Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pensia de moarte ( 2 )


de Tot Areal la: 10/03/2010 09:55:10
taguri: Diverse 
voteaza:
Scoala vietii
( 2/1 )

- Fir-ai să fii de muscă! Mormăi şoferul şi Mona pufni în râs înfundat.
- Mă scuzaţi doamna ingineră! N-am vrut să fac glume! Chiar e o muscă care mă deranjează! a continuat amuzat de situaţie.
Autobuzul era ticsit de lume ca la orele de vârf. Toată lumea avea bilet şi abonamentele erau bifate.
- Merge bine serviciul de informaţii! zise ea după ce semnă diagrama.
- Cum să nu?! Ştie toată lumea că sunţeţi la mine! E roşu câmpul de comunicaţii!
Prin difuzoare, ţipau ca de obicei manelele. Majoritatea şoferilor puneau manele. În cel mai fericit caz, muzică populară iar în postul Crăciunului colinde.
Era acum controlor în transportul de persoane. Ştia că este cel mai cunoscut şi urmărit om din oraş, din zonă şi se alese cu o poreclă ghiduşă. Toată lumea trebuia să ştie pe unde zboară „musca”. A fost ideea liceenilor navetişti să o boteze cu numele primei doamne din politica postdecembristă care începea să se afirme. Ea nu se uita la televizor şi nu prea ştia de ce i s-a dat această poreclă. Într-o zi, gazda îi strigă:
- Vino repede!
Pe ecran se afla prototipul care îi aduse schimbarea de identitate. Rămase surprinsă, să vadă că afară de faptul că era ceva mai tânără, într-adevăr părea să-i semene... Aceeaşi frizură, dar mai ales un gest de a-şi feri părul din ochi trecând mâna peste cap, pe care şi-l recunoştea. „Ce spirit de observaţie!” se gândea ea.
Avea multă imaginaţie să-i surprindă pe şoferi şi să descopere tertipurile de a nu da bilete, salariul fiind condiţionat de amenzi. Căuta să nu dea mai mult de una, două amenzi pe an de şofer ciupindu-i pe fiecare, pe rând. Călătorii făceau zid în jurul lor, pentru că reuşeau să stabilească tot felul de relaţii care să reducă costul transportului. Aşa că nu era prea iubită ba şi gratulată cu complimente din cele mai neplăcute. Trebuia să ducă o politică de prudenţă şi de echilibru , de fapt... „echilibristică” între patron şi şoferi. Făceau tot posibilul să o cumpere cu bani sau alte mijloace, apoi pentru că nu le ieşea jocul căutau să o blameze în fel şi chip. Mona se afla la a doua poreclă, în a doua firmă de profil. La prima, inspiraţia a venit de la procesul lui Bill Clinton cu Monica Lewinski, ameninţând un şofer obraznic cu plângere pentru hărţuire sexuală. Trecuse de multe ori prin situaţii extreme cu şoferii şi călătorii, când inima i se făcea cât un purice de frică. Inteligenţa şi vocaţia comunicării o ajuta să le depăşească, să menţină cu greu o atmosferă prietenoasă.
- Eu lecţie ca asta n-am primit de când îs şofer! zicea unul dintre ei. Se vede că-i fată de şofer, crescută printre ăştia ca noi!
A făcut control şi a coborât în staţia următoare prefăcându-se că pleacă spre spatele autobuzului. Când ultimul călător urca, s-a întors brusc şi s-a urcat în autobuz şi repetă operaţiunea, de data asta ...cu efect!
Controalele nu erau uşoare, trebuia învinsă vigilenţa şoferilor ce nici ei nu-şi epuizau metodele de a păcăli, sau reacţia de teamă şi chiar violenţă pe care o provoca, mai ales când se ştiau cu...musca pe căciulă! De aceea nu putea face mai mult de două-trei controale foarte serioase într-o săptămână. Uneori accepta să bea o cafea cu şoferul, pentru a mai îndulci vitregia relaţiei cu ei.
- Vreţi puţin coniac? Întreba un şofer.
- Ce, eu sunt poliţistă?, răspunse Mona râzând amical. Era ştiut că de pe vremea miliţiei, vizavi de sediu se bea din greu cafea cu coniac.
- Păi nu sunteţi?
Pericolul între şoferi când se întâlneau pe traseu era semnalat cu mâna bătând pe umăr sugerând gradul şi „potera”.
Când pleca la control, dimineaţa lăsa lumina aprinsă în casă să poată păcăli reţeaua de spionaj. Evita să spună vecinilor sau gazdei, se întâmpla să fie trădată chiar de aceştia. Mergea pe jos, pe căi ocolitoare, pe câmpuri şi ieşea în întâmpinarea autobuzelor, în locuri prielnice. Dacă nu reuşea să se ascundă suficient de bine, controlul eşua, biletele se plasau într-o secundă. Elevii, poliţiştii, jandarmii, când o vedeau apăsau tastele mobilelor, anunţând pe vreunul din şoferi, în câteva minute ştiindu-se unde se află „musca”.
De două, trei ori pe săptămână, făcea controale surpriză. Şoferii povesteau când veneau de pe traseu peripeţiile avute. Când dădea o amendă, şeful de coloană scotea un desen pe calculator cu o balerină drept dedicaţie, cu titlu de „jocul miresii”.
Era o lume dură, dar se învăţase cu ea. Viaţa ei a fost mereu dură. Şoferii nu se puteau schimba. Erau obişnuiţi cu bani mulţi de pe vremea fostului regim când controalele se consemnau la o friptură şi sticlă cu vin. Ştiiau că le este mai uşor să schimbe controlorii care nu le făceau pe plac. Se întâmpla uneori să aibă parte de o confruntare dură cu ei sau cu călătorii. Le trebuiau bani în primul rând să-şi ţină amantele. Acesta era primul indiciu că nu lucrau cinstit.
- Măi Mona, lasă-le în pace muierile, zise patronul. Decât beţivi, mai bine curvari. Când am preluat firma aveam mai mulţi beţivi, era dezastru că venea ora plecării în cursă, trebuia să trimit după ei. Ăştia-s curvari, dar îşi fac cursele.
- Cu ce să-mi ţin fata la facultate? îi zice Monei, una din doamne aflată la a doua achiziţie dintre masculii firmei, cu o mândreţe de cizme noi. Văduvele trebuie ajutate! ea fiind divorţată de vreo două ori.
Situaţia a devenit explozivă când noua cucerită sau... cuceritoare a fost întâmpinată la venirea din cursă, de o altă amantă, mai veche, cu care s-a păruit în văzul angajaţilor firmei. Obiectul disputei, masculul, asista neputincios, nu a avut puterea să reacţioneze, se uita tâmp la păruiala pe care o crease între cele două dive pe care le iubea deopotrivă. Dar nu erau numai ele. Mai avea ...scutire de bilet, o mândreţe de adolescentă, pe cât de înzestrată la înfăţişare, pe atât de goală în căpuţul ei frumos, îngropat într-un râu de bucle aurii, ce-i curgeau pe umeri, o faţa ovală, delicată, doi ochi ca marea încadraţi cu o frunte înaltă de zeiţă. Fata era însărcinată şi un băiat din sat a luat-o de nevastă. După ce a născut, soţul a deschis proces de paternitate pentru pensia alimentară. Au fost implicaţi un număr destul de mare de şoferi, printre care se afla desigur şi cel disputat în încăierarea din faţa firmei. De atunci, amanta înşelată îşi însoţea iubitul în curse când nu se ducea la serviciu, să-l ţină sub control.
Alta pe care o găsea mereu la un alt şofer, era măritată cu un infirm. Soţul avea pensie, ea salariu şi avea deja vreo cinci copii, nu cu el. Era şi acum gravidă. Aşteptând să iasă muncitorii din fabrică, şoferii se adunau toţi într-un autobuz. Viitoarea mămică cu o burtică bombată de vreo şase luni, se aşeză pe genunchii iubitului ce-şi agita mâinile prin buzunarele pantalonilor.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


( 2/2 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 09:58:44
Schimbau între ei poveştile noi, într-un limbaj vulgar. Simţurile aţâţate ale şoferului se deşteptară brusc la semnalul muzical al mobilului:
- Ce naiba faci acolo măi, cine e cu tine? Ce te-a apucat să mă suni să ascult eu prostiile voastre? Eşti nebun? N-am ce face altceva, de-aia mi-ai adus telefon?...
- Stai, scuză-mă, l-am activat din greşeală... spuse el cu faţa albă de spaimă...
- Cu cine eşti?
- ...Cu colegii...
Se lăsase o tăcere adâncă. Ghinionistul tocmai îi făcuse cadou soţiei, la aniversare un telefon mobil. Acum l-a inaugurat....
- Deh, oamnei buni, oameni răi şi şoferi. Cu şcoala vieţii! se autoapreciau uneori.
Îşi aminteau cu nostalgie de vremea când la fiecare autobuz era câte o taxatoare.
- De-aţi şti ce scandal era când se împărţeau taxatoarele!. Şefii mai a dracului le mai schimbau intenţionat, să iasă scandal. Se făcea un circ...Şi să vezi ce păţesc. Mă trimite într-o zi să-l aduc pe unu că a rămas în pană. Când mă duc, ăla era mort, într-un scaun cu prohabu desfăcut la pantaloni! Făcuse infarct de fericire şi curva de muiere l-o lăsat acolo şi i-o dat telefon şefului. Mie nu mi-a zis nimic. Când am văzut... să turbez, nu alta!,...
La chenzină, lăsau o sută sau două de lei şi banii adunaţi se împărţeau cu şefii de coloană. Când făceau deconturile, fiecare lăsa un bacşiş destul de gras pentru casiere. Şeful mai cununa din când în când şi-i chema pe şoferi la nuntă:
- Aş veni şefu, da*nu stau bine cu banii...
- Păi ce naiba mă, doar pleci în cursă!...
- Am înţeles, să trăiţi!..
Nu ştia ce se întâmpla la serviciu tatălui ei. Se dusese la facultate de profil auto ca să-i facă plăcere şi pentru că îi plăceau maşinile. Fraţii ei se bucurau de mai multă atenţie, îi învăţa să conducă, mecanică. Vedea că taică-su nu era deloc încântat de alegerea ei. Avea să înţeleagă de ce mult mai târziu. Era un om corect şi îşi educase copiii în spiritul cinstei şi demnităţii. De aceea când a ajuns şefa foştilor lui colegi, vestea a căzut ca un trăsnet printre ei. Răutăţile şi încercările lor de discreditare au întărit-o. Câştigase experienţă şi făcea faţă situaţiei.
Uneori întâlnea scene groteşti, tragice. Îşi amintea acum de o femeie deşirată, bălăngănindu-se cu o privire hăituită, cu mai multe sacoşe. A fost ajutată de cineva să urce şi se trânti epuizată pe primul scaun aflat liber. Ajunse la destinaţie şi Mona se uita lung după ea.
- Ştiţi cine e femeia asta? a întrebat-o şoferul. A fost o femeie grozav de frumoasă; continuă el. I se zicea „Zeiţa”. A fost plecată în Germania şi acolo a ajuns la o casă de prostituţie. O drogau să poată face clienţii sex cu ea 24 din 24. Uite ce-a ajuns!
„Zeiţa”? îşi aminti Mona. Aflase ceva despre ea când lucra la ziar. Era o legendă şi acum nu-i venea să creadă că vede cu ochii ei priveliştea asta neomenească, legenda unei frumoase a cetăţii şi adevărul atât de crunt, nemilos. Afrodita care era doar ea un spectacol oriunde ar fi apărut...
O deranja cel mai mult limbajul vulgar. Şi mai ales când era vorbit de femei şi de copiii mici. Sigur, ştia că organul masculin era des evocat în termeni triviali chiar printre profesori sau oamenii de cultură. Şi copiii la grădiniţă se foloseau destul de des de el, bineînţeles fără să-i cunoască rostul. De ce ar lipsi într-un astfel de mediu, pestriţ, unde se întâlneau tot felul de oameni, mici şi mari? Era un eşantion al lumii întregi. „Organul rugăciunii l-am făcut organ a toată urâciunea!”.
#530296 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
( 2/3 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 09:59:46
Simţea că acest serviciu o consumă enorm din toate punctele de vedere. Dar i-ar fi fost greu să renunţe la libertatea pe care i-o conferea, fără şef şi cu o mobilitatea mare de a circula gratis în zonă. Înclinaţia ei de reporter era satisfăcută din plin. N-ar fi renunţat la dinamismul şi ineditul fiecărei clipe, la poveştile spuse printre călători, gălăgia şi obrăznicia puştilor, flirtul liceenilor, vorbele momârlanilor cu straiţă şi cojoace, peisajele pitoreşti cu hainele potrivite de anotimp şi multe altele. Zilele nu erau la fel niciodată şi nu exista riscul de a se plictisi sau a cădea în rutină . Nu mai voia să lucreze în presă deşi fostul şef o curta şi o chema mereu. Chiar şi plecată din oraş, primea ecouri despre ce făcea înainte, dar amintirea ultimei perioade era dureroasă. Presa era şi ea o cloacă ca oricare alta.
Încă din prima zi când începuse noul serviciu a întâlnit-o pe Doina. Ciudat că era printre ultimele persoane pe care o cunoscuse atunci. Aflase una din primele reţele de crimă organizată. Doina o cunoştea foarte bine. Dar cât de naivă era să-şi închipuie că o va demasca.
- Cum a murit Moţoc?
- A făcut cancer. În jumătate de an s-a dus. L-au îngropat cu vreo doişpe preoţi. Protopopul era beat criţă...
Îşi aminti de cafeaua băută la un bar cu Moţoc şi cu şeful. Îl ura şi găsise destule informaţii să-l poată face praf! Datorită lui îşi pierduse familia. Soţul ei şi-a pierdut minţile şi căuta să o omoare. A fost nevoită să divorţeze. Atunci şi cine ştie cu ce alte ocazii a fost servită cu băutură sau mâncare spurcate pentru a fi supusă magiei.
Încă nu se ştiau multe lucruri despre practicile oculte, n-ar fi crezut că există. Nu şi-ar fi închipuit că lucrarea diavolească este concretă, reală.
Au fost multe încercări care să o racoleze de partea lor. I se ofereau tot felul de momeli. Scrisese un articol despre o familie de bătrâni scoasă din apartament prin nişte maşinaţiuni bancare. Bătrânul o invita la un local şi o servi cu coniac. Credea că are să-i spună ceva, mai aflase unele lucruri despre trafic de blănuri făcute în oraş. Dar bătrânul îi făcu o propunere surpriză:
- Dacă vrei să ai mai mulţi bani, te pot ajuta. Cunosc nişte bărbaţi care le-ar plăcea să te ajute.
Aflase multe secrete despre traficul ilegal din zonă, femei, droguri, aur dacic. Se simţi urmărită. Avea să realizeze că este influenţată prin magie şi descoperi în casă lucruri ciudate. O apucase frica. Era obsedată de o cruce descoperită într-un copac şi un preot îi spuse:
- Veniţi să vă fac o dezlegare de farmece.
De aici viaţa ei a luat altă direcţie, alt ritm, alt sens. Acasă cu copilul descoperea lucrurile satanei. Le ardea şi focul scotea la iveală imagini de coşmar, diavolii cu rânjet şi coarne. O parte din ele erau aduse de soacră drept jucării şi cărţi pentru copil. Când a pus un cub cu picior de raţă la flacăra lumânării, desenele s-au schimbat cu imagini pornografice şi înţelese de ce uneori în ultimul timp avea dorinţe erotice, lucru ce nu i se întâmpla până atunci.
Se temea pentru copil. Dacă-i va pune viaţa în pericol? Descoperise că mai multe din persoanele cu care se întâlnea în ultimul timp erau cunoscute pentru preocupări paranormale. Bătrâna la care era trimisă de soacră, un fost profesor de liceu, un yogin ce-i spusese multe lucruri ciudate, un fost preot colaborator al securităţii ieşit la pensie... Sună un reporter de televiziune şi îi povesti ce-a aflat. Vedea că parcă nici el nu o crede. Îl căută pe Patriarh..
- Nu te-am întrebat dacă ştii de masonerie? Mă gândeam la asta când mi-ai luat interviul.Trebuie să pleci de aici. Caută să pleci, să dispari dintre ei. Te au în mână, eşti singură, nu poţi face nimic. Eşti ca un copil abia născut...
#530297 (raspuns la: #530296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
( 2/4 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 10:00:48
Du-te la Mânăstire la Râmeţ şi caută pe părintele Ioachim. Îi spui că vii din partea mea. El o să te ajute. Eu sunt prea bătrân, neputincios. Să rămâi acolo câteva zile. O să-ţi facă nişte slujbe.
A plecat direct spre mânăstire. A ajuns târziu, cu ultima cursă. Era prima dată când venea într-o mânăstire pentru a-şi salva viaţa, sufletul.
- Îl caut pe părintele Ioachim. Vin din partea părintelui Sabău.
Era bătrân cu părul şi barba foarte albe, sau aşa le vedea ea. Îi povesti ce i s-a întâmplat.
- Ai publicat interviuri cu părintele?
A doua zi o chemă de mai multe ori să-i citească. Erau în jur de vreo zece persoane. O fată ce nu părea să fi împlinit douăzeci de ani, scotea nişte sunete urâte. Grohăia asemenea unui porc. După slujbă o chemă. Îi dete nişte bani şi i-a spus:
- Nu poţi să rămâi aici...Dumnezeu o să te îndrume...
În două săptămâni părăsea oraşul. Peste doi ani avea să se petreacă prima crimă de răsunet în zonă şi în ţară, cu împuşcături în public. Victima era un fost şef de vamă pe care Mona îl cunoştea. Citea în ziarele capitalei articolele despre tragedie şi era convinsă că îi cunoaştea autorii. Poliţia bineînţeles i-a acoperit pe făptaşi distrugând urmele.
Acum, după mulţi ani a regăsit capătul pierdut al firului. La invitaţia fostului şef, pentru colaborare publică un articol cu unul din copiii de la grădiniţă unde Doina era educatoare, premiat la Strousburg. Într-o dimineaţă s-a dus să viziteze grădiniţa, până la întoarcerea autobuzului. Era o linişte apăsătoare. Băieţelul dat în ziar, care mai vorbise cu ea, a început să povestească agitat:
- A venit nenea poliţaiu şi a dat cu şutu-n fund la Corina. Şi uite-aşa făcea funduleţul lu Corina! spunea copilul gesticulând cu palmele desfăcute din jos în sus, arătând cum sărea fata în şuturile poliţaiului.... Şi uite-aşa-i făcea! zicea el ca un adevărat actor. Mai arăta în continure cum o bătea şi o trăgea de păr şi îi dădea palme.
Se uită mirată spre Doina şi scoase instinctiv caietul de note.
- Ce s-a întâmplat?
Doina nu era în stare să răspundă.
-...Stai, nu scrie!...
- Poliţaii au bătut doi copii; a început ea să povestească. I-am spus învăţătoarei că o fată de la şcoală mi-a furat un borcan cu cafea şi aparatul de fotografiat. L-a chemat pe bărbatu-său poliţist la post. Nu m-am gândit că se-ntâmplă aşa ceva. Ăsta a mai bătut pe doi fraţi ai fetei, unul a rămas tembel, era să-l omoare...
Mona se grăbi să stea de vorbă în aceeaşi zi cu părinţii copiilor, nişte amărâţi, şi luă de la ei o declaraţie. Şeful nu voia să publice materialul, Mona l-a trimis prin fax la alt ziar. Au venit doi ziarişti de la judeţ şi au publicat un articol scandalos. Poliţiştii n-au păţit nimic, ea în schimb a fost căutată la firmă.
- Ce-ai făcut de te caută Poliţia? o întrebă patronul.
Comandantul adjunct o aştepta. După un schimb de câteva fraze, se răsti la ea şi o puse să dea o declaraţie. Pricepu că se foloseşte de ea să producă o probă împotriva Doinei care mult sânge rău le mai făcea şi căreia Mona îi încredinţă declaraţia părinţilor.
- Nu vă dau nici o declaraţie!
Poliţaiul se încruntă la ea şi începu să zbiere:
- Nu cumva tu eşti aia cu vrăjitorii de la căminul opt? Aaa, mi-aduc eu aminte....
Era uimită! Ştia că i s-au făcut vrăji...Moţoc murise dar de ăsta nu ştia nimic. Vasăzică de ei e vorba!
#530298 (raspuns la: #530297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
( 2/5 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 10:01:52
- Eu merg pe la biserici, nu pe la vrăjitori! Dar e interesant ce spuneţi dumneavoastră, spuse ea fixându-l cu o privire grea.
O ameninţă că o să-şi piardă serviciul.
Monei atât i-a trebuit. Îl căuta pe şeful prim, mult mai elevat în convorbiri_
- Domnul Călinescu, de unde o fi ştiind ajutorul dumneavoastră ce mi s-a întâmplat mie în urmă cu şase ani? Şi cum îşi permite să mă ameninţe cu serviciul? Dacă m–aş apuca să dau şi eu interviuri, ce-ar ieşi?
Mona ştia că asemenea lucruri nu sunt acceptate spre publicare. Părinţii care în primele zile au reclamat crima şi-au retras plângerea.
Câştigase fără să vrea stima domnului adjunct, care după această întâmplare o saluta foarte respectuos, ba şi din maşină:
- A cui e maşina asta? Întreba ea un şofer să afle cine o salută.
- Cum, nu ştii? A lui Urâtu de la Poliţie.
Era urmaşul lui Moţoc. Şeful executiv al mafiei din zonă. Întâmplarea o făcu să se retragă din nou de la ziar. Mai ales că se apropia campania electorală. Se gândea că vrând- nevrând va intra iar în mocirlă.
Ar fi vrut să profite cât mai mult de noul ei serviciu, să cunoască mai bine acele locuri frumoase şi magice. Plecă să cutreiere un sat, să culeagă mure. Merse spre poala muntelui. Se opri la o tufă mare şi începu să culeagă fructele ispititoare. Îşi făcu apariţia un bărbat cu părul cărunt. Era obişnuită cu oamenii din zonă şi nu-i era frică.
- Ce faci aici?
- Culeg mure; spuse ea simplu, crezând că ţăranul acela o cunoaşte.
- Nu vrei să te ajut? Spuse el zâmbind.
Mona se uită puţin încruntată, întrebându-se ce-ar vrea să spună şi zise mai răspicat:
- Nu, mă descurc singură!
- Dar de unde eşti? Parcă te cunosc... dar nu eşti de-aici...
Mona râse:
- În sfârşit, aud şi eu pe cineva că nu mă cunoaşte...
- Ba cred că te cunosc dar nu ştiu de unde; zise el mai făcând un pas spre ea.
- Te rog să-ţi vezi de treabă şi să mă laşi în pace! se răsti ea şi îl îmbrânci când încerca să-şi apropie mâna de ea.
Bărbatul se trase înapoi, schimbă tonul şi continuă cuviincios. Mona începea să se gândească dacă nu apare şi vreo muiere s-o tragă de păr. Văzând că bărbatul insistă, o luă repede din loc. Vedea că încă o urmăreşte şi iuţi pasul spre staţie. Mai era până să plece autobuzul şi era tare amărâtă de eşec. „Fir-ar să fie de mârlan! Mi-a stricat ziua!”. Nu mai îndrăzni să colinde prin zonă.

#530299 (raspuns la: #530298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de mazariche la: 10/03/2010 10:44:12
Ma duc sa ma 'limpezesc' la cap. Nu-mi vine sa cred ca am citit toata aberatia asta.
Cu tot respectul, Areal, prietena ta n-are decat sa scrie daca simte ca are 'chemare', internetul inghite tot, dar pe mine m-a pierdut de cititor.
#530304 (raspuns la: #530299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: