Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pensia de moarte ( 1 )


de Tot Areal la: 09/03/2010 15:41:37
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Pragul
„Voi trăi?”...”Voi muri?”
Întrebarea...Ca un spin perfid!...Cu doi ţepi... Ca un cuţit cu două tăişuri...”
Îi rodea carnea tot mai adânc!... Ce simplă i-ar părea viaţa dacă i-ar şti răspunsul... Îşi aminti titlul interviului cu doctorul Turianu- „Medicul – la pragul dintre viaţă şi moarte”...”Viaţă şi moarte...”. S-a întâmplat de câteva ori...I s-a părut apoi, un prag ...ca oricare... Parcă s-ar fi molipsit şi ea de virusul hamletian. E la modă, în tot felul de variante, de viziuni... Strigăt de moarte!... Strigăt de viaţă!...
Asculta la radio o emisiune despre Eminescu. Scrisorile. „Artişii, scriitorii întotdeauna sfârşesc prost... Cum vrei ...şi cum... nu vrei... să câştigi nemurirea? Ce potrivire de prefixe: „emi” şi „Emi”...” Cuvinte în eter...
Primise în două perioade distincte din viaţa ei, ca poreclă, prenumele Mona. Sfârşi prin a-l adopta ca o rochie potrivită pentru o categorie de evenimente oarecare. Nu s-a gândit niciodată să scrie despre ea pentru simplul fapt că avea foarte mult de scris despre alţii. Tot mai neputincioasă de la o zi la alta, simţea că se apleacă tot mai mult sub o povară uriaşă de întâmplări şi destine...Cât un secol de literarură...Hââ...?!. „La ce bun?... Deşertăciune?...Vânare de vânt!?”. Scrisul ca simplă stare e nimic. Scrisul egoist, de amorul artei, care satisface doar egoul, e bun la ceva? Acum însă... E puţin important despre ce, despre cine, cum învârţi cuvintele, ci ciobul de Adevăr care-l poţi spune! E spus de alţii, e scris în Biblie. Importantă este lupta, nu victoria. Dacă reuşeşti să schimbi cât de puţin locurile prin care ai trecut...
Nu şi-a dorit să scrie romane. Nici volume de poezii. Îşi găsise un spaţiu în care i se părea că înoată ca într-un ocean fermecat sau că zboară pe un cer doar al ei...I-ar fi fost destul să poată scrie pentru copii...Să nu mai intre niciodată în „cloacă”, în mocirlă!... Un refugiu de vis... Aşa va schimba şi ea lumea cu tainele ei... Dar nu mai putea face nici atât. Durerea în trup şi suflet o cuprindea , o copleşea...O lopată...şi încă una... Dar, parcă şi durerea era o rochie uşoară şi spumoasă de vals şi de visare cum ar fi fost mai demult la vreo petrecere sau când vedea un balet şi îşi închipuia că e pe scenă.
În realitate arăta monstruos, cu un trup imens şi greu,ce i se părea că ar fi al altcuiva. Fiecare gest pe care trebuia să-l facă era o corvoadă, un chin. „Poate că mor...Poate e nevoie să mă uit puţin înapoi...Să recapitulez...Poate de data asta nu voi trece...”. Ochii ei... cuceritori... în atâţia ani!... erau acum tot mai tulburi!. Irişii negri, strălucitori, i se decolorau tot mai mult... sclerele nu mai erau aaalbee!.. Vedea tot mai rău, faţa i se făcea pământie şi nu mai ştia ce are de făcut, unde îşi pune lucrurile. Trupul ei, destul de râvnit până mai ieri, părea un morman de materie putregăioasă în care colcăiau viermii şi era străbătut de junghiuri, de parcă l-ar fi fileiat toţi măcelarii lumii. Nu-i părea rău că nu mai este frumoasă... Nu i-a folosit niciodată. Vorba popii din Căstăuţi „Şi cea mai frumoasă femeie se...kk!”
Cum să fac?... Se uită prin cameră şi ochii s-au oprit pe un mic scaun pliabil. A găsit ce căuta!
Deschise diplomatul în care îşi ţinea laptopul. Minunea pe care o visase atât de mult şi care... de câteva luni, era acum uitată....Nu mai putea să-l folosească!... Aşeză scăunelul în micul spaţiu liber de după sobă, unde dormea şi se odihnea aproape tot timpul. „Luchian picta cu penelul în gură”... Aici era cald, şi uneori citea. Era o îndeletnicire plăcută. I se părea că e iarăşi copil. De când intrase la facultate nu a mai avut timp de citit până în urmă cu un an, când a început să zacă. Acum citea greu, nu se putea concentra pentru că de trei luni stătea fără medicamente. Va trebui să găsească poziţii comode, să ţină tastatura ataşată pe genunchi, cea originală a fost rezolvată de Măriuca. Să lucreze în reprize de măcar o oră...aa!... Articolul cu handicapaţii...Homer era orb, Bethowen surd, Luchian ...
„Oare mai pot să scriu?... Trebuie !... Nu am mult timp la dispoziţie. Acum e un „articol” ceva mai luuung... E a doua oară când mi se întâmplă asta... Chiar mie!.. Da, înţeleg, acum ştiu ce să fac!.. Nu... „clienţilor” mei... Nu personajelor mele s-a întâmplat, ci...Miieeee!...Mie!..Nu e doar un oraş de provincie, e un judeţ...Nu e madam Iliescu cu pălăria franţuzească, e o „ne”-dam, o „ne”medic”. Vă trebui să-mi răscolesc amintirile, jurnalele.”. Memoria nu prea o ajuta de când se îmbolnăvise.
În ultimii ani, trecea printr-o transformare ciudată. Reedita nişte întâmplări din trecut aproape în amănunt. Şi trăia dramele pe care le-a descris de-a lungul anilor în pagini de ziar sau în scenariile spectacolelor. Îi veni în minte spirala din proiectul unui muzeu - „Soarele de andezit”. Debutul ei fabulos, cu cinsprezece ani în urmă.
Parcă mai simţea ecoul întâmplării de ieri. Umilinţa, revolta, disperarea...lacrimile... Până seara târziu, cu un sentiment de oboseală nesfârşită, nemiloasă, gândurile îi erau într-un vacarm. Nu reuşea să le mai adune ca altădată, când se afla în momente de strâmtoare şi reacţiona rapid, uimind prin fler şi perspicacitate. Când era în stare să reproducă din memorie un interviu întreg! Sau să scrie un reportaj cât ai clipi! Acum lua mereu lecitină. Câte proorocii despre vocaţia ei, despre gloria ei viitoare!.. Cineva, o dată a zis că e doar... diletantă!...Polonski -”Marele dac”, marele ziarist impostor, fără şcoală, care la toţi le era profesor! Şi critic!. Şi învârtea pe deget toată crema societăţii.. Marele ..Ne- Marele. Cine ştie? Ca poveştile americane cu rahat frumos împachetat. E comercial. Se vinde bine...Ea era mereu excentrică, mereu inadaptabilă. Ca toţi moraliştii... Ca toţi artiştii cinstiţi ce aleargă după adevăr. Da, ar fi putut fi celebră... Ar fi putut să trăiască uşor, cu mulţi bani. Ar fi putut intra în politică, a fost invitată de mai multe ori. Dar ea voia mereu Adevărul. Calea dreaptă! Mereu Dreptatea! Mereu Viaţa! Aşa era crescută. Aşa a trăit...
Ore în şir parcă nu vedea, nu gândea...Se afla la capătul unei zile atât de grele. Avea multe din acestea, dar parcă niciodată cu atâta durere, atâta disperare şi tristeţe, atâta revoltă! Ultima durere e cea mai mare...Încerca să tot alunge gândurile, lacrimile... Mâine...Mâine...Mă voi gândi...”.
Căută ochelarii. Erau destul de răi, luaţi de la Moşneagul când nu mai vedea. Uitase să cumpere alţii în bazar. Pentru oftalmolog nu ar fi avut bani. Acum uitase unde i-a pus. Uita mereu ce are de făcut, unde îşi pune lucrurile, unde să caute.
Îi venea să strige. Un strigăt până la cer! Clocotea ca un vulcan!...Se auzi chiar strigând: ”Mă doaare capul!...Doamne!!! Unde eşti? Mă auzi?... Mă auzi?”...
Căuta iar ochelarii. Nu-i găsi nici acum.... Se culcă iar, cu gândurile hălăduind bezmetic de parcă le-ar fi auzit cum se spărgeau de peretele craniului. Îşi opri ochii pe mica icoană: „Iisuse...Iisuse...Iisuse...”. După vreo jumătate de oră se dădu jos de după soba care începea să se încălzească să-şi caute ochelarii. Îşi simţea iar respiraţia grea. Toată camera e vraişte...Ca şi trupul... Ca şi sufletul...Ca şi mintea...
Umblase toată ziua prin frig. Încercase şi cu o zi în urmă să meargă după certificat, să-l ducă la primărie, dar n-a reuşit. Bătea vântul, ningea într-una şi maşini la ocazie nu veneau. Stătea de aproape o oră şi începea să simtă frigul. Dacă o pătrunde, în mod sigur o să facă pneumonie. S-a întors acasă. Dimineaţa s-a sculat la patru şi a reuşit să prindă o maşină. Ar fi vrut să rezolve mai multe lucruri. Se deplasa atât de greu...Trei luni nu a primit nici acel amărât de ajutor. Avea noroc că Moşneagu s-a făcut ceva mai „larg” şi i-a alocat de câteva luni un mic ajutor din pensie. Are optzeci de ani şi se bucura că se descurcă singur. Bine că n-a murit...În situaţia ei nu l-ar putea ajuta. A reuşit să-şi ia ceva medicamente, ceva brichete de foc şi să reţină pentru deplasarea la judeţ.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (12):


*** - de irma la: 09/03/2010 16:13:19
cine-a scris acest text?
#530213 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Acest text este scris de - de Tot Areal la: 09/03/2010 16:53:02 Modificat la: 09/03/2010 16:54:42
Dorina Păduraru
Oraş Săveni, sat Petricani, jud. Botoşani
Cod. 715304.
Publicata online in Editura Semanatorul!
Si am permisiunea autoarei de a-l face cunoscut in lumea siteurilor!
Autoarea poate fi contactata la adresa de E_Mail: paduraru_dorina@yahoo.com si publica sub nickul dordemama!
Dupa ce am citit tot textul, am spus ca este foarte bun si sa-l reproduc pe bucati, sa va dati parerea, care sigur ii va imbunatati calitatea pentru texte viitoare!

#530214 (raspuns la: #530213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
... de moarte - de dorele la: 09/03/2010 18:25:32
off topic! Azi mi-am "vazut" moartea cu ochii: dimineata la 8 cand am avut un accident, lovindu-ne de un TIR pe partea dreapta (distrusa); seara, pe la 17: 35, la intoarcere, cu alta masina si sofer, am derapat si am trecut la cativa cm de un stalp de electricitate,un pom si un transformatorde pe marginea drumului, oprindu-ne (teferi da' zdruncinati rau)intr-un mal de pamant!!!! Deci in mai putin de 12 ore am avut doo accidente, cu doo auto diferite si cu doi soferi diferiti... Nici n-am mai avut timp sa-mi pun intrebarea daca voi muri!
#530222 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dorele...:( - de Baby Mititelu la: 09/03/2010 18:37:01
Cumpana de moarte se zice!
#530225 (raspuns la: #530222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 09/03/2010 18:37:54
Mie mi-a placut.
#530227 (raspuns la: #530214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dorele - de rumm la: 09/03/2010 18:46:15 Modificat la: 09/03/2010 18:46:46
imi pare bine ptr. tine c-ai scapat teafar.
Ospatar! un coniac ptr. dom' "Dorele" sa se dreaga! executarea! :)
#530230 (raspuns la: #530222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
rumm - de dorele la: 09/03/2010 18:52:09
Multumesc frumos! Asta si fac monsheru'.. :) Stii ce-i haios? Ca evaluator daune, io am facut contatarea pt. ambele auto!!!
#530233 (raspuns la: #530230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dorele - de rumm la: 09/03/2010 18:57:25
poate ne ia arealul la cafteala ca-i incalcam arealul...
sper ca ai fost corect in evaluare...;)
#530236 (raspuns la: #530233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dorele - de mazariche la: 09/03/2010 19:06:36
Te clatina oleaca intamplari ca astea... bine c-a fost numai atat.
#530244 (raspuns la: #530233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mazariche - de dorele la: 09/03/2010 19:19:14
dap; mai ales ca n-am mai avut evenimente auto din '88! Dar vorba ta, bine ca a fost doar atat. si a mai venit si confa lui Areal taman acu'.... predestinat ai spune!
#530247 (raspuns la: #530244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Areal scuze,dorele - de INSULA ALTUIA la: 09/03/2010 19:29:33
n-am gasit decit de firma sticla mica de se baga in jeb:(

imi pare bine ca n-ai patit nimic,io am avut patru cumpene pina amu.


#530250 (raspuns la: #530222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dorele - de Apoll la: 09/03/2010 20:01:13
eu am patit-o sambata.M-am invartit de trei ori in 20m,in dreapta aveam o vale lunga de vreo trei km,noroc ca s-a oprit pe stanga soselei la 10 cm de sant, pe directia de mers,si nu am avut masina prin apropiere.Ma bucur ca am scapat amandoi.
Scuze Areal!
#530255 (raspuns la: #530222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: