Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

soviet love


de batranutragator la: 12/02/2010 13:21:20
taguri: Salonul 
voteaza:
dragostea, la fel ca și arta, începe acolo unde se termină viața. aș putea să vă povestesc atîtea despre cele pe care le-am făcut, oo, cîte nu sînt!! ar fi patetic, cred, să concurez cu experiențele altora. cîtă lume n-a trecut pe lîngă moarte!? incredibilul e floare la ureche. nu, nu vă povestesc despre mine, îmi doresc să fiu un orb care n-a văzut lumea și să vă spun doar ce cred eu despre ea. îmi doresc să cobor cît mai adînc în lumea tenebrelor mele și să scot de acolo cele mai comune trăiri. cele care mi-au înfierbîntat sfincterele, cele care mi-au aprins degetele. cu buzele uscate am chemat povestea în mine, și acum tot cu ele uscate, o spun mai departe.

uneori nu mă simt mai mare decît o furnică. nu, n-am un complex de inferioritate avansat. pur și simplu curul unei furnici mi se pare sexi. da, excitant, atrăgător. i-aș da-o pe la spate unei furnici. nu sînt zoofil, dar o privind fundul unei regine furnică, aripile solemne, unicitatea ei – toate astea mă fac să mă simt atras și să regresez, doar fizic, pînă la dimensiunea unui furnicoi în călduri. ați încercat să o faceți cu o furnică? ați găsit furnici în bucătărie și le-ați alergat? poftim? nu, nu fiindcă nu erați excitați, ci doar scîrbiți și de fapt vroiați să le omorîți - iată măsura propriei voastre mizerii, murdăria în care trăiți. furnicile sunt printre cele mai curate ființe din univers, bine organizate și bogate în felul lor. voi nu v-ați gîndit decît la crimă, la pogron, la triumful puterii în fața celui mai slab. o vanitate, nimicnicie a adevăratei slăbiciuni! sunteți patetici și demni de milă. vă gîndiți la moarte cînd viața și tot ceea ce conține ea se află, în cel mai înfloritor mod, în fața voastră. munca, frumusețea, succesul, libertatea, puterea de creație, procreație, triumful speciei - nu uitați, furnica este mai bătrînă decît omul – toate astea ar fi trebuit să vă dea de gîndit.

dar nu, dulce infatuare! nu! furnica este pentru om o mizerie la fel de mare cum ar trebui să gîndească zeii planetei despre om. oare dacă bătrînul pămînt ne ține laolaltă și pe noi, și pe ele, nu cumva ar trebui să fim egali? poate nu atît de egali, noi suntem mai puternici ca indivizi, dar ele rezistă ca specie. ciudat, am putea spune, sau chiar banal, de fapt, dar noi avem acel germen distructiv, foarte adesea autodistructiv. cum spunea batrînul nietzsche, în vreme de pace, omul se năpustește asupra lui însuși.

n-am de gînd să vă țin teorie. n-am nici sfaturi să vă dau. îmi doresc doar să fiu cinstit. să vă spun că îmi place fundul unei furnici, la fel de tare cum îmi place și fundul prietenei tale. de ce te uiți așa strîmb la mine? am promis că voi fi sincer, că nu-mi voi tolera nici un sentiment de autocompătimire, de rezervă sau teamă. spun ce am de spus, vorbesc despre ce-mi imaginez sau visez, spun ce am pe suflet sau despre pata pusă. corect! mi s-a pus pata pe prietena ta. și ce dacă te uiți urît, poți să mă și bați – dacă reușești – nu-i bai sincer mai bine ascultă, poate chiar nu iese chiar urît!! potolește-te, are un cur nasol, - nu, nu de prietena ta era vorba, de mama pe care mi-o înjurai în gînd – da, mama are fund nașpa, e cam grasă, trecută, are părul rar și se vopsește și mai rar, i se văd rădăcinile albe, la fel ca unui copac scos din pămînt de furtuni, lovit de greutăți și spălat de torente. tu nu știi, n-ai avea cum, degeaba încerci să faci legătura între sex și mama, nici nu-ți imaginezi că de fapt singura legătură dintre sex și mamă sînt eu, da, fiindcă eu sînt un copil iubitor, îmi place mama mea, îmi plac mamele în general, mi-ar place să fac dragoste cu toate mamele din lume.

ți se pare prea mult? probabil ești din nou depășit de situație și ai face bine să mă asculți. nu exagerez, nu-s idiot și nici blasfemic. mamele înseamnă puritatea absolută, fie și pentru o secundă din viața lor, una sau două pînă mucoasa dispare și căile respiratorii ale copilului sînt eliberate și el poate spune în limba lui, țipată, urlată sau altfel, bine te-am găsit lume, plîng acum cînd te-am găsit, sper să rîd cînd plec! poate părea puțin pentru tine, mie mi se pare suficient cît să iubești toate femeile care au dat naștere unui copil. văd unii că își trag coate și zîmbesc – mda, majoritatea se distrează, de ce nu – cred că e fantastic să lași cu buzele umflate lumea asta de idioți care se supără fie și numai că le spui că le iubești mamele! ce idioți, ce tîmpiți! nici măcar ei nu se gîndesc atît de des la ele, cum pare că o fac eu, cu siguranță mă gîndesc mai mult la mamele lor decît o fac ei înșiși, – aș merita să fiu plătit pentru asta, măcar că le aduc aminte că nu s-au născut singuri pe lume și nici dintr-o frecare palmară sau dintr-o răutate de-a lui bulă, cînd credea că face glume și găurea prezervative.

nu, nu vreau să par nici nesimțit nici pornografic, deși s-ar părea că deja credeți tocmai contrariul. în realitate nu-s un tip prea fain, dar nici groaznic. poate super groaznic sau extrem. la limita simpaticului, asta dacă nu aveți fobie. sper să aveți, fiindcă uneori sînt dezarmant de sincer. da, nici mie nu-mi plac oamenii foarte sinceri, au tendița bolnavă de a spune întotdeauna adevărul – oh, nu-i un truism – vreau să spun că deși nu e nevoie, ei aduc în prim plan tocmai cel mai nefolositor și mai anapoda adevăr, exact acela despre care gîndeai că e suficient de departe încît să se fi uitat de el. dar nu, cu cît mai dureros și real, adevărul este propulsat în față de așa natură încît să provoace pagube maxime. nici o problemă, de fapt asta ne dorim cu toții. maxim. cît de mult? maxim din orice.

ascult gemetele unei femei într-o melodie. e excitată. poate fi oricine, gemetele acelea nu sunt un nume. nu exprimă o identitate. e o naștere, aș putea spune, exagerînd puțin, ceva dincolo de viață, acolo unde durerea devine plăcere. nu-i un subiect tocmai confortabil, mai ales dacă am lua în considerare că gemetele alea ar aparține unei persoane cunoscute ție. ai vocifera, m-ai acuza de cine știe ce lipsă de bun simț sau bună creștere. dar cînd vorbim de artă, iată că ea n-ar nici simț al normalității, n-are nici morală, nici religie. dincolo de viață, toate conduitele în limitele unei etici adevărate își pierd perspectivele. totul devine punctual, pînă la limita admisibilului. apoi limita cade sub propria greutate, și adîncimea capătă inimaginabile proporții. gîndirea poate da uneori socoteală asupra unui orizont pe această scală. dar nu gîndirea e măsura, nu rațiunea poate măsura, raționalul își impune singur limitele. aici vorbim de altceva care în sine este nelimitat, universal, infinit. nici măcar imaginația nu poate concura de una singură pe acest teren, dar măcar poate face ștafetă.

cînd asculți o melodie tristă și esti în dispoziție melancolică sunetele poți să-ți picure acid în ureche și un somn etern îți cuprinde simțurile. un vierme de pămînt își înfige dinții, te înțeapă în creier și apoi îți roade conexiunile celulă cu celulă, pînă visele se împuținează și trăiești același coșmar de mii de ori. eu îl am pe acela cu mortul care învie și te atacă și vrei să lupți cu el, dar corpul ți-e prea greu, e plin de tone de apă, nu ai suficientă forță și te miști în reluare, ai vrea să-i arzi una puterni dar mîna alunecă lent și mîngîie aerul, el are timp de nu știu cîte ori să se ferească și rîde de tine cît ești de neputincios și nici măcar nu ai sfori pe care să le rupi, ești propriul păpușar dar trăiești în visul din vis și dincolo de acel vis mai e un vis, ca și cum fiecare vis ar avea un conturi și ai băga mîna prin toate fără să ajungi la mecanism și faptul că inerția fiecărui gest și a fiecărei mișcări e mai mare decît suplețea gîndurilor te face neputincios în fața propriei persoane – ești un terminat, dar nici cuțitul care să-ți întrerupă vena nu are o decolare prea curînd, trebuie să aștepte celelalte gesturi, și ca întotdeauna el este ultimul, e tîrziu, mult prea tîrziu, nici nu-și mai are sensul, mîndria și demnitatea își pierd importanța cînd toate celelalte s-au petrecut deja și pentru tine pînă și datul cu capul de pereți e desuet și tardiv, încă mai lovești cu pumnul dar spectrul de mult a dispărut cu jumătate din jugulară, o bucată de inimă, iubita sau mama și îți dai seama că înainte să fi porc și să îți dorești orice rău pe lumea asta, numai așa de necaz, lucrul acela se întîmplă fără să i te poți opune și atunci îți vine să spargi, să urli, să omori, să distrugi, să înghiți cioburi, să-ți pierzi pe rînd deget cu deget cu deget cu deget cu deget cu deget… pînă cînd mîinile îți cresc din inimă și nu mai ai decît o singură soluție, să-ți rupi antebrațele și să-ți înfigi capetele ascuțite de os în inimă…. dar nici asta nu poți fiindcă visul e o cămașă de forță și atunci vrei să te trezești, să te trezești, vrei să trăiești, să trăieși… ecoul n-a adus niciodată nimic decît confirmarea durerii. n-am auzit pe nimeni spunînd că ecoul i-a adus, concret, o bucată de pîine.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):


*** - de mazariche la: 12/02/2010 13:51:05
Hai ca l-am parcurs pe tot.
Ce sa zic, citesc din astea pe bloguri, noian. Bine, poate nu atat de bine scrise, dar tot zadarnica invartire in cerc.
#524864 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bete - de Bucu la: 12/02/2010 17:06:14
n-am de gînd să vă țin teorie

poate iesea un text mai fain daca o faceai.
ai fost tare plictisitor mai sus ...
#524914 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Bucu la: 12/02/2010 17:35:42
Lumea sta cu ochii pe tine ca pe butelie

sau cu bricheta ...
#524921 (raspuns la: #524916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maza - de batranutragator la: 12/02/2010 17:56:49
nu prea stiu ce-i cu tecstu asta, de fapt ma gandeam cand l-am scris la un anume roman al meu, si de fapt vroiam sa-l introduc acolo.
#524927 (raspuns la: #524864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Bucu - de batranutragator la: 12/02/2010 17:57:58
se poate, si plictiseala e o parte din viata. asa cumraspundeam intr-un alt comentariu, ma gandesc sa-l alipesc unei alte scrieri. acolo isi gaseste mai bine rostul.
#524928 (raspuns la: #524914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sorin - de batranutragator la: 12/02/2010 17:59:04
ma bucur ca ai incredere in mine, ma bucur daca e intr-adevar asa, sper ca noul post sa-i linisteasca pe aceia..
#524929 (raspuns la: #524916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: