They hung a sign up in our town
"if you live it up, you won't
Live it down"
So, she left Marty Rio's son
Just like a bullet leaves a gun

Tom Waits – Hold on



Puse din nou telefonul la ureche. Acesta sună iar, a chemare, ca o sirenă-n port.
- Daniel?
I se păruse că cineva a ridicat în tăcere, receptorul.
Încercă din nou … 065… îşi măcină maxilarele, gata-gata sa izbucnească-n plâns.
- Alo? De la celălalt capăt, scăpărat aspru, aproape casant.
Şopti timid, rugător:
- Daniel?
- Extraordinar, ricană vocea, credeam că-i limpede că sunt femeie.
N-o mai ascultă. Dorinţa de-a-i auzi glasul se ridicase imperioasă, lovind-o-n piept.
Primi durerea ca pe-o binecuvântare.
Cu mâna în care ţinea receptorul, lovi înfundat în coapsele slabe ca şi când ar fi bătut la o uşă.
Strânse pleoapele. Numarul de telefon e acolo, încâlcit în păienjenişul memoriei, prin nu se ştie care colţ al minţii.
Ridică telefonul în lumină şi formă din nou …

- Doamna Howard?
O figură necunoscută îi zâmbea liniştitor. Ştia ce vrea, aşa că puse receptorul in furcă şi-i întinse telefonul fără-un cuvânt. Femeia luă prosopul şi-l puse la locul lui. O ajută sa se ridice de pe pat.
Anna închise iar ochii şi se lasă dusă, plutind în neştire.
In urma ei, izul dulceag de femeie bătrână care pluti in camera o vreme, avea să se stingă pe buzele unui bărbat in floarea vârstei ce-şi trimitea, din rama altei lumi, zâmbet şi ochi întunecoşi.




Am închis cartea. E-atat de linişte aici, că pot citi chiar zece pagini consecutive.
Peretii sunt albi, prin talpi frigul imi loveste creierii prin bara de metal de la capatul patului în care-abia-ncap.
Zidurile se inmoaie, lumina pâlpâie nesigur în jur, caut cu obrazul incins culcusul rece-al pernei încă neatinse. Imi încep din nou rugăciunea. Stiu că m-aude.
Imi vin în minte mâinile lui frumoase şi degetele mi se-ncleşteaza brusc pe mobil.


- Daniel … ?