peretii-mi de cristal opresc lumina,
in lipsa noptii- intuneric,
iar negrul se masoara-n ore
si-al timpului suflet himeric.
o gaura-n perdea apare,
ma simt atras, sunt supt spre iad,
refuz sa cad;
si-n vis as vrea,
nascut carbune pe o stea,
sa ard in mana noptii scurte
eternitatea-n opt minute

sporadice vibratii-n suflet,
in noapte, trup de cristal,
ziua, de titan schelet..