Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pensia de moarte ( 12 )


de Tot Areal la: 15/03/2010 14:19:16
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Malaxorul
(12/1)
Şoferul îi era cunoscut. S-a întâmplat să meargă de mai multe ori cu el pentru problemele medicale. Mergea la serviciu. Mai erau două femei şi un bărbat.
- Unde vreţi să ajungeţi doamnelor?
- Eu la spital. Dacă nu ajung până la şapte, nu prind bon. Am mai păţit asta. Mă trimeteau la privat. M-a programat la consultaţie peste două luni.
- Şi eu vreau la Spitalul de Recuperare, să prind bon, zice Mona.
- Da doamnă; spune pe un ton curtenitor, de om care ştie şi a văzut multe. Pare să aibă vreo şaizeci de ani. Continuă:
- Acum numai la Spital şi la Casa de Pensii mai merge lumea. Nu sunt deloc clienţi...
- Destul de rău! Suntem o ţară de bolnavi, pensionari şi hoţi, zise Mona. Discuţia a demarat în trombă.
- Sigur că se termină bonurile. Doar toţi doctorii au privat. Am tratat-o şi eu pe nevastă-mea. E cu puţin mai mult decât la stat, dar cu rezultate. Dacă văd că ai un pic de stare te ia cu binişorul şi te dirijează frumos pe moşia lor.
- Problema este că se mai întâmplă să fie un medic slab. Am aşteptat şi eu o dată două luni pentru o consultaţie şi am văzut că n-a meritat. Nici măcar la spitalul public. Dar se stă la el două luni şi pacienţii sunt dirijaţi către privat. Am obesrvat că medicii buni îi tratează pe toţi bine şi nu pretind bani. Tocmai cei care nu sunt suficient de competenţi o fac pe nebunii. Când dau de ei prefer să-i ocolesc.
- Am cunoscut medici foarte buni într-un spital municipal din Ardeal într-un oraş mic şi superior judeţeanului. Îmi pare jalnic. În urmă cu treisprezece ani am făcut acolo test pentru tiroidă în jumătate de zi. Ne-a dus cu salvarea la judeţean pe mai mulţi pacienţi şi până la prânz am fost înapoi. Acum dau o grămadă de bani şi umblu de câteva luni şi nu-i dau de capăt. E aceeaşi ţară, de ce e zona asta atât de săracă şi blestemată?
Auzise şi pe la cabinete pacienţii spunând că în alte judeţe situaţia e mult mai bună şi personalul secundar se poartă mai bine.
- Ardealul e altceva.
- L-am internat şi eu pe taică-meu. Am dat cinzeci de mii la o infirmieră să găsească un cearşaf! Nu mişcă nimeni până nu ia bacşiş...
- Astă-vară veneau la cinci minute să ne-anunţe Sanepidu şi puţea a pişat de trăsnea. La Wc era tot timpul mizerie, femeile nu ştiau cum să facă să se spele. Asta nu interesa Sanepidu..
- Nu ştiu unde-ajungem nu s-a schimbat nimic în bine. De stricat, am stricat tot ce-am avut. La noi nu mai e nimic de lucru, e mort târgu ăsta...
- La aşa primari, aşa târg. Dacă se votează pe rachiu, găleţi, pe porecle...
Ajunse în faţa spitalului.
- Mulţumesc, zise Mona şoferului ieşind greoi din maşină. Mi-ar fi fost greu să mai iau tramvaiul până aici.
Intră în clădirea spitalului şi se aşeză la o coadă. Erau vreo douăzeci de oameni deşi mai era un sfert de oră până la începerea programului.
Îşi aminti de cozile dinaintea revoluţiei. Cel puţin atunci nu era atât de bolnavă.
A dat o mulţime de bani pe medicamente să se poată mişca. Îşi schimbă poziţia de câteva ori, lăsându-şi grutatea când pe un picior, când pe celălalt. A trecut mai bine de jumătate de oră până să ajungă la ghişeu. O doamnă cu mască chirurgicală îi luă biletul de trimitere şi actul de identitate. O altă asistentă veni la ea cu hârtii asemănătoare. Îi puse buletinul deoparte, luă actele colegei şi a început să introducă datele în computer.
Nu zise nimic. Oamenii erau obişnuiţi cu astfel de lucruri. Oricine avea rude sau prieteni angajaţi într-un spital, era...om! Toate lucrurile se simplificau dintr-o dată. Nu cozi, aşteptări îndelungate, hărţuiala prin cabinete. Desigur, orice avantaj trebuia plătit cu ceva. Situaţia devine dramatică atunci când volumul de investigaţii creşte. Fiecare cabinet produce o poveste a lui, alte destine, alte istorii, alte legende despre medici, spitale, asistente. Cozi, aşteptări. Şi în mod ciudat fiecare medic te tot trimite în altă parte.
- Nu e de domeniul meu. Din bolile astea doar spondiloza dorso-lombară ţine de mine, dar şi asta poate fi tratată la judeţean.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


(12/2) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:19:58
- ...Dar doamna de acolo m-a trimis la dumneavoastră... Ca şi doamna de la Interne...
- Păi da... să scape de dumneavoastră...
Se simţi ca trăsnită! Auzise această expresie de multe ori în ultima jumătate de an, de la alţi medici şi iar i se părea că se învârte ceva pe deasupra capului. Nu se poate să fie atât de groaznic! Totuşi mai încercă.
- E poliartrită reumatoidă, a debutat în 96...
- ...Nu scrie... poate e de la mixedem.
Simţi o strângere spasmodică în stomac. Boala îi afectase toate organele distrugând ţesuturile conjuctive cum o avertizase doctorul Silvescu cu treisprezece ani în urmă. Îi ştia mecanismul, ştia să o şi trateze. Aştepta această întâlnire de o jumătate de an tocmai pentru stabilirea acestui diagnostic. După trei luni în care a dat câteva telefoane i-a spus că poate veni pentru internare. Veni cu bagaje şi a plătit şi atunci maşina până în faţa spitalului de recuperare:
- Am avut un debut de poliartrită reumatoidă cu treisprezece ani în urmă. Mi-a provocat atunci hipotiroidită frustă şi ulcer. Acum s-a întâmplat ceva mai grav, a recidivat, am căzut la pat, aveam junghiuri puternice...
Se afla la peste un an de când a început să aibă tulburări de vedere, ameţeli tulburări de memorie şi să crească în greutate. Uitase că puteau fi semnele bolii cu care se mai confruntase o dată într-o fază acută. S-ar fi dus la spital şi nu avea asigurări medicale. Ar fi vrut să înceapă să publice, avea o promisiune de sponsorizare şi putea să-şi facă din asta noul mod de viaţă. Bolile şi vârsta făceau să nu-şi mai găsească de lucru. Nici n-ar mai fi putut. Trebuia să continuie cu scrisul, acasă. A revenit la domiciliul părintesc. A costat-o destul de mult calculatorul, Internetul şi un spectacol. Dar acum obosea tot mai mult. „Poate am îmbătrânit” se gândea. S-a interesat de pensionare şi a aflat că ar avea motive să ceară acest lucru. Singura cale de a-şi începe investigaţiile era să-şi facă dosarul de ajutor social. Prin octombrie se simţea deja destul de rău. Poate se întâmplă cu ea ca şi alte femei pe care le cunoscuse. Au murit înainte de cincizeci de ani, fără pensie. Şi mai ştia altele foarte bolnave. Poate i se întâmplă şi ei acelaşi lucru. Era şi ea în perioada de premenopauză în care mai toate femeile au căderi de sănătate. Altele se descurcă. Primesc şi pensie şi merg la lucru în Italia sau Spania, sau ca bone pe la oraş.
S-a dus la judeţ pentru adeverinţă medicală. Şi-a luat ceva de mâncare şi s-a oprit în parc. I se părea că nu are putere să ajungă la spital. A mâncat, a băut apă minerală cu cafea instant, a mai zăbovit acolo cu privirea pierdută printre vârfurile copacilor. Aici îi plăcea nu pentru că era frumos şi odihnitor ci pentru că pe aici se plimba cândva Poetul. Poate găsea nişte baterii pentru a-şi redobândi energiile. S-a prezentat la un medic.
- Am venit pentru o adeverinţă să primesc ajutor social. Am bronşită cronică, ulcer şi discopatie lombară şi mă simt rău în ultimul timp, am tulburări de vedere, de memorie... Am făcut de mai multe ori pneumonie în anii trecuţi. Aş vrea să mă internez şi nu am asigurări de sănătate.
Medicul se uită pe hârtii, avea şi o radiografie. O consultă la plămâni:
- Nu vă dau nici o adeverinţă, nu aveţi nimic!
- ...Cum să nu am nimic?!... spuse Mona uimită...Expectorez şi tuşesc..., coloana se vede că-i deformată şi nu pot sta în picioare...
- Atunci eu nu sunt medic!...
Ieşi stupefiată din cabinet. S-a aşezat pe un scaun. Să se gândească. Ce să facă? Vorbise la telefon cu o zi înainte. Dar era o doamnă...Descoperi că mai sunt cabinete.
#531067 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
(12/3) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:20:45
Aşteptă la unul din ele şi de această dată avea noroc. După câteva explicaţii primi documentul. Ar fi vrut să plătească consultaţia, dar a fost refuzată.
- Nu este nevoie, dar să aveţi grijă să vă faceţi contract de asigurări, să vă puteţi trata, spuse politicos şi binevoitor doctoriţa.
Era uluită... Vedea că demarcaţia între iad şi rai nu e clară deloc. Omul şi ne-omul. Medicul şi impostorul...Îi desparte un perete. Aceeaşi pregătire, aceeaşi profesie, acelaşi spaţiu....
A aşteptat două luni să poată primi adeverinţa de la primărie. Drumul până la sediul primăriei l-a făcut greu, s-a oprit de vreo trei ori pe băncile găsite în cale. S-a dus să se înscrie la medicul de familie cu speranţa că se va putea interna.
- Trebuie să mergeţi la Casa Judeţeană de Asigurări să vă faceţi contract.
Îi trebuiau bani să facă acel contract şi nu-i avea. Stomacul o chinuia îngrozitor şi parcă abdomenul creştea tot mai mult. Faţa i se făcea tot mai pământie, iar ochii tulburi. Nu mai putea să stea la calculator. A scris cu greu un memoriu la guvern şi a început a căuta pe internet medicamente. Ieşea rar şi aproape tot timpul stătea în pat. Nu avea o altă soluţie decât să încerce a se autosalva. Află mai întâi că sunt soluţii noi pentru ulcer. În ultimii ani era preocupată numai de plămâni şi nu ştia de acestea. Şi probabil pentru tiroidă. Simptomele corespund şi ea nu mai făcuse investigaţii de mult. O săptămână de antibiotice. O săptămână de chinuri groaznice. Un gust de hoit îi venea tot timpul în gură. Îl compensa cu citrice şi compot. Transpira foarte mult. Şi junghiuri, junghiuri mari de parcă i-afi sfârtecat cineva toracele bucăţică cu bucăţică. Pierduse trei dinţi. S-au rupt pur şi simplu, iar ceilalţi se clătinau, gingiile sângerau. Avea sângerări şi din nas. Tot trupul era numai durere. Voia să-şi taie unghiile la picioare...Doamne! Se desprindea unghia la degetul mare! Şi cealaltă!...Parcă s-ar descompune de vie!...
După vreo două săptămâni de când începuse tratamentul, îi apăru sub ochiul stâng o pată negricioasă, de fapt violet, stacojiu închis. „Asta e!”... Un atac de poliartrită reumatoidă provocat de o infecţie, după cum i-a prezis doctorul Silvescu cu ani în urmă! Asta înseamnă că toate organele puteau fi afectate. Îşi aminti că în urmă cu un an s-a lovit cu o bucată mică de lemn şi a avut mai mult timp o pată care s-a localizat în jurul ochiului. Nu i-a dat importanţă, era ocupată cu colocviul. Înţepă cu un ac de seringă şi ieşi din ea un lichid roşietic, translucid. A repetat operaţia de mai multe ori. După vreo trei săptămâni, punga s-a retras, pata a dispărut treptat... Alte medicamente. A mai cerut bani de la surori. A primit şi medicamente cu glucosamin şi condroitină de la sora Maria...În sfârşit se putea mişca... Nu putea să ţină ceva în mână, să urce şi să coboare scări, sau să frece papucii la răzătoare.
Acum, după un an şi jumătate de la apariţia simpomelor şi trei luni de investigaţii, în care a fost nevoie de multe deplasări şi analize plătite la laboratoare private, se afla în sfârşit la un medic reumatolog.
- Când aţi făcut ultima pneumonie?
- Cu un an şi jumătate în urmă.
- Atunci aţi început să vă îngrăşaţi?
Mona confirmă.
...Nu mai putea lucra la ziar. Nu avea nici viza de domiciliu. Gazda nu accepta să-i facă viză. Încercă pe la cunoştinţe dar nu a gasit la nimeni. Era chemată acasă şi se pregătea să părăsească oraşul. Dar junghiurile, tusea, faţa ei pământie o îngrozeau.
Nu avea asigurări şi nu se putea interna. Ştia că testele pentru TBC sunt gratuite. Merse la policlinică:
- Dacă nu aveţi asigurări, trebuie să plătiţi, i s-a spus.
#531068 (raspuns la: #531067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
(12/4) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:21:38
„Cum se poate una ca asta? Se cheltuie sume enorme pentru TBC şi nu se poate face un control preventiv gratuit? Suntem în Europa? Mileniul III?
Îşi cumpără iar injecţii. O luase şi pe Măriuca cu ea...
- Cred că aţi făcut o complicaţie articulară de la ultima pneumonie. Trebuie să mergeţi la Spitalul TBC pentru o precizare de diagnostic. Aveţi faţa roşie.
- Şi ce să fac cu bagajul? Să-l las aici?
- Nu. S-ar putea să vă interneze acolo pentru investigaţii.
Cu destulă greutate, Mona a ajuns la Spitalul de pneumoftiziologie şi era deja obosită.
- Sarcoidoză? Întrebă medicul cărunt, cu mişcări şi trăsături elevate, mirat, studiind hârtiile.
- Ar fi o pierdere de timp să vă fac alte investigaţii... Mai bine mergeţi la colega de la judeţean cu care aţi început. O să vă vadă din nou şi cred că este mai în măsură să aprecieze acest diagnostic. Dar,...în nici un caz nu poate fi stabilit aici, va trebui să mergeţi la Clinica Universitară, să vă pregătiţi pentru asta.
Ceru detalii despre boală.
O altă boală? O boală rară, tratabilă totuşi... Mai grea...Atât de greu de diagnosticat?
Dădu mai multe telefoane, după o săptămână ajunse la doamna cu care a început investigaţiile:
- De ce la mine? El nu e medic? V-a trimis la mine să scape de dumneavoastră... Trebuie o radiografie şi probabil nu va fi gata azi. Eu plec la o şedinţă. Veniţi joi.
La laborator programul începea după două ore. Pentru că nu se putea concentra de multe ori era dezorientată. Şi pe stradă apuca în altă direcţie decât cea de mers. Se întoarse la un alt laborator, a cărui faţadă semăna cu cel la care a fost de dimineaţă. Se tot adunau bolnavi, erau chemaţi pe nume, dar ea nu. Întrebă de vreo două ori pe asistente. În cele din urmă una din ele a priceput ce se întâmplă, o luă de mână ca pe un copil:
- Veniţi cu mine! şi o duse la celălalt laborator. Holul era ticsit de oameni. Se auzi strigată:
- Ce aveţi de făcut?
- Radiografie pentru observaţii sarcoidoză.
A fost pusă la aparat şi primi o hârtie. Spre seară, după ce s-a mai odihnit a început a studia noua boală pe referatele de pe Internet. Era o boală rară care presupunea o biopsie pulmonară pentru a fi diagnosticată.
- Mai este cineva de pe aici cu această boală? Aţi auzit de ea la cineva? întrebă Mona la medicul de familie. Ar fi vrut să discute cu cineva care avea asemenea boală.
- De când sunt eu aici, nu ştiu nici un caz, zise doctora.
Ajunse din nou la judeţ, la doamna care a solicitat radiografie. Îi arăta hârtia:
- Calcifieri, hilare bilaterale, moderate. Nu e cazul de sarcoidoză... Dar vă dau trimitere la clinică... Unde e radiografia?
- Nu mi-a dat.
- Mergeţi să v-o dea! Nu vă pot trimite fără radiografie!
Coborî cele două nivele şi ajunse iar la laborator:
- Nu s-a făcut decât radiologie. Trebuia radiografie? Nu este.
Urcă iar scările:
#531069 (raspuns la: #531068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
(12/5) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:22:43
- Oare eu n-am vorbit clar!? Spuse enervată doctora. Dacă nu ştii să vorbeşti, îţi iei dosarul şi te duci unde ştii!
- Vă rog doamnă!..., zise Mona disperată. Am spus „radiografie”, dar nu m-au băgat în seamă.. Şi ea se mirase că a primit rezultat de radiologie şi nu film, dar nu ştia ce să zică...
- De fapt... eu am scris pe trimitere!... zise cu un gest de lehamite, coborând vocea.
Se stăpâni, luă iar dosarul şi telefonul şi vorbi calm cu asistentele de la laborator. Mona mai coborî scările o dată. Apoi le urcă greoi, cu radiografia în mână. În sfârşit după două săptămâni a primit trimiterea la spitalul clinic. A căutat numărul de telefon pe net şi a întrebat de doctoriţa la care era trimisă. Nu mai lucra acolo şi nici nu a putut afla unde o poate găsi. Află în schimb câteva lucruri interesante despre ea şi că era şi autoarea unei cărţi în domeniu. La spital avea să se dezlege şi această taină, când se prezentă la centrul de diagnosticare, după cum a fost îndrumată la telefon.
- Sarcoidoză? Nu poate fi diagnosticată la centru... Trebuie să staţi internată. Dar întâi căutaţi-o pe doamna la Policlinica Judeţeană. Dacă nu vă internează ea, atunci vă întoarceţi aici, şi mergeţi la etajul trei sau patru. Dar... aş fi curios şi eu să ştiu care e povestea dumneavoastră?!
După ce-i povesti domnului proaspăt văzut, istoria ei medicală, înhămată din nou cu bagaje porni spre destinaţie indicată. Ploua, bătea şi vântul, era frig şi nu ştia cum să se mai apere. Umbrela o ţinea cu greu. Găsi cabinetul şi o altă proaspătă cunoştinţă, o doamnă medic ce îi părea încă cuceritoare şi foarte comunicativă, îi viza trimiterea pentru internare. O trimise la biroul de internări. Stătea iar la o coadă mare în ploaie... O altă coadă.. Ca la orice coadă unii se strecoară... Comentariile nu se lasă aşteptate. Unii strigă ceva mai tare, mai ferm. Alţii mârâie, alţii blestemă, alţii se tânguie. Unii tac cum tăcea şi ea. Resemnaţi...
- Nu e vorba de sarcoidoză, spune doamna, după o zi de investigaţii. Nu prea înţeleg de unde vin suspiciunile acestea. Ce motiv a avut doamna să pună un asemenea diagnostic? Întâi se elimină toate supoziţiile posibile... Aţi avut ceva pete roşii? ... Oricum, o să mai facem câteva investigaţii, o să staţi câteva zile...Am să vă recomand să mai repetaţi unele analize, cele care le aveţi nu prea sunt convingătoare.
Analizele suplimentare, dozările hormonale se făceau şi aici cu plată aşa cum le-a făcut şi la judeţ. Numai că cele de aici au arătat într-adevăr altceva. La fiecare cabinet se cereau anumite sume de bani, mai mari sau mai mici.
- Aţi fost la triaj?
- Nu.
- Mergeţi la triaj şi achitaţi taxa de tranzitare pentru că nu sunteţi din judeţul nostru.
A telefonat acasă şi l-a rugat pe Moşneagul să-i mai trimită nişte bani.
În oraş se dădeau tot felul de spectacole. La unele din ele, zgomotul ajungea în salon. Geamurile vibrau. Nivelul de decibeli era înspăimântător. La un moment dat vorbea la microfon chiar primarul şi dacă era atentă, auzea destul de bine ce spunea. A fost şi foc de artificii. Pănă la unu noaptea spitalul duduia de ritmurile drăceşti însoţite de strigătele spectatorilor. Ce deliciu pentru cele câteva mii de bolnavi aflaţi în spitalele din marele oraş universitar! În marea veselie, unii din ei îşi trăiau probabil ultimele clipe de viaţă...
- Ce să fac? Iaca la discotecă...zicea amuzată o bătrânică la telefonul mobil, către o vecină de-acasă. Avem o discotecă aici de n-ai treabă, da ştii că mie-mi place! Populară, modernă,...
#531070 (raspuns la: #531069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
(12/6) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:23:26
A doua seară a fost alt spectacol, de muzică populară.
La plecare nu a mai vorbit cu doamna profesoară. Plecase la un congres de la mijlocul săptămânii. Când a revenit, la consultaţii avea foarte mulţi pacienţi. Saloanele s-au umplut cu bolnavi noi. Toate paturile erau ocupate. Venise o femeie tânără de la ţară. A văzut cum celelalte paciente se eschivau să o primească. Ea era cea mai „mare” din salon, dar femeia stătea în picioare în aşteptare. A chemat-o să stea cu ea. Rezidenta îi dădu foaia de externare. Trebuia să plece foarte repede să poată ajunge acasă până se face noaptea. Abia acasă, a doua zi văzu că-i lipseşte astmul bronşic din lista de boli. A sunat-o pe profesoară:
- Nu a fost timp să mai facem investigaţii pentru astm. Trebuie să veniţi iar pentru o săptămână să facem nişte explorări...
Nu a mai făcut rost de bani să continue şirul de investigaţii. A apărut şi gripa porcină. Pentru ea ar fi însemnat moarte sigură. Aşa au mai trecut trei luni, până să revină cu rezultatul de la investigaţiile cerute, pentru a fi internată la reumatologie. Iar acum, după o jumătate de an, doamna reumatolog neagă ce ea ştie de cincisprezece ani...
- Dar este factorul reumatoid de 40...
- Poate e de la mixedem...
- Şi eu ce fac doamnă? Nu am cu ce trăi, nu mă pot îngriji, vreau să mă pensionez. E o boală veche... Cum să nu ţină de reumatologie?
- O să vă mai îndrume medicul de familie.., zice ea pe un ton moale, nesigur...sau poate indiferent!...Sau poate neştiutor...
Ieşi din curtea spitalului ameţită.
Ningea şi un strat gros de zăpadă se aşternuse pe trotuar. Trebuia să meargă acum la Cabinetul de expertiză al Casei de Pensii.
Păşind prin stratul gros de zăpadă, în hainele groase se simţea ca o ursoaică. Zăpada frământată ca într-un malaxor, scârţâia lunecând sub tălpi. Îşi încorda muşchii şi genunchii, păşind încet să poată merge. Ningea imens, cu fulgi uriaşi de parcă ploua cu flori albe din cer îngropând oraşul ca într-o poveste. S-ar fi bucurat dar...Nu se mai putea bucura de nimic, de nimic...Nici de ziua de azi! I se pare că e iar foarte obosită... Şi drumul era luung!...
#531071 (raspuns la: #531070) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...