batalioane de străini

mi-am pus căștile în urechi
și mă avînt printre oameni
plouă cu boabe de toate mărimile
și ochii mi se umplu pînă la refuz
de trotuare
pe care lumea se pierde gratis
mașina cu înghețată
a dispărut după colț

însă merg vesel atigînd ușor
trecătorii ghemuiți sub umbrele
ca sub niște stînci
dansez de unul singur
i-aș lua pe toți de mîini
să dansăm
să uităm de plumbul norilor
dar nu le pasă de mine

ploaia cade cu toată tristețea
sunt un mort dansînd în mijlocul străzii
dar nu mă vede nimeni
îmi dau seama că durerea e reală
și nu am pe cine da vina
locul de joacă al copiilor
e gol astăzi
asta îl face insuportabil

încerc să surprind în colțul ochiului
manechinele din vitrine
cînd fac semn cu mîna
dar nu reușesc, știu că la noapte
vor sparge vitrinele
prind semaforul pe roșu
de cealaltă parte a străzii
mă privește un cîine ud

e o fantomă în capul meu
îmi ține de urît în ploaie
aud sirena salvării, nu-s chiar singur
în durere
prind picături ca niște fluturi
pentru colecție și îmi pun o dorință
aș vrea să fiu doar o închipuire
în mintea batalioanelor
de străini