Dar

Primavara a venit pe negandite. Gradinile au prins a sopti cantec nou, satul s-a dezmortit si oamenii si-au aninat la coltul ochilor cate-un zambet mic. Si cald, ca miezul zilei de april.

Ca in fiecare primavara, Ana astepta Sarbatorile. Cu colac pe masa si cu oua rosii, lucitoare.
In sufletul fetei de opt ani infloreau rar dorinte. Stia ca tatal ei e prea trudit si Caterina prea tanara, dar spera sa primeasca o pereche de ghetute noi, in dar, de Paste.
Anul trecut ghetutele au fost negre. Anul asta spera, asa, de una singura.

Cand a primit ghetutele albastre, le-a strans la piept si apoi le-a pus la capataiul patului, ca pe o comoara.

Vineri dupa-amiaza le-a incaltat si a pornit spre biserica, sa duca oua si s-aduca pasca. Asa cum faceau mai toti copiii din sat.
Pe drum s-a intalnit cu Ruxanda. Fata matusii Leonora.
Ruxanda era cu un an mai mare si avea o rochita rosie, ghetute rosii si un cozonac pus intr-un cos cu nuiele.
Cele doua fete au pornit mai departe-mpreuna.
- Ana ti-s bune ghetutele?
- Da, mi-s. O sa-mi fie bune pana la primavara viitoare.
- Tot un an mi-au fost bune si mie.
....................................
- Ati facut cozonac?
- Ieri. Cu nuca si cu stafide, de la oras. O sa v-aduca mama si voua.
- Nu trebe. Si noi avem.
Si cand a zis "noi" sufletul s-a chiricit ca un pui de vrabie cu aripa rupta.

N-a mai mers Duminica la Biserica.
Si-n primavara ce-a urmat a primit ghetute noi, rosii. I-au fost dragi si a uitat intamplarea de mai an
......................................
Bunica n-avea s-o uite niciodata. Si chiar daca ghetutele primite de la verisoarele mele imi erau bune, de Paste imi cumpara intotdeauna ghetute noi.
......................................
Azi pot sa-mi cumpar ce vreau de Paste. Si vreau doar o pereche de ghetute.