici engleza? Oi vei!". Un asistent "român" îmi tot traducea. "Vino la anul să mai vorbim cum şi ce".

Am "gătat" facultatea în mijlocul "Războiului de Şase zile".
Era nevoie de soldaţi şi la vîrsta de 26 de ani, proaspăt inginer, am fost mobilizat la armata pe trei ani buni, dar asta e altă poveste...

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (10):


*** - de Honey in the Sunshine la: 03/02/2010 18:43:40
sunt foarte multe greseli.
nu zic, e de inteles daca esti plecat de mult din Romania, dar ma gandeam ca poate vrei sa stii :)

oricum, mi-a placut povestea. mai zi-ne.
#522506 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey in the Sunshine - de philo la: 03/02/2010 18:51:52
Da. Tare as vrea.
Am plecat de mult, dar pe vremea mea greselile in scriere si exprimare erau de tot risul.
Daca ai timp - PM cu o lista. Macar partiala.

Multumesc.
#522512 (raspuns la: #522506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
filo - de proletaru la: 03/02/2010 19:35:54
vremuri ticalosite. totusi, cred ca experientele acestea dure te-au ajutat mult in "drumul" tau.
mai vreau!
#522534 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
proletaru - de philo la: 03/02/2010 19:48:28
autor [scuze]
ben_gal
la
http://poezie.ro/index.php/author/0023182/index.html
#522539 (raspuns la: #522534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 03/02/2010 20:18:42
Povestea inginerului moldovean...:) Ma unge la inima Iasul. Si felul in care povestesti despre tine, despre mine, despre noi...
#522551 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Apoll la: 03/02/2010 20:23:39
Imi place cum reinvii tu Iasiul de altadata.Ce vremuri.:( dar erai tanar ,le duceai pe toate...nici cu ucrainiencele nu-i usor ,dehh!:))
#522554 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Baby Mititelu - de philo la: 03/02/2010 21:18:11
Draga de tine :D
#522599 (raspuns la: #522551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de philo la: 03/02/2010 21:27:37
Da, eram tanar, le duceam pe toate.
Atunci cind am reinceput invatatura in Israel, fara sa stiu limba si nici engleza[am invatat rusa, latina si franceza - aproape inutile toate], mi-au spus unii ca-s nebun.
Care este diferenta intre un nebun si altul?
Acest "altul" reuseste.
Apropo:
Mai apoi, in Sabbatical in USA, limba romana m-a ajutat mult. Aceeasi gramatica si multe cuvinte comune. Tehnice si chiar si altele.
S-au mirat acolo ca stiu cuvintul "pupil" - de la ochi, dar nu am stiut ca e si "elev".

Ucrainiencele. Da. Sunt nebun, sau...
Totusi au trecut ceva ani, dar am apa buna la radacina romaneasca.
De la Ciurea.
#522602 (raspuns la: #522554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Apoll la: 03/02/2010 22:01:34
dar am apa buna la radacina romaneasca.:)
Regele Ferdinand il lauda pe Carol al II-lea ca o sa fie bun roman :ca face datorii la carti,promite dar nu se tine de promisiuni.etc.
Am glumit .La Sadoveanu se facea carte si hat-hat mai tarziu.Nu mai stiu acum.
Pupil este printre primele cuivinte invatate la engleza ca profesoara mea intreba de zece ori intr-o ora what is the watch pupil X?
#522625 (raspuns la: #522602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daca Bunica Avea Roti, era Tramvai - de philo la: 03/02/2010 22:44:23
Eu am tocit franceza cu "cateaua" de la Sadoveanu.
Am povestit chestiunea la:

Daca Bunica Avea Roti, era Tramvai

http://poezie.ro/index.php/prose/1782348/Daca_Bunica_Avea_Roti,_era_Tramvai
#522657 (raspuns la: #522625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: