-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

In personal 1


de marco_for la: 19/03/2010 22:41:34
taguri: Salonul 
voteaza:
Ma uit iar la ceas. Sint déjà 40 de minute de intirziere si frigul mi-a intrat in oase. Ma uit in jurul meu. Unii vorbesc, altii se uita ca si mine cu disperare in lungul sinelor sa vada daca nenorocitul asta de tren a ajuns in statie la Dor Marunt. Pina aici,in halta ar mai face 3 minute, dar nu se vede inca nimic si ma apuca disperarea.As vrea sa ma intorc acasa, sa- mi fac un ceai si o baie fierbinte, apoi sa ma bag in pat si sa ma uit la televizor, cu pisicutele mele linga mine. Dar acum, daca tot am asteptat, voi ramine aici. Cind oare aceste personale vor avea un orar fix de-alungul anului. Imi vine in minte povestea aceea, cu cei de la caile ferate japoneze, care si-au cerut scuze calatorilor pentru cele doua minute de intirziere acumulate de trenurile lor intr-un an de zile. Mi se pare mai degraba o gluma, dar nu mi-i inchipui pe tipii aceia micuti si parca vesnic tulburati de probleme de trafic intestinal, mai ceva ca femeile Danone, apucindu-se sa faca asemenea glume. Deci chestia e seriosa si imi dau seama ca nu pe americani trebuia sa-i asteptam noi, ci pe japonezi. Acum ma consolez cu gindul ca cel putin odata urcata in tren va fi mai cald si in maxim 2 ore voi ajunge in Bucuresti. Mai este si baiatul meu care ma va astepta cu masina la gara. Sper sa nu-i treaca prin cap sa o lase pe masa sa vina pe jos ca ii sucesc gitul. Vorba batrinesca, eu l-am facut eu il termin. Ce daca are 30 de ani? De fapt e pe cale sa implinesca 33. 33? Sau 32? Nu, 33 ca ala micu face 32…77…2010… Da. 33. Ce ne-a mai zgiltiit atunci.Eu in 8 luni si fugi Mihaelo, ca totul a luat-o razna. Parea ca toti stilpii de telegraf imi vor cadea in cap. Si ce cazatura am luat…buff! pe burta. Am sarit ca o mingie.Cum saracu sa nu fie cam zapacit cind nenescut inca i-am zguduit creierii in asemenea hal. Si totusi a crescut si Doamne ajuta, e sanatos si destept. Cam zanatec, dar e al meu. Uite si trenul!
Pe micul peron al haltei lumea incepe sa se agite. Ultimile fumuri trase cu sete, de parca ar fi cele ale unor condamnati la moarte, sacosele sint grupate, copii sint tinuti de mina cu putere,ca nu cumva sa-i traga curentul sub roti. Locomotiva trece incet prin fata mea si se porneste un scirtiit infernal ce da semnalul ca in curind vagoanele albastre se vor opri cu totul. Cred ca de mult nu am vazut o garniture mai jalnica.
Vopseaua decolarata aminteste vag de albastrul initial. Usile sint pe jumatate deschise si din mers coboara un barbat care in urmatorul moment se intide pe jos in fata mea. Se ridica intr-o clipa si pleaca rapid ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat. Ma uit dupa el; pare in regula si ma concentrez asupra usii care de data asta s-a nimerit sa fie exact in fata mea. Fac un pas dar un copil ma imbrinceste si o deschide cu violenta si din doi pasi e sus.Imi arunca fugitiv o privire si pleaca in viteza sa-si ocupe un loc in vagon. Imi trag valiza si cu un mare efort o arunc pe platforma. Am si cojocul pe mine si la cei 1 metru si 55 pe care ii am, scara imi apare ca un turn inexpugnabil. Ma agat cu toata puterea de miner si ma trag in sus. Simt o presiune in brat, imi tin o secunda respiratia si imi fac avint. Sint in vagon,iar trenul déjà se pune in miscare.Il vazusem pe conductor cum se uita la mine de pe geamul locomotive, zimbind ca un timpit.
Ii trimit un gind “ bun” si pun mina pe valiza. Pe culoarul infect sint coji de seminte, peturi de bere si vreo doua ziare rupte. Imaginea clasica, nimic schimbat. Doi insi au deschis geamul si fumeaza ingindurati. Atit de ingindurati incit nu observa temepratura glagiara ce intra odata cu cresterea vitezei. Trec pe inga ei si simuleaza prost ca s-ar da la o parte. Le trec rotile peste piciore si simulez si eu:
- Scuze, scuze…
- Nu face nimic domna.
Odata cu vorbele linistitoare imi ajunge la nas o duhoare de chistoc stins intr-o scrumiera plina cu bere rasuflata. Las instinctive fata spre pamint si merg mai departe. Insa o sacosa imensa imi blocheaza inaintare. Ma uit in compartimentul din dreptul ei, dar privirile inerte ale pasagerilor dinauntru, ma duc la concluzia ca nu apartine nimanui ba chiar ar putea fi o bomba.
Zimbesc si imi ridic valiza catapultind-o pe partea cealalta. O imping in fata si ii urmez traiectoria. Déjà imi curge transpiratia pe spate si ma gindesc cu groaza ca tot ce mi-ar mai lipsi ar fi sa ma imbolnavasc, insa alung repede gindul si incerc sa deschid usa unui compartiment unde zaresc doua locuri libere, insa usa opune rezistenta si nu reusesc decit sa o intredeschid. Introduc piciorul si o fortez cu pulpa, dupa care care cu umarul. Am creat un spatiu exact cit sa ma strecor. Exact in momentul in care sint cu totul inauntru, inclusiv cu geamantanul , unul din cei doi barbati asezati, ma chestioneaza cu o voce de departe:
- Doriti sa va ajut? Cred ca usa este sarita de pe sina. Sa stiti ca trenurile aste ar trebui de mult date la fiare vechi.
I-as arunca un “Nu multumesc”, dar de ce nu l-as ridica totusi de pe bancheta, daca tot s-a oferit?
- Sigur, multumesc. Daca ma puteti ajuta cu valiza. Sa o pun sus.
Priveste valiza si locul in care ar trebui sa ajunga, insa ramine nemiscat. S-ar putea sa analizeze forta cu care ar trebui sa o ridice, caci il vad incruntindu-se si privind valiza cu o expresie ciudata. Ii anlizeaza cu siguranta dimensiunie si o umple mental cu diverse lucruri. “Daca e plina de haine e usoara, daca insa inautru este malai, vin sau faina, la cit e de mare …” Incerc sa-i alung temerile si ma prefac ca incep sa o ridic singura privindu-l pe sub gene.
Intr-o clipa e in picioare si pune mina pe miner :
- Lasati doamna ca va ajut eu. Dar se poate?
Il vad ca fata I se lumineaza in momentul in care isi da seama ca prima lui supozitie a fost cea corecta. Geanta e usoara. Incearca sa gaseasca o pozitie mai buna in care sa o apuce si aproape punindu-si-o in cap, cu efort si stringind din dinti o arunca pe suportul de bagaje. In urmatorul moment se dezechilibreaza si cade din nou pe bancheta. Nu fusese totusi chiar atit de usoara pe cit I se paruse la inceput. Doi stropi de transpiratie ii aparura pe frunte. Se sterge cu dosul palmei si din spatele lui extrage un pet de 2 litri de bere din care ia rapid o inghititura. Banuiesc ca functioneza in regimulanimalelor dresate : obiectiv indeplinit- rasplata. Mirosul de bere umple compartimentul, dar cu siguranta ca se va disipa repede, purtat de curentii de aer rece ce parcurg compartimentul pe directia geam- usa.Vad cum perdelele slinoase, au o miscare ce denota ca sintem in direct contact cu natura.De altfel, desi deocamdata nu resimt frigul, observindu-i pe vecinii mei,realizez ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care nu s-au facut comozi si au ramas imbracati, inchisi la geci pina la git.Nu risc nici eu sa-mi dau cojocelul jos si indesind punga goala de cipsuri de lasata pe bancheta, in minicosul de gunoi déjà plin ochi, ma asez. Canapeaua de scai, ultra lucitor, e mai confortabila decit ma asteptam, dar cu siguranta aceasta senzatie se datoreaza celor 50 de minute de asteptare in picioare. Ma deschid totusi la doi nasturi, dar imi trag mai bine caciula pe urechi si aranjez un pic perdeau incit sa devieze tirajul natural al vagonului, undeva peste capul meu. Realizez insa ca acesta va cobori exact pe femeie din dreapta mea, dar fata ei somnoroasa,ma linisteste. Cu nasul bagat in geaca si caciula trasa pe ochi, nu cred ca va fi
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...